Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 920/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale de ședință pronunțată la data de 25.09.2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații-intimați și, asistați de avocat ales din cadrul Baroului T, pentru inculpata-intimată lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, pentru inculpatul-intimat lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca netemeinică întrucât în mod nejustificat s-a dispus respingerea cererii privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați. Precizează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1451Cpp, raportat la art. 1451al. 1.C.P.P. iar în ceea ce privește scopul instituirii acestei măsuri, solicită a se avea în vedere împrejurările concrete și specificul cauzei deduse judecății, cuantumul ridicat al prejudiciului produs mai multor unități bancare, faptul că urmează a fi audiați martori, dar și faptul că pe numele inculpatului s-a eliberat un pașaport fals care nu a fost găsit până în prezent.
Apărătorul ales al inculpaților intimați și, avocat, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3851al. 2.C.P.P. încheierile pronunțate pe parcursul procesului penal pot fi atacate cu recurs doar o dată cu fondul, art. 141 Cpp reglementând căile de atac.
Pe fond, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre judicioasă, considerând că nu se impune luarea măsurii de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatei-intimate, avocat, solicită respingerea recursului, arătând că în această față a procesului penal măsura solicitată de parchet apare ca deplasată și inoportună
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat solicită, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil. Pe fond, solicită respingerea recursului, arătând că inculpatul a participat la un singur act material, nu a avut de a face cu alți martori și, prin urmare, nu se poate vorbi de influențarea cercetării judecătorești. Mai arată că, după punerea sa în libertate, inculpatul s-a angajat, iar o eventuală interdicție nu s-ar justifica față de acesta.
Procurorul, față de susținerile privind inadmisibilitatea recursului, consideră că recursul este admisibil, arătând că dispozițiile art. 141 al. 1.p Cod Penal privesc doar încheierile prin care instanța respinge cererile de revocare a măsurii preventive.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpata intimată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatelor, fiica lui și, născută la data de 27.06.1960 în Reghin, jud. M, CNP - -, în prezent deținută în Penitenciarul Arad și, fiica lui și, născută la data de 02.11.1973 în T, jud.T, CNP - -, în prezent deținută în Penitenciarul Arad.
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatelor, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 23.11.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. au fost respinse cererile formulate de catre inculpatele - și, prin aparatorii alesi, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
În baza art. 1451.C.P.P. raportat la art. 145.C.P.P. a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, privind luarea măsurii obligării de a nu părăsii tara fata de inculpatii, și, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor și nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatele sa fie implicate în săvârșirea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpate, Tribunalul Timișa apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. și a menținut starea de arest a inculpatelor, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 23.11.2009.
S-a considerat că este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societătii o reactie de nesiguranta sau de revoltă, privarea de libertate a autorilor, cel putin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, s-a apreciat că există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a celor două inculpate în savarsirea unor activităti ilicite cu consecinte dintre cele mai grave asupra patrimoniului partilor civile, astfel că lasarea acestora în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situatie incompatibilă cu principiile unei societati democratice.
Prima instanță a reținut că ordinea publica, care presupune si crearea si mentinerea unui climat de liniste si securitatre în care cetătenii sa-și poată desfăsura viata cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprima personalitatea umană, printre care se regaseste și dreptul oricarei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune si buna credintă a tuturor celor care sunt implicati în desfăsurarea unor relatii patrimoniale, ar putea fi si este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care sunt implicate cele două inculpate, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel putin pentru o perioadă determinată de timp, mentinerea stării de arest a inculpatelor și apare ca fiind necesară.
Cu privire la cererile inculpatelor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. acestea au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
În ceea ce privește cererea Ministerului Public privind luarea, față de inculpații, și, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul Timișa reținut că potrivit dispozițiilor art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1 această C.P.P. măsură poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Sub acest aspect prima instanță a observat faptul că în prezenta cauză se poate reține îndeplinirea acestei condiții, inclusiv inculpații, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor.
Pe de altă parte însă, s-a reținut de către tribunal că măsurile preventive nu trebuie confundate cu aplicarea anticipată a unei pedepse. Măsurile preventive au un caracter de constrângere, prin ele încercându-se împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. S-a considerat că această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispozițiile art.136 C.P.P. unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
S-a reținut că în prezenta cauză, organele de urmărire penală deși au solicitat luarea unei măsuri preventive, nu au arătat care este scopul pentru care se impune instituirea unei asemenea măsuri. Prima instanță a considerat că după lăsarea lor în libertate, cei patru inculpați nu au îngreunat cu nimic desfășurarea urmăririi penale sau a judecății, ei prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori au fost chemați, exercitându-și cu bună credință drepturile procesuale. S-a mai reținut că în momentul de față toți inculpații au fost audiați în cursul cercetării judecătorești, recunoscând săvârșirea faptelor, astfel că schimbarea poziției procesuale nu mai este posibilă, iar interzicerea contactului dintre ei inutilă. De altfel, prima instanță a reținut că deși măsurile preventive dispuse împotriva inculpaților au încetat odată cu sesizarea instanței, inculpații nu au părăsit teritoriul țării, deși aveau această posibilitate.
În consecință, Tribunalul Timișa apreciat că luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de cei patru inculpați reprezintă o măsură disproporționată prin raportare la scopul măsurilor preventive, motiv pentru care, în temeiul art. 1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1 cererea C.P.P. Ministerului Publica fost respinsă ca nefondată.
Împotriva încheierii de ședință din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, învederând că este netemeinică deoarece în mod nejustificat instanța a dispus respingerea cererii de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații, și.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa invocat dispozițiile art. 1451alin. 2 raportat la art. 145 alin. 1.C.P.P.; că în raport cu împrejurările concrete și specificul cauzei deduse judecății, respectiv: cuantumul ridicat al prejudiciului produs mai multor unități bancare, prin cumularea mai multor acte materiale de obținere de credite bancare, urmare a inducerii în eroare a acestora, faptul că doi inculpați sunt judecați în stare de arest preventiv, este oportun a se crea garanția celerității judecării în fond a cauzei prin asigurarea prezenței inculpaților la organelor judiciare și a unui control judiciar asupra acestora, plecând de la gravitatea infracțiunilor comise, ce au cauzat o tulburare însemnată a activității SPCLEP Totodată, s-a susținut că prin cererea Ministerului Publics -a solicitat, printre altele, ca inculpații să nu comunice direct sau indirect cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză pentru a nu face presiuni asupra acestora; că trebuie avut în vedere timpul scurt de la sesizarea instanței și până la audierea inculpaților; că trebuie audiați 21 de martori; că pe numele inculpatului s-a eliberat un pașaport fals care nu a fost găsit până în prezent, precum și faptul că din copiile pașapoartelor reale ale inculpaților și reiese că pe parcursul activității infracționale aceștia au circulat frecvent în străinătate, iar faptul că timp de două luni cât nu s-au aflat sub imperiul acestei măsuri preventive nu au părăsit țara, nu oferă garanția că în alt context se vor prezenta la instanța de judecată. Pe de altă parte, recurentul a invocat că dată fiind valoarea forte mare a prejudiciului cauzat există posibilitatea ca cei patru inculpați să părăsească țara tocmai pentru a se sustrage de la plata despăgubirilor civile.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 3851alin. 2 și 141.C.P.P. instanța constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 2.C.P.P. "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". Totodată, în articolul 141 alin. 1.C.P.P. se prevede că "încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă". În raport cu cele două textele legale anterior citate, instanța constă că în cuprinsul art. 141 alin. 1.C.P.P. nu se menționează și ipoteza în care instanța respinge cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Avându-se în vedere caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale, acestea neputând fi extinse altor situații decât cele strict avute în vedere de legiuitor, rezultă că în speță sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun reprezentat de art. 3851alin. 2.C.P.P.
Prin urmare, în acest moment procedural, recursul apare ca inadmisibil, urmând să fie respins în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. a teza a II-a
C.P.P.În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. a teza a II-a respinge C.P.P. ca inadmisibil recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii de ședință din 25.09.209, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 05.10.2009
Tehnored. -07.10.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
