Art. 210 cod penal. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.496/R/2008
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela vicepreședintele instanței
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în Vama,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.108/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.204/P din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de furt faptă prev. și ped. de art.208 - 209 alin.1 lit.g Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, ul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 24.09.2008 de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind partea civilă intimată C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate în sensul achitării inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 - 209 lit.g Cod penal.
Condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 - 209 lit.g Cod penal, constituie o gravă eroare judiciară deoarece organul de urmărire penală și instanța de judecată nu au fost legal sesizate întrucât suma de 5.100 EURO nu erau banii fostei sale soții. Arată că, părțile au divorțat la data de 26.01.2006 iar suma pretins sustrasă inculpatul a dat-o părții civile ca să-i aducă acasă în Italia, astfel că banii nu aveau caracter de bun comun, fiind banii personali ai inculpatului.
Partea civilă, atât în plângere cât și în fața organelor de urmărire penală dar și a instanței de judecată a susținut că banii ar fi fost ai fiicei, iar dacă banii nu au fost ai părții vătămate ci a fiicei, atunci aceasta nu avea calitatea să reclame dispariția acestora, ci fiica părții vătămate care era și este majoră, însă nu a reclamat dar a fost audiată ca martoră.
Instanța nu a sesizat contradicția dintre afirmația din dosar și afirmația făcută în dosarul de împărțire de bunuri a cărei acțiune se află la fila 34 de la dosar unde se susține că a luat din casă 4.000 EURO cât și 6.000 USD, contradicție care demonstrează lipsa de sinceritate a părții vătămate, care trebuia să includă în plângere și sustragerea celor 6.000 USD dacă ar fi fost adevărat. Pe de altă parte, părțile nu au împărțit imobilul, nici prin partaj voluntar și nici prin partaj judiciar, cauza de împărțire de bunuri aflându-se pe rolul Judecătoriei Negrești O a ș, astfel că nu se poate susține că inculpatul ar fi intrat fără drept în imobil atâta timp cât acesta este bun comun și nu a fost atribuit nimănui prin folosință.
Martorii audiați în cauză au declarat că inculpatul lucra în Italia, uneori aducea bani în țară pentru aparținătorii celor care lucrau în Italia, fapt pe care l-a consemnat într-un carnețel pe care l-a depus la dosar.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate doar pentru motiv de nelegalitate și anume schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării agravantei prev. de art.209 alin.9 lit.a Cod penal și reținerea art.208 alin.1 Cod penal, fapta fiind săvârșită în interiorul unei locuințe.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului apreciază că se impune menținerea pedepsei de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Se susține că în cauză au fost audiați mai mulți martori, probe din care rezultă că inculpatul a sustras suma de 5.000 EURO din locuința părții vătămate și că la data de 8.04.2007 părțile erau divorțate, iar suma a fost sustrasă dintr-un dulap care se afla în locuința unde locuia partea vătămată împreună cu copii săi.
Apărătorul inculpatului recurent avocat, în replică, susține că plângerea a fost făcută de către o persoană neîndreptățită, deoarece banii nu se aflau în posesia părții vătămate, aceștia se aflau într-un loc unde inculpatul își păstra mai multe acte.
Procurorul, în contrareplică, învederează că în cauză este dovedită posesia reglementată împotriva infracțiunii de furt.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.204/16.11.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.334 Cod de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt prev. și ped. de art.208 al.1 Cod penal în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art.208, 209 al.1 lit. g Cod penal; în baza art.208, 209 al.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, iar în baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului și în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 2 ani și 10 luni.
În baza art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor cuprinse în art.83 Cod penal.
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală cu aplicarea art.998 cod civil s-a admis cererea părții civile C și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia cu titlu de despăgubire materială suma de 5.100 Euro, iar în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, căsătoria inculpatului cu partea vătămată Caf ost desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr.103/26.01.2006 a Judecătoriei Negrești O a
Ambele părți au declarat că s-au separat în fapt, partea vătămată arătând că separarea în fapt a intervenit cu aproximativ 3 ani înainte de a se pronunța divorțul. După separarea în fapt partea vătămată împreună cu fiica sa au locuit în casa de locuit din com.Vama nr.694, iar inculpatul într-o anexă a acesteia.
În data de 08.04.2007 în jurul orei 21,00, inculpatul a cerut fiicei lui ( martora - ) ce locuia împreună cu partea vătămată ( mama ei ) să-i permită să pătrundă în încăperile locuite de partea vătămată pentru a-și căuta carnetul de muncă despre care credea că se află în aceste încăperi. Pentru că fiica inculpatului a fost de acord, în timp ce partea vătămată se afla în dormitor, inculpatul ajutat de fiica lui căuta carnetul lui de muncă în camera unde pretindea că l-a lăsat când s- separat în fapt de partea vătămată. În timpul căutării inculpatul a găsit într-un dulap suma de 5.100 EURO ce era pusă în carcasa unei casete video și și-a însușit- părăsind apoi încăperea respectivă fără a găsi carnetul de muncă. Partea vătămată a constatat la scurt timp după plecarea inculpatului că acesta a sustras banii, iar a doua zi a reclamat fapta acestuia la poliție.
După începerea urmăririi penale împotriva lui inculpatul n-a putut fi audiat întrucât plecat din țară.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești acesta a recunoscut că, în data de 08.04.2007 în jurul orei 21,30, a sustras suma de 5.100 EURO din locuința în care locuia partea vătămată. A pretins însă inculpatul că partea vătămată îi datora acești bani și că din acesta și i-a însușit în mod îndreptățit.
Faptul luării banilor de către inculpat din locuința părții vătămate a fost susținută și în declarația acesteia precum și în declarațiile martorilor - ( fiica părților ) și ( vecina acestora ).
Bazându-se pe declarațiile părților și pe cele aparținând martorilor instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul în data de 08.04.3007 ora 21,30, a luat fără consimțământul părții vătămate suma de 5100 EURO aflată în posesia acesteia pe care și-a însușit-o în mod nedrept. A reținut însă instanța de fond că încadrarea juridică dată de procuror faptei inculpatului este greșită.
Aceasta în primul rând pentru că la data când inculpatul a săvârșit fapta acesta nu locuia împreună cu partea vătămată rezultând cu evidență din probatoriul administrat că acestea locuiau în imobile diferite ( partea vătămată în casa de locuit, iar inculpatul într-o anexă a acesteia ).
Pentru a se putea reține despre două persoane că locuiesc împreună este nevoie de o coabitare efectivă între acestea, chiar fără temei legal, în aceeași cameră sau același apartament, gospodărirea în comun, ducerea vieții domestice împreună cu toatele consecințele legate de această împrejurare, ceea ce în speță nu s- întâmplat.
Împrejurarea de care s-a prelevat inculpatul că bunurile dobândite în comun n-au fost partajate și că în locuința în care locuia partea vătămată se aflau astfel de bunuri este lipsită de importanță sub aspectul stabilirii faptului dacă părțile locuiau sau nu împreună.
Din însăși declarația luată inculpatului a rezultat că acesta recunoaște că accesul său în locuința părții vătămate nu era posibil în lipsa acordului acesteia sau a fiicei care locuia împreună cu ea pentru că el nu deținea cheie de la ușa de acces în această locuință după ce inculpata a schimbat yala ușii.
Pentru considerentele invocate prin încheierea ședinței de judecată din data de 26.10.2007 instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice date de procuror inculpatului reținând că devin incidente în speță dispozițiile dispozițiile art. 210 Cod penal.
Apoi, instanța de fond a reținut că raportat la data calendaristică la care s- săvârșit fapta și la ora săvârșirii, era întuneric în timpul săvârșirii faptei de către inculpat.
De altfel și inculpatul a recunoscut în declarația ce i- fost luată la data de 16.11.2007 că era noapte afară când a săvârșit fapta dar în încăperea unde a operat era lumină.
Instanța de fond a fost de părere că, chiar dacă la locul săvârșirii furtului a fost lumină artificială și chiar dacă inculpatul nu s-a folosit de întuneric pentru a se apropia de bun, circumstanța agravantă există, deoarece ambianța generală creată de timpul nopții i-a ușurat acestuia săvârșirea faptei.
Așa fiind instanța de fond a procedat prin prezenta hotărâre la schimbarea încadrării juridice dată faptei reținând și agravanta prev.de art.209 alin.1 lit.g Cod penal.
Faptul că inculpatul pretinde că partea vătămată îi datora suma de bani pe care a luat-o fără consimțământul acesteia nu este de natură a-l dispensa pe acesta de răspundere penală.
Nu numai că inculpatul n-a înfățișat instanței probe care să sprijine susținerea sa dar și în varianta că s-ar fi probat preexistența obligației părții vătămate de a plăti inculpatului suma de bani pe care acesta și-a însușit-o, fapta acestuia întrunește condiția laturii subiective specifice infracțiunii de furt.
Pentru aod etermina pe partea vătămată la conduita ce se pretindea îndreptățit inculpatul avea la îndemână căile legale, neputând să-și facă singur dreptate luând cu caracter definitiv banii părții vătămate în vederea compensării unei obligații pretins preexistentă.
Așa fiind instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv specific infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 lit. g Cod penal și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii de 10 luni, interzicându-i pe această durată acestuia și drepturile prev. de art.64 lit. teza a II- și lit.b Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și văzând prevederile cuprinse în art.71 alin.5 Cod penal, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului precum și a pedepsei accesorii aplicată acestuia.
Stabilind un termen de încercare a inculpatului de 2 ani și 10 luni instanța de fond a atras atenția asupra faptului că săvârșirea altei fapte în termenul de încercare va conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate acestuia.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a luat în seamă pericolul social concret al faptei acestuia relevat de gravitatea rezultatului produs, de modul și împrejurarea aleasă de inculpat pentru săvârșirea acesteia.
A mai avut în vedere instanța de fond, atitudinea pe care inculpatul a adoptat-o în raport cu fapta săvârșită relevată de nonșalanța cu care acesta afirmă că nu este vinovat și că refuză să repare părții vătămate prejudiciu pe care l-a cauzat părții vătămate.
Totuși instanța de fond a reținut că anterior săvârșirii faptei inculpatul a avut o conduită bună și această împrejurare a recunoscut-o circumstanță atenuantă inculpatului.
Nu în ultimul rând instanța de fond a avut în vedere vârsta inculpatului și nivelul lui educațional.
În raport cu aceste criterii instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului va asigura deopotrivă reeducarea lui și prevenția generală.
Instanța de fond a mai reținut că partea vătămată a ales să participe în procesul penal și în calitate de parte civilă formulând pretenția ca inculpatul să-i repare prejudiciul material datorat faptei sale.
Probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință că în patrimoniul părții vătămate s-a localizat o pagubă certă și actuală aflată în raport de cauzalitate cu fapta inculpatului și că repararea acestei pagube poate fi obținută numai prin obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a sumei de 5.100 Euro.
Așa fiind, în scopul satisfacerii exigenței reparării integrale a pagubei ce se degajă din dispozițiile art.998 Cod civil instanța de fond a admis cererea părții civile și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia cu titlu de despăgubiri suma de 5.100 EURO.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea cauzei spre rejudecare conform disp.art.384 Cod de procedură penală.
În rejudecare, având în vedere probele care se vor administra și pornind și de la cele administrate, solicită să se constate că referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei la termenul de judecată din 26 octombrie 2007 din furt simplu în furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit.g Cod penal este un abuz din partea judecătorului fondului, având în vedere probele administrate în faza de cercetare penală a poliției și parchetului.
Astfel cum rezultă din declarația dată de partea vătămată atât în faza de cercetare penală de la poliție cât și din faza cercetării judecătorești, rezultă faptul că părțile locuiesc la aceeași adresă, aceeași locuință, folosind în comun camera de baie cu dotările existente, bucătăria și cămara de alimente. Sediul firmei inculpatului este de asemenea la aceeași adresă.
Referitor la suma de bani, inculpatul arată că a susținut și susține că cei 5.000 euro sunt banii munciți de el în Italia, bani care au fost trimiși prin anumite persoane acasă pentru a fi păstrați de partea vătămată, fosta soție, pe vremea când relația dintre ei era bună. O dată cu deteriorarea relației lor, partea vătămată a refuzat înapoierea sumei de bani, susținând că suma de bani este a fiicelor lor, fără însă să producă probe în acest sens. Inculpatul apelant mai arată că în perioada în care relația dintre el și partea vătămată era bună, aceasta chiar a fost la el în Italia și a revenit în țară cu suma de 4.600 EURO.
Inculpatul mai arată că pe rolul Judecătoriei Negrești Oaș se află acțiunea privind împărțirea bunurilor comune, unde este trecută și suma respectivă în euro. Inculpatul recurent se arată scandalizat de faptul că instanța de fond a reținut în sarcina lui comiterea infracțiunii de furt calificat, în propria sa locuință, atâta vreme cât există probe care atestă cu certitudine că părțile folosesc în comun imobilul cu toate dotările acestuia.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea apelului și achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, întrucât fapta nu există.
Prin decizia penală nr.108/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost espinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208, 209 alin.1, lit.g Cod penal în infracțiunea de furt, prev. și ped. de art.208 Cod penal.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat și a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate de inculpatul apelant, dar și din oficiu, tribunalul a reținut că acesta nu este fondat și se impune respingerea lui.
În cadrul soluționării apelului declarat, s-a procedat la reaudierea inculpatului, depoziția sa aflându-se la fila 49 din dosar, precum și la administrarea de probe testimoniale, audiați fiind în calitate de martori C și din partea inculpatului apelant, iar din partea părții vătămate a fost audiată numita.
Coroborarea depozițiilor martorilor audiați se mulează pe soluția pronunțată de instanța de fond, care în mod corect a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
În mod corect a procedat instanța de fond la schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că în raport de momentul la care s-a comis fapta, respectiv pe timpul nopții, este incidentă agravanta prevăzută de art.209 al.1 lit.g Cod penal care atrage recalificarea faptei din furt simplu în furt calificat, iar solicitarea în apel a reschimbării încadrării juridice din furt calificat în furt simplu nu poate fi primită, prima instanță apreciind în mod corect că fapta inculpatului se încadrează în prevederile art.208, 209 al.1 lit.g Cod penal.
Se impune precizarea că încă din prima declarație pe care inculpatul a dat-o în fața organelor de urmărire penală, aflată la fila 7 din dosar, acesta face mențiune despre faptul că suma de bani sustrasă era datoria soției sale față de el, afirmând "suma pe care am luat-o sunt banii mei cu care îmi este datoare".
S-a dovedit atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești că părțile nu mai conviețuiau împreună, chiar dacă locuiau în aceeași curte, și chiar în condițiile în care ar fi locuit în același imobil, atâta vreme cât din punct de vedere material nu se gospodăreau împreună, fapta inculpatului este de natură penală și se impune a fi sancționată.
Pentru considerentele de mai sus, apreciind că hotărârea primei instanțe prin care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă a cărei executare a suspendat-o condiționat, este legală și temeinică, se impune menținerea ei în întregime, cu consecința respingerii apelului declarat în cauză, potrivit prevederilor art. 379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
Consecința respingerii apelului declarat va determina aplicarea în cauză a prevederilor art.192 al.2 Cod de procedură penală inculpatul apelant urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal inculpatul solicitând prin și prin motivele scrise achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 - 209 lit.g Cod penal.
A arătat că, condamnarea sa constituie o gravă eroare judiciară întrucât cei 5.100 EURO nu erau banii fostei soții iar ei au divorțat în 26.01.2006, iar acești bani pretinși sustrași i-a dat părții civile ca să-i aducă acasă care a fost la el în Italia, astfel că acești bani nu aveau caracter de bun comun, fiind banii săi personali.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală Curtea de Apel constată că recursul inculpatului este fondat urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a valorificării criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal de la 10 luni închisoare la 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Ambele instanțe au stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției, legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, ceea ce în speță este îndeplinit.
Astfel, a rezultat în fapt că, inculpatul este divorțat de partea vătămată din ianuarie 2006, dată de la care locuiesc în același imobil dar în camere diferite. La data de 8 aprilie 2007, în jurul orelor 22,00, a acordat cu acordul și împreună cu fiica sa - în locuința ocupată de fiică și fosta soție, sub pretextul căutării carnetului său de muncă. Profitând de neatenția fiicei sale, a sustras dintr-un dulap o carcasă de casetă video în care se afla suma de 5.100 EURO. În ziua următoare, când fosta soție, partea vătămată C i-a reproșat acest lucru el a recunoscut că a sustras suma de 5.100 EURO însă a motivat că partea vătămată îi era datoare cu această sumă și că nu este de acord să o restituie.
În mod corect ambele instanțe au înlăturat apărările inculpatului care solicită achitarea argumentația fiind corectă și însușită de instanța de recurs, rezultând că chiar în dosarul de urmărire penală la fila 7 din dosar, acesta afirmând că "suma pe care am luat-o sunt banii mei cu care îmi este datoare".
Încadrarea juridică a faptei este cea corectă, prima instanță apreciind judicios că fapta se încadrează în prevederile art.208 - 209 alin.1 lit.g Cod penal.
Sub aspectul temeiniciei hotărârii, Curtea de Apel va reindividualiza pedeapsa aplicată inculpatului și reținând ca și criterii vârsta inculpatului, născut la 18.11.1951, nivelul său educațional, cu trecut nepedepsit potrivit fișei de cazier judiciar - fila 9.
Totodată pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată în condițiile art.81 Cod penal este aptă să-și atingă scopul de prevenție și reeducare a inculpatului recurent.
Față de acestea, se va admite recursul penal declarat de inculpat, ca casa și modifica hotărârea atacată în sensul că va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 luni închisoare la 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.108/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.204 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș pe care le casează și modifică în sensul că:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și, născut la 18.11.1951 în O, județul S M de la 10 luni închisoare la:
- 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
decizie - - -
În concept - 9.10.2008
Judecători apel -
Judecător fond -
-
2 ex./9.10.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Condrovici Adela
