Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.92
Ședința publică din 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Gabriel Crâșmaru
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din de 08.02.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s- prezentat recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat ales ..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebat fiind recursul-inculpat a arătat că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat . având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 08.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, desființarea acesteia, reținerea cauzei spre rejudecare iar pe fond respingerea menținerii arestării preventive și punerea acestuia în libertate, întrucât nu sunt indicii temeinice că inculpatul ar prezenta un pericol public.
Precizează că au fost audiați martori în circumstanțierea iar din declarațiile acestora rezultă că cel care a declanșat conflictul și a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele a fost, inculpatul aplicându-i victimei doar un pumn.
Consideră că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării - 3 iunie 2009, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că fapta prin ea însăși prezintă pericol social pentru ordinea publică, în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate, întrucât nu a vrut decât să-i acorde ajutor victimei; fiind cel care a lovit cu picioarele victima când deja se afla jos.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 8 februarie 2010 în dosarul nr- n temeiul art. 300/2 pr.pen. raportat la art. 160/b pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, cercetat sub săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", prevăzută de art. 174 - 175 lit. i pen.
Pentru a prounța aecastă soluție, prima instanță a reținut faptul că, rin p. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Trib. Bc. nr.305/P/28.10.2009 a fost trimiși în judecată inculpații și - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 - 175 alin.1 lit.i Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la nr-.
Prin actul de inculpare s-a reținut faptul că în după-amiaza zilei de 10.05.2009 cei doi inculpați au consuma în exces băuturi alcoolice la un magazin mixt de pe raza satului din. L, iar în jurul orelor 18,00 - 19,00 s-au întors spre casă, mergând pe jos. în același timp victima (zis "") a plecat de la domiciliu, din localitatea S,. L, spre satul, la un magazin pentru a face unele cumpărături, deplasându-se cu căruța martorului.
După ce au intrat în satul, în punctul numit "în deal la " victima și martorul s-au întâlnit pe drumul comunal cu cei doi inculpați, care erau însoțiți de către martorele - (sora inculpatului ) și -. Inculpații s-au postat în fața cailor și au oprit căruța, care cobora o ușoară. Văzând victima în căruță (așezată pe drugul din stânga) și amintindu-și că în urmă cu cca. o săptămână aceasta îi făcuse o propunere indecentă surorii sale, inculpatul - - i-a cerut unele explicații victimei, după care a lovit-o cu pumnul în zona maxilarului drept, întinzându-se peste martorul din căruță. Lovitura a fost de mare intensitate, întrucât victima a căzut din căruță. Inculpatul a trecut în partea cealaltă a căruței cu scopul de a continua să o agreseze pe victimă, însă cele două martore au intervenit și l-au tras de acolo, conducându-l în continuare de mâini, pe drum, spre domiciliul S.
Martorul s-a speriat, a dat bice cailor și a părăsit în grabă locul conflictului.
Victima nu a avut puterea de ase ridica repede de jos și astfel, inculpatul apropiindu-se de ea, a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele și să-i sară cu genunchii pe piept.
Martora - s-a întors pentru a-l lua pe inculpat (văr cu aceasta) de pe victimă, însă acesta s-a opus și nu a reușit. -se de sânge de pe hainele sau mâinile inculpatului, martora s-a speriat și a abandonat intenția inițială, după care s-a deplasat după celălalt inculpat și sora acestuia, care se îndepărtau.
Ulterior a apărut o altă căruță, în care se aflau martorii și Aceștia l-au luat cu ei și pe inculpat. Cei doi martori fiind și ei în stare de ebrietate nu au dat importanță aspectului că victima se afla căzută jos, la marginea drumului ( 241C), în stare de inconștiență și au bănuit că aceasta se află în aceiași stare fiziologică ca și ei.
Ulterior victima a fost văzută în drum de către alte persoane, a fost anunțat serviciul de ambulanță și în aceiași seară victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență B, unde a fost internată în Secția Neurochirurgie, dar în noaptea de 01/02.06.2009 a decedat ca urmare a agresiunii din data de 10.05.2009.
Urmare a examinării medico-legale din data de 15.05.2009, s-a constatat că victima prezenta" acut. cerebrală medie. craniene",care ar necesita pentru vindecare un număr de 45 -50 de zile îngrijiri medicale, leziunile cranio - cerebrale fiind de natură a-i pune viața în pericol.
Din concluziile preliminare medico-legale a reieșit cămoarteanumitului a intervenit după o comă profundă și că s-a datorat contuziei cerebrale difuze consecutive unui traumatism cranio - cerebral cu fractură de masiv facial și mandibulă. Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii B, a rezultat că moartea numitului a fost violentă și că s-a datorat ".comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-facial cu fracturi faciale, contuzie cerebrală difuză, hemoragie subdurală și leptomeningeană, complicat în evoluție cu bronhopneumonie de decubit.
Leziunile traumatice cranio-faciale și cerebrale s-au produs prin lovire cu corp contondent.
Între producerea leziunilor traumatice, în data de 10.05.200 șidecesul victimei în data de 2.06.2009 există legătură de cauzalitate.
Anterior datei întocmirii rechizitoriului, s-a dispus, la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, arestarea preventivă a inculpaților și -, primul fiind arestat, la data de 03.06.2009, de către Tribunalul Bacău, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. și prelungită măsura arestării, de către aceeași instanță la datele de 01.07.2009,30.07.2009, 18.08.2009, și 16.09.2009.
În temeiul art.300 ind.1 pr.pen. măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de29.10.2009.
La acest termen de judecată intermediar, s-a pus în discuție starea de arest a inculpatului cu respectarea dispozițiilor art.300 indice2 pr.pen. rap. la art.160 indice b pr.pen.
Acesta a solicitat cercetarea sa în stare de libertate având în vedere poziția sa, faptul că nu el a comis fapta.
Cu privire la acest aspect prima instanță a reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, prima instanță a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 03.06.2009 a Tribunalului Bacău, s-a apreciat ca find legală neimpunându-se revocarea ei, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f pentru C.P.P. următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că, este prezumtivul autor, alături de celălalt inc., că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, a demonstrat că există " indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Apărătorul inculpatului au arătat că se impune cercetarea lui în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpatul să fugă, să se ascundă, să se sustragă de la urmărire sau judecată,sau că ar încerca să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, expert ori să distrugă vreun mijloc de probă, astfel încât apreciază căprimele temeiuri care au determinat arestarea inițială au devenit caduce, respectiv dispozițiile literei f ale art.148 pr.pen ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere și dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că " inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ".
Infracțiunea pentru care inculpații și - este omor calificat prev. de art. 174-175 lit. I pen. Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în acre a fost săvârșită infracțiunea.
de probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Totodată, conduita oscilanta a inculpațului pe parcursul judecării cauzei, a confirmat pericolul concret al acestuia si a generat temerea rezonabila, ca, aflat in stare de libertate,ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.
In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, prima instanță a apreciat ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii aresăarii preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei din 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaților care nu au recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza, a condus la concluzia ca durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.
Sub aspectul temeiniciei,analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererilor succesive formulate, în mai multe rânduri de inculpat îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor ai săvârșirii faptei, prima instanță a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodata prima instanță a retinut ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influența băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violență, că este o persoană violentă în special sub influența băuturilor alcoolice, existând posibiliatea să se întâlnească cu celălalt coinculpat, sau cu mama victimei, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.3002pr.pen. cu referire la art.160 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a reținut totodată că fiecare dintre cei doi inculpați, și-a menținut poziția pe care și-au exprimat-o până în aceste momente, adică de recunoaștere a inculpatului și de negare a comiterii sale de către inculpatul arestat preventive. Deși din procesele verbale de confruntare întocmite la urmărirea penală, a rezultat diferențele de expunere a situației de fapt, inc. și-a menținut în continuare poziția de nerecunoaștere, arătând că a dorit să dea o mână de ajutor victimei.
S-a mai reținut de prima instanță că în cauză se vor efectua în continuare cercetări, se vor audia audiat martorii oculari, ce au dat deja declarații la urmărirea penală.
Prin lăsarea sa în libertate s-a apreciat că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inc. având posibilitatea să se întâlnească cu consătenii săi, martorii indicați mai sus. De asemenea, pericolul concret se menține în continuare, ar fi posibil comiterea de fapte similare, deoarece inculpatul este o persoană violentă, atunci când este în stare de ebrietate. La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, prima instanță a avut în vederenatura fapteide care este suspectat,sferarelațiilor socialelezate (integritatea vieții și sănătății),rezonanta sociala a fapteidate fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurarile in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea sa cu celălalt inculpat.
Toate aceste aspecte,coroborate, au condus la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatuluipentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Curtea analizând cele reținute de prima instanță și motivele de recurs invocate de inculpat, constată că aceste a sunt nefondate.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se mențin temeiurile pentru care se impune menținerea stării de arest a inculpatului și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de aceste aspecte, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din data de 8 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din data de 8 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie2010 în prezența inculpatului arestat.
Președinte, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Gabriel Crâșmaru
- - - -
-
Grefier,
red.
red.
tehnored. - ex.2
10.02.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Gabriel Crâșmaru
