Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.340/2/2010
115/2010
DECIZIA PENALĂ NR.95/
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții-inculpați ȘI împotriva încheierii din data de 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați ȘI, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.-/18.01.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați ȘI, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală și continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Apărarea combate motivarea instanței de fond în sensul că inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, considerând că din probatoriul administrat rezultă că aceștia se află într-o situație diferită de a celorlalți inculpați cercetați în cauză, mai mult precizează că liderii grupării infracționale se află în stare de libertate, astfel că, pentru egalitate de tratament, se impune a nu se mai menține această stare de excepție.
Având în vedere că inculpații au fost audiați în cauză, iar actele de urmărire penale nu pot fi influențate dacă ar fi puși în libertate, solicită instanței de judecată clemență prin admiterea recursurilor, arătând că în cauză critică ambele dispoziții ale instanței de fond, atât cea de menținere a stării de arest, cât și respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere și cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.
Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor comise, modul organizat în care s-a acționat, precum și consecințele care se pot produce asupra titularilor de conturi de către astfel de inculpați dacă nu activitatea acestora nu ar fi stopată de organele de poliție.
Mai mult, în speța de față trebuie reținută forma continuată a infracțiunilor, fiind desfășurate pe perioadă lungă de timp, mai mult inculpații sustrăgându-se și urmăririi penale.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, nu consideră că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, arătând că autorii sunt liberi. Astfel, solicită a fi judecat în stare de libertate având în vedere că nu este cunoscut nici cu antecedente penale.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, arată că mandatul de arestare preventivă a fost emis în perioada în care nu se afla în țară, astfel că nu s-a sustras urmăririi penale cum se susține de acuzare. Solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât este singurul întreținător al familiei sale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus în baza prev. art. 3002rap. la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților și și a espins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererile înregistrate la data de 23.12.2009 inculpații și au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivare s-a arătat că cererile îndeplinesc toate condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa nu depășesc limita de 18 ani închisoare, iar din materialul probator aflat la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că aflat în stare de libertate ar săvârșii alte infracțiunii, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau ar altera ori distruge mijloace de proba. S-a mai arătat că nici un act material nu a fost săvârșit pe teritoriul României și, prin urmare nu poate exista temerea că va săvârși o altă infracțiune precum și faptul că nu are antecedente penale.
La termenul de judecată din 11.01.2010, instanța a constatat admisibilitatea în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și a procedat la ascultarea inculpaților.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în sarcina inculpaților și s-a reținut că în cursul anului 2006, prefigurând obținerea unor beneficii materiale importante, inculpații au constituit un grup infracțional organizat în scopul contrafacerii de cărți de credit, punerii acestora în circulație și efectuării de operațiuni frauduloase cu instrumentele de plată electronică falsificate în prealabil.
La data de 24.02.2006 organele judiciare au desfășurat o amplă acțiune de supraveghere a activităților criminale desfășurate de gruparea vizată, pe raza localităților C, - Nord și M, fiind vorba de intervalul de timp în care grupul infracțional organizat de inculpatul, a coordonat prin intermediul unor complici, utilizarea frauduloasă a unor cârduri falsificate, efectuându-se retrageri de numerar din bancomate amplasate pe raza județului Faptele ilicite au cauzat un prejudiciu în cuantum de aproximativ 60.000 RON.
Din raportul de supraveghere operativă datat 24.02.2006 s-a observat că în jurul orelor 17:00 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare CT. 06 în zona complexului din În parcarea acestui complex l-a preluat pe inculpatul, trimis anterior în judecată în aceeași cauză, individ care, în intervalul orelor 16:30 - 16:47 a retras de mai multe ori bani cu cărți de credit contrafăcute dintr-un bancomat amplasat în complexul.
Cei doi indivizi s-au deplasat pe traseul C - Nord- -Sud - și au oprit la ieșirea din ultima localitate, într-o parcare. Acolo erau așteptați de gruparea - A și de un alt individ neidentificat. În acest timp de întâlnire autorul retragerilor de bani - - a fost preluat de ceilalți infractori și ulterior a efectuat din nou retrageri de numerar în localitatea
La rândul lui, inculpatul și-a făcut apariția în localitatea sus menționată și a oprint în zona căii ferate. Aici s-a întâlnit din nou cu și, iar după o scurtă discuție inculpatul și s-au deplasat spre hotelul Siemens unde și-au continuat activitatea infracțională. În jurul orelor 19 inculpatul i-a însoțit pe ceilalți infractori pe șoseaua M - C, ultima întâlnire dintre aceștia fiind consemnată în zona localității 23 august.
Inculpatul, a fost arestat preventiv, în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 316/UP/27.06.2006 emis de Tribunalul București Secția a Il-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148, lit. f Cod proc. pen. și art. 149/1 Cod. proc.pen. Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2008 a Tribunalului Bucureștia dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 316/UP/27.06.2003, pentru o perioadă de 30 de zile, constând îndeplinită procedura prevăzuta de art. 150 alin. 2 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 315/UP/27.06.2006 emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală, pentru o perioada de 30 de zile, inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală.
De neconstestat că strict formal inculpatul îndeplinește condițiile stipulate în disp art. 160/2 Cod procedură penală considerent în raport de care instanța a constatat incidența disp art. 1608Cod procedură penală în raport și de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2009.
Pe fondul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, judecătorul cauzei a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie este privită ca fiind o măsură limitativă de drepturi având ca principală finalitatea înlocuirea măsurii arestării preventive cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale precum și altor drepturi.
În acest context părerea unanimă în practică judiciara statuată în materie este că examinarea condițiilor stipulate în prev art. 160/2 Cod procedură penală se face și prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive pe de o parte dar și în raport de natură infracțiunilor deduse judecății.
Din acest punct de vedere, demn de semnalat fiind complexitatea deosebită a cauzei dată de o serie elemente care în cea mai mare măsura sunt circumstanțiate de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, definitoriu pe acest aspect fiind art. 7 din Legea nr. 39/2003.
De precizat că cercetarea judecătorească se află în fază incipientă, dosarul fiind inițial restituit la parchet iar după refacerea urmăririi penale conexandu-se cu alte dosare respectiv dosarele nr. 80/D/P/2006, 366/D/P/2006 și 51/D/P/2007.
Judecătorul cauzei va avea în vedere în ceea ce-l privește pe inculpatul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale fiind arestat în lipsa.
De asemenea nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpatului în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.
În consecință, Tribunalul a apreciat că realizarea scopului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, scop constând, conform disp. art. 136 alin.1 Cod procedură penală, în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se poate asigura, cel puțin în această fază procesuală numai prin cercetarea inculpatului în stare de arest și nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a constatat că cererile formulate de inculpații și sunt nefondate fiind respinse ca atare.
Deliberând asupra stării de arest preventive a inculpaților și, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.396/D/P/2007 din data de 18.03.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr-, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și după cum urmează:
- a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal,
- a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 9 al. 2 Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea de ședință din 27.06.2006 a Tribunalului București - Secția a Il-a Penală emisă în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că în cauză din actele de cercetare efectuate rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și din perspectiva îndeplinirii scopului acestei măsuri preventive, așa cum este prevăzut în art. 136 Cod procedură penală, în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale () care prevede că: " lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Potrivit art. 160 .pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea~de libertate; instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților susmenționați nu s-au schimbat (148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală) și justifica în continuare privarea de libertate a acestora, pentru următoarele considerente:
Astfel deși în legislația romană nu există o reglementare de principiu a cazurilor în care o persoană poate fi privată de libertate, legea fundamentală statuează în concret în art. 53 ca " exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, printre altele și pentru apărarea ordinii sau a moralei publice" fără a fi aplicate în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului și libertăților.
În cauză inculpați au fost arestați în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Categoric nu poate fii pus semnul egalității între pericolul social al faptei și persoanele inculpaților care în speță sunt necunoscuți cu antecedente penale. însă nu este de neglijat că pericolul social al faptei trebuie raportat și la persoanele acestora și numai puțin important la natura faptelor deduse judecății. In acest context încadrarea juridică deosebit de complexă cu care a fost sesizată instanța a cuprins printre altele și art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003 care în contextul social economic actual tinde să devină un real fenomen social.
De asemenea trebuie amintit că și jurisprudența CEDO admite, în anumite condiții, privarea de libertate a unei persoane dacă măsura a fost dispusă pentru aducerea sa în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice, cerințe ce categoric sunt întrunite în cauză. Nu trebuie omisă și buna desfășurare a cercetării judecătorești care de asemenea se regăsește în aceeași jurisprudență.
În raport cu aceste considerente, concluzia judecătorului cauzei este că în cauză, la acest moment practic instanța nu a pășit la vreun act de cercetare judecătorească de natură a duce la concluzia că s-au schimbat sau numai există temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință a menținut starea de arest a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și continuarea procesului penal cu persoana lor în stare de libertate, iar în subsidiar admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate în fața instanței de fond.
În motivarea orală a recursului inculpații arată că se află într-o situație diferită de a celorlalți inculpați cercetați în cauză, mai mult precizează că liderii grupării infracționale se află în stare de libertate, astfel că, pentru egalitate de tratament, se impune a nu se mai menține această stare de excepție.
Invocă împrejurarea că au fost audiați în cauză, iar actele de urmărire penale nu pot fi influențate dacă ar fi puși în libertate, astfel că solicită instanței de judecată clemență.
De asemenea, inculpații apreciază că nu mai sunt îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în sensul că în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații și, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați-constituire de grup infracțional organizat, falsificarea de instrumente de plată electronică, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, producerea sau deținerea de echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, toate în formă continuată, respectiv înscrisurile de la dosar, rapoartele de supraveghere operativă, rapoartele de constatare tehnico-științifică și depozițiile inculpaților, probe din care rezultă că inculpații au deținut echipamente destinate falsificării cărților de credit, pe care apoi le-au folosit prin retrageri repetate de sume de bani, în mod fraudulos, din conturile aparținând altor persoane.
De asemenea este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit. f proc. pen. ultimul astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de împrejurările în care au fost comisă-împreună cu alte persoane, în mod organizat, pe o durată mare de timp, consecințele deosebit de grave ale comiterii faptelor asupra titularilor de conturi bancare, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice prin eventuala lăsare în libertate a acestora.
Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanță a apreciat în mod corect că acestea sunt admisibile în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602alin.1 și 2. proc. pen.
Cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admiterede planoa acesteia, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz aoportunitățiiluării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpaților, dar și acuzația concretă care se aduce acestuia.
În acest context observă că inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, falsificarea de instrumente de plată electronică, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, producerea sau deținerea de echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, respectiv pentru că la data de 24.02.2006 l-a preluat cu autoturismul pe inculpatul de la magazinul din C, unde acesta din urmă a efectuat mai multe retrageri la -ul din incinta magazinului, folosind pentru aceasta cărți de credit contrafăcute. Astfel de operațiuni frauduloase au fost făcute și în ziua anterioară, de către membrii acestei grupări infracționale organizate.
Analizând atitudinea procesuală manifestată de inculpați până la acest moment, respectiv de negare a acuzațiilor, Curtea apreciază că poziția acestora cu privire la faptele comise și acuzațiile grave care i se aduc, nu justifică admiterea cererii formulate. Sub acest aspect, este de remarcat modalitatea de comitere a faptele, împrejurarea că au acționat într-un grup format dintr-un mare număr de persoane, existența concursului de infracțiuni și urmările pe care astfel de fapte le generează în patrimoniul deținătorilor de carduri bancare.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se abia în faza de debut a cercetării judecătorești. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr- și îi obligă pe fiecare la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./16.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica
