Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 913
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penalenr.137/CC din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul- recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror - din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, apreciind că nu există temeiuri care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive și nici probe certe care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, încheierea prime instanțe este temeinică și legală, având în vedere și fapta pentru care este cercetat inculpatul și anume, aceea de trafic de droguri.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, arătând că a colaborat cu organele de anchetă și nu prezintă pericol social.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 137/CC din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin.7 p Cod Penal, raportat la art. 155.p Cod Penal, cu aplicarea art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal s-a admis propunerea T - Biroul Teritorial Timi șoara și s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, cu 30 de zile, începând cu data de 24.09.2008 până la data de 23.10.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin încheierea penală nr. 114/CC/27.08.2008 inculpatul a fost arestat preventiv, sens în care a fost emis mandatul de arestare nr. 66/27.08.2008 al Tribunalului Timiș, în sarcina inculpatului reținându-se că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 p, fapta constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2008, în mod repetat, a vândut droguri de risc colaboratorului sub acoperire, la data de 26.08.2008 fiind surprins în flagrant în momentul în care a vândut investigatorului sub acoperire, canabis în valoare de 150 de lei.
Potrivit art. 155.p Cod Penal, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Față de probele administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatului, procesele verbale de identificare, constatare, rapoartele de constatare tehnico științifică, declarațiile martorilor, din care rezultă suficiente indicii referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii penale nr. 137/CC/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate de inculpat fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. În acest sens, sunt declarațiile date de inculpat, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26.08.2008, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/25.-, nr. -/06.06.2008, nr. -/21.05.2008, nr. -/13.05.2008, nr. -/12.05.2008, nr. -/12.05.2008, nr. -/09.05.2008, nr. -/12.05.2008 și nr. -/12.05.2008.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză. Mai mult, trebuie avut în vedere numărul actelor materiale, care denotă perseverența infracțională a inculpatului, ceea ce atrage pericolul concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzeleLabita Italia,Neumeister Austria,Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave; că infracțiunile ce au ca obiect drogurile, în speță infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața. Aceste considerații se impun a fi reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f C.P.P.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 137/CC/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penalenr.137/CC din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Octombrie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/3.10.08
Tehnored AJ/14.10.08
Prima instanță: Trib.T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
