Cerere de liberare condiționată (art.450 c.p.p. art.55 ind.1 și următoarele cod penal). Decizia 103/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.103/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnat - liber, împotriva deciziei penale nr.19 din data de 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.450 C.P.P. art.55 ind.1 și următoarele Cod Penal).
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului condamnat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.551/2010, emisă de Baroul d e Avocați
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-a comunicat de către Penitenciarul Poarta Albă - Biroul Evidență că, recurentul petent a fost liberat condiționat la data de 09 februarie 2010.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală,
Avocat, apărător din oficiu al recurentului petent, având cuvântul, apreciază că procedura este nelegal îndeplinită cu acesta întrucât a fost liberat condiționat din Penitenciarul Poarta Albă la data de 09 februarie 2010 și, se impune citarea acestuia la domiciliu.
Curtea, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu recurentul petent, având în vedere că acestuia i-a fost înmânată citația la data de 29 ianuarie 2010 în Penitenciarul Poarta Albă și a fost liberat condiționat abia la data de 09 februarie 2010, deci acesta are cunoștință de acest proces.
Procurorul, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petent întrucât acesta a formulat recurs împotriva unei decizii definitive, decizia penală nr.19 din data de 12 ianuarie 2010 și nu se poate formula recurs la recurs.
Prin urmare, solicită admiterea excepției și să se constate că recursul este inadmisibil și să se respingă ca atare și să se dispună obligarea recurentului petent la cheltuieli judiciare către stat.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului petent, având cuvântul cu privire la excepția invocată, solicită admiterea acesteia întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este definitivă și nu mai poate fi atacată.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin decizia penală nr.19/12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.38515pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul condamnat împotriva sentinței penale nr.2169/04.12.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, a fost obligat recurentul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.2169/04.12.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, în baza art.450 alin.2 cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul, ca neîntemeiată.
A fost fixat termen de reiterare a cererii la data de 04.02.2010.
În baza art.192 alin.2 cod de procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat, făcându-se aplicarea art.189 Cod de procedură penală, cu privire la onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate ce funcționează în cadrul Penitenciarului Poarta Albă a analizat situația petentului, condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 1956/P/2009 a Judecătoriei Medgidia.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 31.10.2008, iar aceasta expiră la data de 08.04.2011. Condamnatul a câștigat 88 de zile prin muncă și are antecedente penale, fiind recidivist, beneficiind de 4 ori de liberarea condiționată. Acesta a fost sancționat disciplinar în luna martie 2009, pentru altercații cu alte persoane și nu a fost recompensat. A păstrat legătura cu membrii familiei.
Analizând actele de la dosar în legătura cu cererea formulată, prima instanță reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat, având în vedere abaterea disciplinară foarte gravă, dar și faptul că acesta a mai beneficiat anterior de liberarea condiționată, fiind recidivist, apreciind, astfel, că nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare a petentului.
În raport de această situație, prima instanță consideră că deținutul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării și reintegrării sale, considerând necesară reanalizarea situației la data de 04.02.2010.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, condamnatul, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că a executat fracția obligatorie prevăzută de lege, aflându-se la prima analiză, că a participat la activități productive, realizând 88 de zile câștig și a avut o conduită regulamentară, fiind sancționat disciplinar o singură dată.
Prin urmare, s-a apreciat că cerințele prevăzute de art.59 Cod penal sunt îndeplinite în cauză, întrucât condamnatul nu ar prezenta un pericol pentru societate, prezentând șanse reale de reintegrare, astfel încât amânarea analizării situației sale cu încă două luni nu ar aduce schimbări esențiale, câtă vreme în cauză este îndeplinită fracția obligatorie și nu ridică problema unor tulburări de comportament.
Potrivit art.59 alin.1 Cod penal, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, tribunalul a reținut că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Prin urmare, în cazul în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care aceasta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Pe baza dispozițiilor de mai sus și având în vedere actele aflate la dosar, tribunalul a constatat că în cauză nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, motiv pentru care acesta nu poate fi liberat condiționat, impunându-se reanalizarea situației sale la o dată ulterioară.
Deși pe perioada detenției condamnatul a fost sancționat o singură dată și a participat la activități productive sau moral-religioase, timpul petrecut în detenție nu a fost suficient îndreptării sale, raportat la natura faptei care a generat condamnarea, durata pedepsei pronunțate și starea de recidivă, urmare a nesocotirii repetate a beneficiului liberării condiționate.
Drept urmare, conduita regulamentară adoptată în perioada executării pedepsei, evidențiată prin caracterizarea depusă la dosar, nu poate compensa deficiențele de comportament, mai ales dacă este să avem în vedere că însușirea unui sistem important de valori trebuie să constituie regula în perioada detenției.
Sub acest aspect, conduita corespunzătoare în timpul detenției trebuie să reprezinte regula și nu excepția, iar ea nu este suficientă pentru acordarea beneficiului liberării. Prin alte cuvinte, această conduită trebuie să fie dublată de dovezi de reeducare raportate la fiecare deținut în parte, întrucât dispozițiile art.59 și art.60 din Codul penal nu conferă un drept al condamnaților la liberarea condiționată, ci doar creează o vocație în acest sens.
Așa fiind, din această perspectivă liberarea condiționată nu poate fi acordată în cazul de față, ceea ce face nefondate criticile exprimate prin recursul condamnatului.
Împotriva susmenționatei decizii a formulat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 16.02.2010, s-a invocat de către reprezentantul Ministerului Public, excepția inadmisibilității recursului promovat de recurentul, excepție ce a fost admisă, având în vedere următoarele considerente:
Conform art.450 alin.4 cod procedură penală, hotărârea prin care s-a soluționat cererea de liberare condiționată este supusă recursului.
Potrivit art.385 ind.1 alin.1 lit. a cod procedură penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege.
Prin sentința penală nr.2169/04.12.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, s-a soluționat cererea de liberare condiționată a condamnatului, sentință împotriva căreia s-a promovat calea de atac a recursului, recurs ce a fost soluționat de Tribunalul Constanța prin decizia penală nr.19/12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În consecință, față de prevederile art.385 ind.1 alin.1 lit. a cod procedură penală, nu există posibilitatea promovării căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunțată tot în calea de atac a recursului, recursul promovat fiind inadmisibil.
În consecință, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. a cod procedură penală, va respinge,ca inadmisibil recursul formulat de recurentul condamnat.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit."a" Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurentul condamnat - liber, împotriva deciziei penale nr.19 din data de 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.189 cod procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.și tehnored.dec.Jud./ 2 ex.
Data: 03.03.2010
Președinte:Damian MiteaJudecători:Damian Mitea, Maria Uzună, Eleni Cristina
