Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.99/R/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
Judecător: - -- președinte secție penală
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.10.1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii din data de 11.02.2008 pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, în sensul de a se dispune punerea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara. În motivarea recursului arată că, încheierea din data de 11.02.2008 este lovită de nulitate întrucât judecata a avut loc în lipsa inculpatului și astfel s-au încălcat prevederile Codului d e procedură penală. Consideră că, întrucât inculpatul se află în stare de arest, trebuia să fie prezent la judecată, chiar dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită cu acesta.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, arătând că potrivit dispozițiilor art.314 din Codul d e procedură penală, prezența inculpatului la judecată când acesta se află în stare de deținere este obligatorie însă doar la judecata pe fondul cauzei, iar în data de 11.02.2007 nu a avut loc o judecată în fond, sens în care nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale. Consideră că la această dată s-a discutat doar menținerea măsurii arestării preventive, apărarea a pus concluzii în acest sens și nu s-a învederat lipsa inculpatului.
În replică, apărătorul inculpatului arată că la data de 11.02.2008 trebuiau audiați martori în cauză, însă nu au fost audiați pentru că a lipsit inculpatul. Totodată solicită a se analiza și faptul că s-a procedat la a doua menținere a inculpatului în stare de arest, deși prima hotărâre prin care s-a dispus menținerea acestei măsuri nu este definitivă.
Inculpatul recurent achiesează la concluziile arătate de apărătorul său ales.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dispus în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b din același cod, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.13/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.16/18.06.2007.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și totodată s-a respins și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii din data de 11.02.2008 pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, în sensul de a se dispune punerea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de tentativă de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174- 175 lit. Cod penal.
Prima instanță a procedat legal și motivat la menținerea inculpatului în stare de arest în acord cu art. 300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, continuând cercetarea judecătorească cu audierea martorei și totodată pentru a se proceda la efectuarea unei noi expertize medico- legale psihiatrice.
Criticile apărătorului inculpatului privind nulitatea încheierii pentru că inculpatul nu a fost prezent, sunt lipsite de fundament legal, Curtea văzând dispozițiile art.149/1 pct.6 și art.159 pct.4 din Codul d e procedură penală care se aplică în mod corespunzător- în cazul în care inculpatul se află în stare de reținere sau de arestare potrivit art.146 Cod procedură penală, din cauza stării sănătății ori din cauză de forță majoră, sau de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezența apărătorului căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii. În cauza dedusă judecății inculpatul se afla internat în Spitalul de Neurologie și Psihiatrie T, iar instanța a pus din oficiu în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, lipsa acestuia, dat fiind că este transferat la Penitenciarul Timișoara în vederea expertizării, examinarea a avut loc în lipsa inculpatului, dar în prezența apărătorului care nu a invocat aspectul că inculpatul lipsește și n-a avut cereri.
Totodată este de menționat că așa cum a arătat și reprezentantul parchetului, nu a avut loc judecata pe fond a cauzei când prezența inculpatului în stare de deținere este obligatorie, ci s-a discutat doar menținerea măsurii arestării preventive în prezenta apărătorului inculpatului.
Nici critica apărării vizavi de faptul că s-a procedat la a doua menținere a inculpatului în stare de arest, deși prima hotărâre prin care s-a dispus menținerea acestei măsuri nu este definitivă, dat fiind faptul că obiectul prezentei cauze este încheierea din 11.02.2008, cealaltă încheiere făcând obiectul altui dosar, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.
Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială
În raport de cele de mai sus, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive. Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și persoana inculpatului.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei RON, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 22.10.1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei RON, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec.- /27.02.2008
Jud.fond
Dact.2ex./27.02.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Țarcă Gabriela
