Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 996/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 996
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T -Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș și în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că potrivit art. 136 alin.2 p Cod Penal opul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberare provizorie sub control judiciar. A mai învederat că nu există nici un pericol în ce privește persoana inculpatului din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, inculpatul nu are antecedente penale, iar în declarațiile date a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este judecat, manifestând disponibilitatea de a colabora cu organele de anchetă și instanța de judecată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, motivat de faptul că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pentru buna desfășurare a procesului penal nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului și liberarea sa sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 20.10.2008 de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art.1608aalin.6 C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, ca nefondată.
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, și s-a dispus menținerea stării de arest, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 18.12.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Referitor la liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 20.10.2008 Tribunalul Timișa admis în principiu cererea formulată de către inculpatul în cauză.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect Tribunalul Timișa reținut că rezultă suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului în desfășurarea unei activități presupus infracționale ce a avut ca scop exploatarea mai multor persoane de sex feminin, dintre care unele minore.
În contextul în care din datele existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, instanța apreciază că lăsarea acestuia în libertate, în acest moment, poate avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a judecății, în cauză urmând a fi audiate și alte persoane. Or, în situația în care inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, dată fiind amploarea activităților desfășurate de grupul din care se susține că face parte și acesta, și în privința căruia se poate presupune în mod rezonabil că relațiile dintre membrii acestui grup nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea cercetărilor în cauză, există riscul ca persoanele ce urmează a fi audiate (părți vătămate și doi martori) să fie influențate fie de către inculpat, fie de către persoane din anturajul acestuia, în vederea realizării unei poziții comune, cu atât mai mult cu cât inculpatul, în momentul audierii în fața instanței, a recunoscut doar în parte învinuirile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia în privința inculpatului există pericolul ca detenția preventivă să se transforme într-o pedeapsă anticipată, instanța de fond a reținut că arestul preventiv, inclusiv în practica CEDO, reprezintă o excepție acceptată de la prezumția de nevinovăție, atâta timp cât nu îmbracă forma unei pedepse anticipate, aplicată înainte de stabilirea legală a vinovăției. În cauză, dată fiind și complexitatea cauzei, nu se poate considera că o perioadă a arestului de 9 luni de zile ar putea constitui o încălcare a duratei rezonabile a detenției preventive, cu consecința punerii acestuia în libertate.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca nefondată.
În ceea ce priveste starea de arest, având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpat, s-a apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii penale din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând ca, urmare a casării încheierii, să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602alin. 2.C.P.P. că a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar având în vedere faptul că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, că nu are antecedente penale, a recunoscut în declarațiile date săvârșirea faptelor pentru care este judecat și și-a manifestat disponibilitatea de a colabora cu organele de anchetă și cu instanța de judecată în vederea aflării adevărului în cauză. Totodată, a învederat că nu se justifică menținerea stării de arest preventiv atâta timp cât este judecat în cauză pentru fapte săvârșite în cursul anilor 2003 - 2004, cunoscute de autoritățile judiciare, care au dispus interceptarea convorbirilor telefonice aflate ca probă la dosar; că nu a efectuat în nici un fel acte de violență sau alte forme de constrângere asupra părților vătămate, respectiv că acestea au avut și anterior numeroase tangențe cu sfera traficului de persoane.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpat și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art.1608aalin. 6.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut ca regulă în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.). Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Constatându-se că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604al. 1 raportat la art. 1602al. 1. C.P.P. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul a transportat din țară în Italia, în vederea practicării prostituției pe minorele, și (art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001); a participat în Italia la exploatarea victimelor traficului de persoane împreună cu alte membre ale grupului (art. 12 alin.1,2 lit. a și art. 13 alin.1, 3 din Legea nr. 678/2001); în cursul anilor 2003 și 2004 primit prin sistemul bancar de la sume de bani provenite din exploatarea tinerelor aflate în Italia și obligate să practice prostituția (art. 23 lit. c din legea nr. 656/2002); a investit acești bani (art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002); indicii nemodificate până la acest moment procesual. că este evident că lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre aceștia ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată. În același sens sunt și natura infracțiunii pentru care există indicii că a fost comisă de inculpat, care conduc la obligația statului de a lua toate măsurile rezonabile pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva unor fapte grave ce afectează siguranța persoanei. Astfel, infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar lăsarea în libertate a celor cu privire la care există indicii temeinice privind implicarea în comiterea unor asemenea fapte ar echivala cu o încurajare tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege. În speță, în mod corect prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment, poate avea impact negativ asupra desfășurării în continuare a judecății în condițiile în care urmează a fi audiate părțile vătămate și martori; amploarea activității infracționale și caracterul transfrontalier al faptelor. Susținerile inculpatului în sensul relevanței perioadei de timp scurse de la data comiterii faptelor și a conduitei sale sincere nu sunt reținute de instanță în contextul în care descoperirea faptelor a condus la pierderea caracterului de clandestinitate și alertarea opiniei publice, iar inculpatul pare a avea o conduită de recunoaștere parțială a acestora. Prin urmare, liberarea provizorie sub control judiciar nu asigură garanții suficiente pentru protecția ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, în baza art. 38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/24.10.08
Tehnored AJ/29.10.08
Prima instanță: Trib. T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
