Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni (art. 323 cod penal). Decizia 100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 673/3/3009
627/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 100
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * *
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul - revizuient - împotriva Sentinței penale nr.269/11.III.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul revizuient declară că nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător astfel că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu critică hotărârea atacată întrucât instanța nu a avut în vedere adresele ce au fost trimise de către Ministerul Finanțelor, înscrisuri care dacă ar fi fost cunoscute de către instanța fondului ar fi condus la achitarea inculpatului. Mai solicită să fie avută în vedere împrejurarea că legea în vigoare la data soluționării fondului a fost abrogată. Solicită să fie avute în vedre motivele de apel depuse în scris, detaliate, aflate la filele 2-6 dosar și admițând recurs să desființeze sentința atacată și să admită, pe fond cererea de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cererea de revizuire în raport cu faptul că toate aspectele învederate de revizuient au fost cunoscute instanțelor la momentul soluționării cauzei. Solicită obligarea revizuientului la cheltuieli judiciare.
Revizuientul solicită admiterea cererii de fond așa cum a fost formulată. Subliniază faptul că a fost condamnat în baza unei legi abrogate.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.269/11.03.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1206/F/03.10.2005 pronunțată în dosarul nr. 5781/2001 Tribunalul București Secția l-a Penală a dispus cu privire la inculpatul:
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal.
Sentința penală nr. 1206/F/03.10.2005 a fost desființată în parte urmare apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a părții civile ANAF și a unor coinculpați prin decizia penala nr. 261/A/27.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, în sensul condamnării inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 Cod penal și la o pedeapsă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal raportat la art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a constatat grațiată această ultimă pedeapsă în baza Legii nr.543/2002, iar în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Urmare a recursurilor revizuentului și a altor coinculpați formulate împotriva acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1560/07.05.2008 le-a admis și a casat în parte decizia recurată numai cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 Cod penal, menținând soluția de achitare a primei instanțe de judecată.
Revizuentul a invocat legislația în materia TVA și normele metodologice de control și avizare cereri de rambursare TVA arătând că nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de determinare cu rea-credință a TVA de rambursat și obținere nelegală a acestor sume de la organele fiscale, apreciind că a fost condamnat în baza unei legi abrogate de actualul Cod Fiscal, că nu a avut legătură cu parte din coinculpați care erau beneficiarii respectivelor sume, că forurile superioare celui în care activa inculpatul nu au făcut reverificări societăților comerciale care au solicitat și beneficiat de rambursări de TVA.
Față de aceste motive, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuentul - condamnat este inadmisibilă, pentru că ceea ce se invocă nu este existența unor fapte probatorii noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanțele de judecată, nu le-ar mai fi permis să pronunțe respectiv să mențină o soluție de condamnare. Ceea ce se invocă este modalitatea în care instanțele de judecată au interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare. Modalitatea de interpretare a acelorași dispoziții legale propusă de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă această modalitate de interpretare a dispozițiilor legale ar fi fost cunoscută instanțelor de fond, ea nu ar fi fost obligatorie, acestea având obligația de a da interpretarea pe care o considerau legală și pe care au exprimat-o prin soluția pronunțată.
Cât privește abrogarea textului de lege în baza căruia revizuentul a fost condamnat, un astfel de motiv nu a putut fi invocat pe calea revizuirii care privește în esență rectificarea unor erori cu privire la situația de fapt, ci pe cea a unei contestații la executare.
De altfel, toate motivele cererii de revizuire se regăsesc în considerentele instanței de fond, după cum chiar și revizuentul a admis.
Față de considerentele expuse, au fost apreciate că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța a respins revizuirea ca inadmisibila în baza art. 403 Cod procedură penală.
A considerat că respingerea revizuirii ca inadmisibila în cazul în care nu se regăsesc motivele prev. expres de art. 394 Cod procedură penală nu constituie o ingerință nejustificată cu privire la liberul acces la justiție. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele interne o dată cu ratificarea Convenției de către România) cu privire la art. 6 din Convenție, dreptul de acces la o instanță (parte esențială a dreptului la un proces echitabil) are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie un drept efectiv, fără a fi, însă, un drept absolut.
În hotărârea Golder Marii Britanii, Curtea a arătat că: pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor. astfel aduse trebuie să respecte câteva principii. Ele trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului. De asemenea, este necesară asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese (cauza Guerin Frantei).
Liberul acces la justiție nu se opune existentei procedurilor extraordinare, însă necesitatea respectării principiului siguranței raporturilor juridice cere ca folosirea acestora să îmbrace un caracter excepțional atât în ceea ce privește termenul în care pot fi promovate cât și motivele de admisibilitate.
Instanța a constatat că prin limitarea cazurilor în care pot fi desființate hotărâri definitive și obligatorii ale instanțelor judecătorești se urmărește un scop legitim: necesitatea siguranței raporturilor juridice și dreptul de punere în executare a acestor hotărâri fără a fi afectată substanța însăși a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanța, ci doar cu respectarea anumitor condiții) și se respectă raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese (cauzele Hornsby Greciei, Lunari Italiei, Ouzoumis Greciei).
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea pe fond a cererii sale de revizuire invocând două înscrisuri noi, respectiv două adrese emise de Ministerul Finanțelor la adatele de 15.05.2008 și 24.09.2008, înscrisuri care nu au fost analizate de instanțele care l-au condamnat, fiind ulterioare.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 369 alin. 2 Cod procedură penală.
Curtea constată că apelul este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac acre se poate exercita în cazuri limitate și pentru motivele expres prevăzute de lege în disp. art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală.
Așa cum a reținut instanța de fond, nici unul din cazurile prevăzute nu este incident în cauză, revizuientul dând o interpretare eronată textului prev. de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Înscrisurile noi la care se referă și prin care invocă descoperirea unor împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe sunt în fapt adrese emise de Ministerul Finanțelor cu privire la aceeași situație de fapt reținută de instanțele care l-au condamnat, situație existentă în anii 1998 - 1999. Curtea constată de altfel că opiniile exprimate de Ministerul Finanțelor au fost cunoscute de instanțe, cele două înscrisuri reluând aceleași considerații depuse la instanțe, care au fost analizate susținerile revizuientului întemeiate pe aceste considerații stând de altfel la baza hotărârii de achitare a revizuientului de către instanța de fond.
În consecință, reținând că împrejurările invocate nu sunt noi, în sensul art.394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală și constatând că nu este incident în cauză nici un alt motiv de revizuire, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică va respinge recursul ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuient împotriva sentinței penale nr.269/11.03.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./28.05.2009
Ex.5
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu
