Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1465/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.920
Ședința publică de la 23 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 29 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, arată că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea inculpatului în stare privativă de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi pentru a impune o astfel de măsură, și mai mult decât atât, lăsat în libertate inculpatul ar avea posibilitatea de a se îngriji de starea sa precară de sănătate și, totodată, de a-și rezolva problemele privind imobilul proprietate personală, pentru care se judecă într-un proces civil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și de menținere a încheierii atacate ca, fiind legală și temeinică, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume furt calificat, precum și de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, arată că în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 29 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală(ca instanță de apel) a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 13.10.1970 în orașul, jud. I, CNP -, arestat in baza nr.8/UP/24.01.2009 emis de Judecătoria Sector 2 B) și în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1174/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 23.01.2009, s-a deplasat in zona magazinului cu intenția de a sustrage bunuri din buzunare și după ce a observat-o pe partea vătămată in vârstă de 60 de ani, care se afla in fata unei patiserii, fără ca aceasta sa observe, i-a sustras din buzunarul stâng al hainei un telefon marca Nokia, imediat după comiterea faptei, fiind imobilizat de către lucratorii de politie din cadrul - Compartimentul, aflați in timpul serviciului, iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit telefonul mobil sustras de la partea vătămată pe care acesta îl ținea in mâna.
Față de inculpat, s-a luat măsura arestării preventive la data de 24 ianuarie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii din camera de consiliu, pronunțată de Judecătoria sector 2 B în dosarul nr-.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art.136 alin. ultim Cod de procedură penală, art. 143 Cod de procedură penală, raportate la art. 148 lit f, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține in sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a constatat pe de o parte că în cauză există probe si indicii temeinice in sensul art.143 Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, procesul verbal de prindere in flagrant, planșa fato, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, înscrisuri.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a considerat că acesta rezultă atât din natura si gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a acesteia, fapta fiind săvârșită în public.
Totodată, Tribunalul a apreciat că menținerea stării de arest a inculpatului se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. I Cod de procedură penală.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data comunicării acesteia, 10 iunie 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 18 IUNIE 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 23 iunie 2009, inculpatul, asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond judecarea sa în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului recurent a arătat că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea inculpatului în stare privativă de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi pentru a impune o astfel de măsură, și mai mult decât atât, lăsat în libertate inculpatul ar avea posibilitatea de a se îngriji de starea sa precară de sănătate și, totodată, de a-și rezolva problemele privind imobilul proprietate personală, pentru care se judecă într-un proces civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, probatoriul cauzei, care a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa de.3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, nu contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptelor ce-i sunt imputate, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
În același timp, este justă și aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea în sine a infracțiunii de care este acuzat (furt din buzunare, săvârșit într-un loc public, profitând de neatenția părții vătămate - o persoană în vârstă), dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia (lipsit de ocupație și de un loc de muncă, care să-i asigure în mod licit obținerea veniturilor necesare asigurării existenței și care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu șase condamnări anterioare aplicate pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului), astfel că, în absența unor surse oneste de venituri și a unei conduite anterioare cuviincioase față de ordinea de drept și de valorile sociale ocrotite de lege, concretizată într-o bogată antecedență penală, se poate aprecia, în mod rezonabil, că inculpatul prezintă riscul comiterii unor noi fapte similare.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției ȘI Libertăților
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
/ - II.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
