Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 75/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 75/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G -președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 296 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, privind pe condamnatul petent, având ca obiect cerere de contopire.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat condamnatul intimat, în stare de deținere și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și casarea sentinței în sensul aplicării unui spor, pentru sancționarea concursului de infracțiuni și a neaplicării pedepselor accesorii. În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a respectat prevederile art. 71 Cod penal, neaplicând pedepse accesorii pe perioada pedepsei principale, deși obligația de aplicare a acestora este indiscutabilă, aceasta cu atât mai mult cu cât și în situația pedepselor accesorii există autoritate de lucru judecat. Cu privire la sporul de pedeapsă ce se solicită a fi aplicat, s-a arătat că aplicarea lui se impune dată fiind perseverența infracțională a condamnatului și că, neaplicarea unui spor de pedeapsă în raport de infracțiunile comise de condamnat apare ca o lipsă de reacție judiciară și o nepedepsire a perseverenței infracționale.
Apărătorul condamnatului intimat a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței recurate. A arătat că față de cuantumul pedepsei rezultante pe care urmează să o execute condamnatul, de 16 ani închisoare, nu se mai impune aplicarea vreunui spor, iar cu privire la pedepsele accesorii, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Condamnatul intimat, în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului și a arătat că și așa are deja o pedeapsă destul de mare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 296 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Bihor, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 17.08.1072, în, jud. B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea și în consecință s-a descontopit pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 120/2003 a Tribunalului Alba în pedepse componente după cum urmează: 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1489/1998 a Judecătoriei Oradea; 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 30/2002 a Tribunalului Bihor, modificată prin decizia penală nr.113/A/2002 a Curții de APEL ORADEA și definitivă prin decizia penală 61/2003 a Curții Supreme de Justiție și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 30/2002 a Tribunalului Bihor.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani, 3 luni și 15 zile aplicată prin hotărârea 7.B/1755/1999/3 a Curții din - Republica Ungaria din data de 29.09.1999, recunoscută prin sentința penală nr. 6/2006 a Curții de APEL ORADEA în pedepse componente de: 1 an și 2 luni pedeapsă privativă de libertate aplicată de Judecătoria d e Sector Central din, sub nr. 3BX5446/1997/30; 3 ani pedeapsă privativă de libertate aplicată de Tribunalul Municipal sub nr. 7B.79/1998/31, definitivă prin nr. 2Bf-/3 a Tribunalului Județean --.
În baza art. 36Ccod penal, au fost contopite pedepsele individuale anterior indicate în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-au menținut dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 940/1994 a Judecătoriei Oradea pe care o va executa alături de pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, urmând ca în final să execute o pedeapsă rezultantă de16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b cod penal, în regim privativ de libertate.
A fost dedusă din pedeapsă perioadele executate după cum urmează: durata deținerii de la 1 martie 1994 la 11 martie 1994; durata deținerii de 22 august 1997 - 1 martie 2000 - data efectivă a extrădării către România; durata deținerii de la 1 martie 2000 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 132/2003 emis de Tribunalul Alba în executarea sentinței penale nr. 120/2003 și formele de executare emise de instanțele din Republica Ungaria, urmând a se emite un nou mandat de executare al pedepsei potrivit dispozițiunilor prezentei hotărâri.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 36 Cod penal, care sunt incidente în cauză.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, iar după rejudecarea cauzei aplicarea unui spor pedepsei de 15 ani închisoare stabilită și reindividualizarea pedepselor accesorii stabilite conform legii penale mai favorabile.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea penală atacată este nelegală sub aspectul neaplicării pedepselor accesorii și netemeinică sun aspectul neaplicării unor spor pentru sancționarea concursului de infracțiuni.
Referitor la aplicarea pedepselor accesorii, s-a arătat că, prin sentința de condamnare s-au interzis fără excepție drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, situație în raport de care este necesar a se face aplicarea principiului legalității pedepsei, prev. de art. 2 Cod penal, coroborat cu art. 14 din Codul penal și art. 7 din CEDO; potrivit acestor principii, orice sancțiune trebuie să-și găsească temei legale nu numai în momentul aplicării ei, ci și pe toată durata executării ei, deci, un plus de pedeapsă care nu mai este prevăzut de lege nu mai poate fi executat.
S-a arătat că principiul legii penale mai favorabile a fost consacrat și de jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, în care s-a statuat că nu este încălcat art. 7 din CEDO, articol ce consacră principiul neretroactivității legii în cazul legii mai favorabile, dacă la momentul judecății și executării legea nouă este mai favorabilă, diferența de pedeapsă dintre legea veche și legea nouă nu își mai găsește fundamentul într-o lege în vigoare, astfel că ea nu se mai poate aplica.
Referitor la pedeapsa aplicată condamnatului s-a arătat că, deși instanța de judecată a reținut existența atâtor pedepse aplicate pentru săvârșirea cu perseverență a unor fapte grave, aflate în concurs, nu a dat eficiență regulilor lui de pedepsire, prin aplicarea unui spor, dată fiind perseverența infracțională a condamnatului.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, instanța va reține următoarele:
Critica adusă hotărârii recurate privind cuantumul pedepsei aplicate condamnatului ca urmare a contopirii pedepsei este neîntemeiată, câtă vreme instanța de fond a procedat conform dispozițiilor art. 34 și 36 Cod penal, potrivit cărora instanța are facultatea de a aplica un spor de pedeapsă, dacă consideră că acest lucru se impune pentru realizarea scopului pedepsei.
În speță, aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 52 Cod penal, constituind o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a condamnatului.
În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii, curtea consideră că aceasta este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 296/2007 a Tribunalului Bihor, pe care o va casa și modifica în sensul că va limita conținutul pedepselor accesorii aplicate condamnatului la dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În cauză ne găsim în prezența unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior condamnării României de către CEDO pentru interzicerea fără distincție a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal (cauza Sabou-Pârcălab contra României) și modificării intervenite în art. 71 Cod penal prin Legea nr. 278/2006.
Întrucât prin sentința de condamnare s-au interzis fără excepție toate drepturile prevăzute în art. 64 Cod penal se impune a se face aplicarea principiului legalității prev. și ped. de art. 2 Cod procedură penală coroborat cu art.14 Cod penal și art. 7 din CEDO, care cere ca orice sancțiune să-și găsească temei legal nu numai în momentul pronunțării ei ci și pe toată durata executării acesteia, astfel că un plus de pedeapsă care nu mai este prevăzut de lege nu mai poate fi executat.
În mod corect a arătat și recurentul că principiul legalității legii penale mai favorabile a fost consacrat și de jurisprudența europeană în materia drepturilor omului (hotărârea contra Franței din 27.09.1995), în care s-a statuat că nu este încălcat art. 7 din CEDO care consacră principiul neretroactivității legii, în cazul leii mai favorabile, arătându-se totodată că exigențele acestui articol impun ca incriminarea și pedeapsa să fie prevăzute de lege la momentul comiterii faptei, al pronunțării condamnații, precum și al executării.
Raportat la cele mai sus arătate, art. 71 Cod penal, în actuala reglementare apare ca o lege penală mai favorabilă, în raport de care instanța, aplicând o nouă pedeapsă condamnatului, este obligată să individualizeze și pedepsele accesorii aplicate cu ocazia contopirii pedepsei.
Se vor menține restul dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 296 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
conținutul pedepselor accesorii aplicare condamnatului la dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie în concept -, 21.02.2008
jud. fond
dact. 2 ex. 28.02.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
