Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5918/2/2009
1549/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.966
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, prin care Tribunalul Bucureștia dispus menținerea stării de arest pentru inculpat, apreciindu-se că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat - trafic de droguri, constând în aceea că la două date, în martie și aprilie ar fi vândut o cantitate totală de 0,2 gr. heroină și se mai apreciază că lăsarea în libertatea a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În opina apărării nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu mai sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.148, 143, 149, 155.C.P.P. întrucât în această fază, urmărirea penală a fost finalizată, iar în cercetarea judecătorească mai trebuie vizionarea și ascultarea materialelor înregistrate cu ocazia presupusei săvârșiri a infracțiuni și o evaluare psihologică a inculpatului, întrucât nu s-a efectuat o astfel de evaluare.
În acest dosar, inițial au fost 8 coinculpați, acuzați de trafic de droguri, fără a exista vreo legătură între ei, iar ulterior, în urma unor cereri, s-a admis disjungerea. din rechizitoriu, reiese faptul că inculpatul ar fi vândut unui colaborator sub acoperire o cantitate de droguri, însă după administrarea tuturor probele nu sunt în susținerea afirmației colaboratorului decât declarația acestuia, care se coroborează cu un proces-verbal de analiză a substanței pretinsă a fi luată de la inculpat și procesele-verbale întocmite de investigator ulterior declarației date de colaborator. Cu toate că în rechizitoriu se face mențiune că există înregistrări pentru ambele fapte, ulterior în urma audierii colaboratorului și a investigatorului aceștia au arătat că nu există astfel de înregistrări, decât pentru a doua faptă.
Susține că inculpatul a dat declarație și nu recunoaște astfel de faptă, pentru că nu-și aduce aminte să fi vândut în acea perioadă vreunei persoane acela cantități de droguri la care se face referire, pentru că în acea perioadă era consumator de droguri.
Inculpatul provine dintr-o familie organizată, are o locuință stabilă, și-a câștigat existența în mod cinstit, prin muncă, iar cu toate că a fost supravegheat timp de 8 luni de zile, nu este acuzat decât de săvârșirea celor două presupune fapte, care a avut loc la începutul perioadei de supraveghere.
Față de considerentele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că procesul penal se poate desfășura în continuare fără a fi impietată în vreun fel de lăsarea în libertate a inculpatului; sentimentul de insecuritate considerat că l-ar genera lăsarea în libertate a inculpatului, este nesusținut, întrucât din caracterizările vecinilor, depuse la dosarul cauzei, reiese că inculpatul este o persoană civilizată, respectuoasă, care nu a creat nici un fel de probleme.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Apreciază că în mod instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, față de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, inculpatul fiind cercetat pentru trafic de droguri de risc, cu aplicarea dispozițiilor art.41 al.2 cp, în condițiile în care acesta a fost condamnat anterior 3 ani, pentru același gen de infracțiune.
Consideră că poziția procesuală a inculpatului este de nesinceritate, nu și-a recunoscut fapta, deși a fost audiat în calitate de martor, care a declarat că știe din auzite că inculpatul vindea droguri, s-au audiat până în acest moment și investigatorul sub acoperire și colaboratorul sub acoperire, care își mențin declarațiile date la Parchet, care se coroborează cu procesele-verbale încheiate privind tranzacțiile de droguri desfășurate între inculpat și colaboratorul sub acoperire.
Față de circumstanțele sale personale, față de atitudinea nesinceră a inculpatului, de natura și gravitatea infracțiuni săvârșite, în fața organelor de cercetare penală acesta a recunoscut că este consumator de heroină de 8 ani de zile, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arară că este de acord cu apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că provine dintr-o familie organizată, are o locuință stabilă, și-a câștigat existența în mod cinstit, prin muncă, iar cu toate că a fost supravegheat timp de 8 luni de zile, nu este acuzat decât de săvârșirea celor două presupuse fapte, care au avut loc la începutul perioadei de supraveghere.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că la datele de 30.03.2008 și 24.04.2008, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de0,20 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile MIRA.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
./20.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
