Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 926/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință pronunțată la data de 18.09.2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul solicită acordarea unui termen pentru a depune copii ale dosarului medical.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul-recurent.
Procurorul nu se opune cererii de amânare.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea cererii de amânare.
Instanța, având în vedere că motivele invocate în cererea de amânare nu au legătură cu obiectul cauzei, respectiv recurs împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive și faptul că recursul a fost declarat de inculpat în data de 25.09.2009, perioadă în care putea să-și formuleze apărarea, respinge cererea formulată de inculpatul recurent.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatului, întrucât la acest moment pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă. Precizează că inculpatul este arestat de 1 an și 4 luni, a avut o atitudine sinceră, au fost audiați martorii, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar impieta judecarea cauzei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât încheierea atacată este temeinică și legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de arest.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 18.09.2009, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 21.01.1981 în C, jud. C, cu domiciliul în comuna, jud. I, CNP - -, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47/13.06.2008 emis de Tribunalul Timiș ), urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 zile.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timiș, deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia subzistă și în prezent, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv o infracțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe nefaste asupra părții vătămate, aspecte care s-a considerat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, raportat la împrejurările în care au fost comise actele materiale ce alcătuiesc activitatea infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, s-a observat faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 300 indice 2 Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană drepturilor omului, având în vedere că, de la ultima verificare a stării de arest și până în prezent nu au survenit modificări ale temeiurilor luării acestei măsuri, prima instanță a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul a învederat că nu a lovit victima cu intenția de aoo morî, ci de frică, fiind lovit în prealabil de partea vătămată; că nu s-a opus arestării.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum si art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpatului și martorilor audiați de prima instanță. În acest sens, sunt declarațiile date de martorii, G, HG, concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1710/03.07.2008 întocmit de IML Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale), împotriva inculpatului planând bănuiala rezonabilă a comiterii infracțiunii de tentativă de "omor calificat" prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i și Cod Penal având numeroase antecedente penale.
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat nu sunt confirmate de probele administrate, însă la acest moment procesual nu se pot face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 18.09.2009.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției și a Libertăților, în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 05.10.2009
Tehnored. -07.10.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
