Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 951/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 951/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - - Biroul Teritorial Timiș - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 41 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei. în limba pentru inculpatul este asigurată de traducătorul autorizat de limbă -.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Procurorul apreciază că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că nu au fost finalizate toate actele pentru a demonstra apartenența inculpatului la o filieră internațională de trafic ilicit de droguri de mare risc, astfel că pune concluzii de respingere a recursului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 41 din 2 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.10.2008 până la 02.11.2008, inclusiv.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că există date și indicii temeinice pentru condiția cerută de art. 143 alin.3 Cpp, acesta fiind îndeplinită, existând presupunere că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Tribunalul a constatat că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cpp care a determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impune în continuare privarea de libertate.
Astfel, din probele administrate până la acest moment de către organul de urmărire penală, s-a reținut că la data de 17.10.2007 s-a deschis un dosar de urmărire penală privind pe inculpații, pentru comiterea infracțiunii de introducere în Olanda de stupefiante.
Autoritățile judiciare olandeze au stabilit că a purtat convorbiri telefonice cu un șofer de camion, pe care l-a apelat la nr. de telefon de la filele 49,56,104 dosar, număr de telefon ce aparține inculpatului, conform lucrărilor dosarului nr. 33/D/P/2008.
Analizând atitudinea organelor judiciare implicate în instrumentarea acestui dosar, tribunalul a constatat că procurorul a făcut demersuri constant în cererea de asistență judiciară internațională adresată autorităților olandeze pentru a lămuri toate aspectele de fapt legate de posibila implicare a inculpatului într-o rețea internațională de trafic de droguri, urmând a se pronunța ulterior asupra necesității trimiterii în judecată a inculpatului. Astfel, dreptul inculpatului arestat preventiv de a-i fi soluționat cazul cu celeritate, nu trebuie să prejudicieze eforturile organelor de urmărire penală în efectuarea actelor procedurale pe care le apreciază a fi necesare în cauză.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, tribunalul a reținută că, în conformitate cu art. 139 alin.1 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia. Arestarea preventivă a inculpatului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit.f Cpp, fiind întrunite cumulativ condițiile cerute de acest text. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 139 alin.1 Cpp, pentru a înlocui această măsură.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs oral, inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul din oficiu al inculpatului care a solicitat cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma solicitării apărătorului din oficiu, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856al.3 Cpp, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
În speța de față, sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa de către organele de urmărire penală, care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii de care este acuzat, modalitatea de săvârșirea a acesteia, așa cum a fost ea prezentată de către organul de urmărire penală.
Din întregul material de urmărire penală existent și pus la dispoziția instanței, rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive și nu a intervenit nici un element nou care să schimbe situația inculpatului sub aspectul stării de arest preventiv.
Soluția Tribunalului Arad este justificată pentru că organele de urmărire penală au de efectuat o serie de acte de urmărire penală care au fost enumerate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv pentru finalizarea cercetărilor în cauză și emiterea unei soluții legale.
În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că singura măsură preventivă care poate asigura în speța de față buna desfășurare a procesului penal este măsura arestării preventive, astfel fiind justificată respingerea cererii de înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de aceste considerente, solicitarea apărătorului din oficiu a inculpatului apare total nejustificată și nefiind motive de casare a hotărârii penale recurată, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 41/2.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Dispune plata sumei de 350 lei către interpret din fondurile Ministerului Justiției, aceasta constituind cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /31.10.08
Tehnored. 2 ex./31.10.08
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
