Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 3002cod procedură penală -
(Număr în format vechi 432/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - - - Judecător
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul G-, arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G-, în stare de arest, asistat de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța apreciind cauze în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a interdicției de a nu părăsi țara ori localitatea.
Învederează că, în prezent, nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive iar inculpatul nu s-a sustras nici de la urmărirea penală și nici de la judecată.
Partea vătămată și cei mai importanți martori au fost deja audiați, nemaiexistând pericolul influențării acestora. De altfel, s-ar putea interzice inculpatului să ia legătura cu aceștia.
De asemenea, la acest moment, lăsarea inculpatului în stare de libertate nu mai există pericol pentru ordinea publică întrucât au trecut deja 6 luni de la momentul arestării preventive iar părțile vătămate au dat declarații favorabile inculpatului, prefigurându-se chiar o soluție de achitare.
Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și existența prezumției de nevinovăție, care trebuie să profite inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Menționează că pericolul concret pentru ordinea publică se menține și rezultă din natura infracțiunii - trafic de persoane minore dar și din împrejurarea că inculpatul este recidivist, suferind anterior încă o condamnare de 9 ani închisoare în Italia tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În replică, av. pentru inculpat, menționează că starea de recidivă nu mai are relevanță, ca și temei pentru arestarea preventivă.
Mai mult, în cauză există indicii și se conturează mai degrabă o infracțiune de proxenetism și nu una de trafic de persoane, existând diferențe considerabile în ceea ce privește limitele pedepselor prevăzute pentru aceste infracțiuni.
Reprezentantul parchetului, în replică, subliniază că natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, coroborată cu starea de recidivă - ce trebuie avută în vedere doar pentru a se contura personalitatea acestuia și predispoziția sa infracțională, creează suficiente temeri că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul G, arată că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând a se judeca în stare de liberate.
Arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală, s-a întors de bună-voie în țară și s-a prezentat singur în instanță pentru a-și lămuri problemele pe care le avea. Condamnarea din Italia se datorează unei răzbunări a iubitei prietenului său și a executat o pedeapsă de 11 ani doar pentru că nu a operat o contopire a pedepselor la care a fost condamnat.
Mai mult, din declarațiile date de părțile vătămate în fața instanței, rezultă că acestea nu au fost amenințate sau forțate să practice prostituția.
De asemenea, a învederat că are în întreținere un copil care, deși are vârsta de 20 de ani, are nevoie de prezența și sprijinul tatălui.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul G zis "", fiul lui și, născut la data de 19.01.1967 în comuna, jud. D, CNP -, domiciliat în comuna, sat.,-, jud. D, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 17.06.2008, a fost înregistrat la instanță sub nr-, rechizitoriul nr. 59 D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 teza I și alin. 3, teza I din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005; art. 13 alin.1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 și Cod Penal art. 329 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalLa data de 23.05.2008 inculpatul Gaf ost reținut pe o durată de 24 ore cu începere de la 22.05.2008 până la 23.05.2008, iar prin încheierea nr. 6 din 23.05.2008, dosar nr-, Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23.05.2008 și până la data de 20.06.2008, inclusiv.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, conform art. 3002Cod procedură penală, instanța constat că aceasta este legală și temeinică, respectiv, la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, s-a menționat că, în speță, continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu pedepse peste 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, acesta a încercat să se ascundă în scopul de a se sustrage de la urmărire, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți din cauză, precum și a unor martori și a familiilor acestora, exercitând amenințări și oferind bani sau alte bunuri în scopul de a obține declarații favorabile pentru sine.
Starea de pericol pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală, presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptelor care se rețin în sarcina sa.
Toate aceste aspecte reținute, nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate
Mai mult, părțile vătămate și martora, audiate până la acest moment, au arătat că și după arestarea sa, inculpatul le-a sunat, pe ele sau pe membrii familiilor lor, și i-a amenințat, cerându-le să-și schimbe declarațiile date anterior în cauză și astfel, s-a concluzionat că măsura este necesară și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, conform art. 136 Cod procedură penală, întrucât inculpatul și majoritatea martorilor nu au fost audiați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticile fiind formulate oral în fața instanței și consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Potrivit dispozițiilor art. 3002și art. 160 cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată verifică, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă se constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 143 Cod pr. penală, în speță, existând probe și indicii temeinice în înțelesul art. 681Cod pr. penală, că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, concluzie bazată pe declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor, existând motive verosimile de a bănui că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, conform dispoz. art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care menționează că una dintre condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este aceea de a exista "motive verosimile" de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune - prin motive verosimile înțelegându-se "motive plauzibile" ce se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice ci în măsură să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
De asemenea, se constată că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. a, b, e și f cod procedură penală, inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală, existând date că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor și date că exercită presiuni asupra persoanelor vătămate încercând să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu acestea iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că inculpatul intrase în țară cu câteva zile înainte de arestare, știa că este căutat de poliție, motivul pentru care era căutat, ascunzându-se pentru a nu fi găsit, în diverse locuri, conduc la concluzia că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală.
La dosar există și un mandat de aducere emis pe numele inculpatului, ce avea calitatea de învinuit la acea dată, ce nu a putut fi dus la îndeplinire ca urmare a lipsei acestuia de la domiciliu.
De menționat, în sprijinul acestei susțineri, mai sunt și: procesul-verbal întocmit de C la 22 mai 2008, orele 13,25; declarațiile date la urmărirea penală de partea vătămată, de martorul, de partea vătămată; declarațiile date în fața instanței de martorelor - și.
Din coroborarea tuturor acestor probe mai rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar, a martorilor și familiilor acestora (oferind bani sau exercitând amenințări), olicitând părților vătămate să-și schimbe declarațiile date inițial, sub motivația că asupra lor s-ar fi exercitat presiuni de către organele de anchetă.
Mai mult, cercetarea judecătorească este încă într-o fază incipientă, până în prezent fiind audiată de către instanță doar o parte vătămată și doi martori.
În ceea ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, se au în vedere dispoz. art. 136 cod pr. penală, care reglementează scopul măsurilor preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și modalitatea de comitere, prin exercitarea de violențe, concluzionând că la acest moment, acest scop nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, vârsta tânără a părților vătămate, dintre care una este chiar minoră, amploarea fenomenului infracțional de acest gen, rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate creat în comunitate, precum și faptul că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, dovedind nu numai predispoziție ci și perseverență infracțională în general, dar și pentru același gen de infracțiuni, sunt în măsură să conducă la concluzia că prima instanță a făcut o corectă apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Situația familială grea a inculpatului, invocată ca și motiv de recurs, nu este relevantă, ea fiind preexistentă și neputând conduce la concluzia încetării temeiurilor arestării preventive a inculpatului.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b p, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispoz. art. 192 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G-, arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
red. jud. /2 ex./ 14 oct. 2008
jud. fond
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
