Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Sentința 332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 10260/2/2009
2542/2009
SENTINȚA PENALĂ NR. 332
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de contopire a pedepselor, formulată de petentul condamnat B.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte care face parte integrantă din prezenta și, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 16 noiembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de contopire de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 2 noiembrie 2009, condamnatul B (deținut în Penitenciarul Rahova ) a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună - în temeiul art.33 raportat la art.36 Cod penal - contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate,aplicate prin sentința din 24.03.2004, pronunțată de Corpul Judiciar din și a sentinței din 21.10.2005, pronunțată de Tribunalul din - Republica Portugalia, recunoscute prin sentința penală nr.70 din data de 11 martie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, aplicându-se dispozițiile din legea română privitoare la concursul de infracțiuni, prin conversiunea condamnării pronunțate în străinătate în raport cu aceste dispoziții și să fie stabilită astfel spre executare pedeapsa cea mai grea.
În vederea judecării acestei cereri, a fost anexat Dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (în care a fost pronunțată Sentința penală nr.70 din data de 11 martie 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fiind nefondată cererea de contopire a pedepselor cu care a fost sesizată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.70 din data de 11 martie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27 ianuarie 2009), în baza căreia a fost emis de către aceeași instanță mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.88/02.03.2009, admițându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-au recunoscut efectele sentinței din 24.03.2004, pronunțată de Corpul Judiciar din și ale sentinței din 21.10.2005, pronunțată de Tribunalul din - Republica Portugalia, dispunându-se transferarea condamnatului B, în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, într-un penitenciar din România, cu deducerea din pedeapsă a perioadei executate de la 14.05.2003 la zi.
Prin cererea de față, petentul condamnat a solicitat contopirea pedepselor aplicate de către instanța judecătorească portugheză pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, potrivit dispozițiilor din legea penală română ce reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal), susținând că pedeapsa stabilită spre executare în străinătate, potrivit regulii cumulului aritmetic, nu este conformă cu aceste dispoziții.
Astfel, în primul rând, potrivit art.449 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, o pedeapsă definitiv aplicată poate fi modificată în faza de executare a acesteia numai dată se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive decât cea prin care a fost stabilită, existența unui concurs de infracțiuni.
Or, în speță, pedeapsa de 12 de ani închisoare - stabilită spre executare de către autoritățile judiciare portugheze și recunoscută ca atare de către instanța judecătorească română, la momentul când a dispus transferarea contestatorului condamnat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acesteia - a fost aplicată pentru infracțiuni concurente judecate în aceeași cauză, pentru care s-a pronunțat o hotărâre unică de condamnare, fără ca, în faza de executare, ulterioară realizării transferului, să se constate existența vreunei hotărâri definitive distincte de condamnare pentru alte infracțiuni concurente, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.449 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
În plus, potrivit art.146 alin.1 și 3 din Legea nr.302/2004 (modificată și completată), schimbarea condamnării, prin conversiune, fie și după transferarea persoanei condamnate, poate avea loc numai dacă felul pedepsei aplicate în străinătate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română.
Curtea constată, ca situație premisă a examinării aspectului anterior menționat, că singurele elemente pe care legea le are în vedere atunci când permite verificarea compatibilității pedepsei aplicate în străinătate cu legislația română sunt felul și durata pedepsei.
Or, prin prisma acestor elemente, pedeapsa stabilită spre executare de către autoritățile judiciare portugheze nu este incompatibilă cu legislația română, după cum în mod eronat susține petentul condamnat.
În acest sens, Curtea observă că, în art.53 pct.1 lit.b din Codul penal, legea română prevede o pedeapsă de același fel cu cea aplicată în Portugalia, respectiv închisoarea.
Totodată, Curtea observă că, prin hotărârea de condamnare pronunțată în Portugalia (astfel cum a fost recunoscută în România), s-a reținut săvârșirea de către petent (de a căror constatare instanța română este ținută în mod absolut, potrivit art.146 alin.2 lit.a din Legea nr.302/2004):
Comiterea infracțiunilor de furt calificat (3 fapte), prev.de art.210 par.1 și 2 b rap.la art.204 par. 2f din Codul penal portughez și sechestrarea (două fapte) prev.de art.158 par.1 din Codul penal portughez, activitatea infracțională a persoanei condamnate constând în aceea că, la 09.02.2003 și 21.02.2003, numitul B, în loc public și pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, prin violențe fizice și psihice, cu ajutorul unui cuțit, a deposedat trei părți vătămate de mai multe bunuri și sume de bani.
Prin Sentința penală nr.70 din data de 11 martie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că faptele respective au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie (3 fapte) prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, articol reprodus astfel cum era în vigoare la momentul comiterii faptelor, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În raport cu data săvârșirii faptei (luna februarie 2003), pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea cea mai gravă - respectiv tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, (întrucât fapta a fost săvârșită împreună cu alte persoane) - este închisoarea de la 5 la 20 ani.
Sub acest aspect, Curtea constată că pedeapsa anterior menționată era stabilită în ordinea juridică internă, pentru infracțiunea în discuție, astfel că, dispoziția sancționatorie respectivă, fiind în vigoare la data săvârșirii faptei analizate, ca de altfel și în prezent, fără ca în acest interval de timp să fi intervenit vreo lege penală mai favorabilă, fiind aplicabilă petentului condamnat.
Prin urmare, acestuia i se putea aplica, conform legii române, pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, pedeapsa închisorii de 20 ani, la care se putea adăuga, potrivit art.34 alin.1 lit.b din Codul penal (având în vedere săvârșirea ei în concurs real cu alte infracțiuni, de același fel), un spor de până la 5 ani închisoare.
Astfel fiind, stabilirea spre executare a unei pedepse rezultante finale de 12 de ani închisoare (precum aplicată de către autoritățile judiciare portugheze) era posibilă și conform legii penale române, motiv pentru care se constată că atât felul pedepsei dispuse în străinătate, cât și durata acesteia sunt perfect compatibile cu legislația penală română, ceea ce exclude - din punct de vedere legal - și o eventuală conversiune a condamnării, potrivit conform art.146 alin.1 din Legea nr.302/2004 (modificată și completată).
În plus, prin decizia nr.23 din 12 octombrie 2009, prin admiterea recursului în interesul Legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională in materie penală - s-a statuat că instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația româna, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.
Durata pedepsei aplicate într-un alt stat este incompatibilă cu legislația română doar în situația în care pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare pentru un concurs de infracțiuni depășește limita maximă a pedepsei rezultante admisă în legea penală română.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea de contopire a pedepselor, formulată de pe petentul condamnat B.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul B, ca nefondată.
Obligă petentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
--- ---
GREFIER,
- -
Red.
Dact
ex.2
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran