Cerere de liberare condiționată (art.450 c.p.p. art.55 ind.1 și următoarele cod penal). Decizia 399/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 399
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul cu privire la decizia penală nr.237 din 16 aprilie 2009 Curții de APEL IAȘI.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă contestatorul, neasistat, din oficiu fiind desemnat avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Reprezentantul Ministerului Publica cărui opinie este cerută în ședință publică, pune concluzii de amânare a cauzei pentru lipsă apărare, asistența juridică fiind obligatorie.
Curtea,
Curtea, consultându-se;
Având în vedere că asistența juridică este obligatorie iar apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator lipsește,
Dispune:
Amână judecarea cauzei la data de 25 iunie 2009, ora 10,00 pentru când se va cita contestatorul la locul de deținere.
Se va emite adresă Baroului de Avocați I prin care va fi înștiințat apărătorul desemnat din oficiu cu privire la termenul acordat cât și cu privire la sancțiunile judiciare prevăzute de disp.art.198 alin.3 Cod procedură penală în caz de neprezentare.
După dezbateri, înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat în instanță avocat, care învederează instanței că nu a putut răspunde la prima strigare întrucât se afla într-un complet la Tribunal unde se audiau martori.
Solicită instanței reluarea cauzei.
Curtea, dispune reprezentantului gărzii să prezinte din nou în sala de judecată pe contestatorul.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, contestatorul, prin apărător, depune la dosar, concluzii scrise, 3 (trei) file, și foaie de observație clinică generală, în copie xerox pe numele -.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestator, susține că, contestația formulată se întemeiază pe disp.art. 386 lit."c " și " e" din Codul d e procedură penală.
Susține apărarea că, contestatorul a invocat și detaliat în scris motivele contestației, așa încât va puncta doar câteva aspecte urmând ca, contestatorul să le susțină personal, oral.
Primul aspect vizează nerespectarea dreptului la apărare, că până la instanța Curții de APEL IAȘI nu i s-a admis nici o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de arhivă, că la data soluționării de către Curtea de APEL IAȘIa recursului declarat împotriva deciziei penale nr.99 din data de 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, apărătorul desemnat din oficiu de către Baroul Iașia fost substituit de un alt coleg a cărui delegație nu se află la dosarul cauzei, susținând că apărarea a fost formală. Pentru aceste motive solicită instanței a dispune admiterea contestației așa cum este formulată în scris. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare formulat de către contestator întrucât motivele invocate nu îndeplinesc condițiile imperative cerute de art.386 lit.c și e Cod procedură penală.
Contestatorul recurent, având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației, casarea deciziei contestată, respectiv decizia penală nr.237 din 16 aprilie 2009 Curții de APEL IAȘI cât și a celorlalte hotărâri pronunțate de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, urmând a fi fixat un nou termen de judecată pentru judecarea în fond a contestației.
Susține contestatorul că, scopul procesului penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și, nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordini de drept, la apărarea persoanei, a dreptului și libertăților acestuia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor. Contestatorul susține că a fost condamnat pe nedrept, neexistând dovezi de vinovăție împotriva sa, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, că în mod intenționat cauzele au fost tergiversate de către omenii legii, ajungându-se astfel la condamnarea sa pe nedrept cu scopul de a se obține venituri patrimoniale. Susține că au fost falsificate probele din dosare cu scopul de a obține un efect juridic respectiv, condamnarea sa pe nedrept și cei care sunt puși să respecte lege au încălcat- Încălcarea dreptului său în mod constant de a studia dosarul la arhiva instanței constituie o cauză de casare a hotărârilor date până în prezent. De asemenea, susține că au fost încălcate disp.pev.de art.175, 177, 178, 170 și 181 din Codul d e procedură penală.Dacă s-ar fi administrat probe în cauza de față cât și în celelalte dosare s-ar fi constatat că, încadrarea juridică este greșită, că se impunea reținerea disp.art.44 și 47 din Codul penal și art.31 alin.2 Cod penal și art.22 din Codul penal.
Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, solicită instanței admiterea contestației.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
Curtea,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatorul, deținut în Penitenciarul Iași, solicită desființarea deciziei penale nr. 237/16.04.2009 a Curții de APEL IAȘI.
Motivându-și contestația în anulare precizează că a avut în vedere cazurile prevăzute de art. 386 lit. c și e Cod procedură penală și invocă încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, nerespectarea dispozițiilor art. 175, 177, 178 Cod procedură penală privind procedura de citare a sa pe parcursul procesului penal, aprecierea greșită a probelor și implicit condamnarea sa.
Contestatorul solicită desființarea tuturor hotărârilor ce îi vizează, întrucât "probele ce îl incriminează au fost falsificate" în scopul condamnării sale pe nedrept, "pentru a se obține venituri patrimoniale".
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că nu este întemeiată contestația pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 2398/07.08.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulata de condamnatul, fiul lui G si -, născut la data de 13.04.1961, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/11.02.2004 a Tribunalului Vaslui.
Fixează termen după executarea celor 3287 de zile reprezentând din pedeapsa aplicată.
În baza dispozițiilor art. 192 alin.2, Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către acesta suma de 50 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului, va fi achitată către I din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție către Baroul Iași, conform disp. art. 189 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul -, petentul condamnat a solicitat liberarea condiționată din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/11.02.2004 a Tribunalului Vaslui.
Din adresa nr. X - -/ 30.07.2008 înaintată de Penitenciarul Iași rezultă că petentul se află in executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 40/11.02.2004 a Tribunalului Vaslui, iar fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberare condiționată se îndeplinește la data de 27.03.2012.
Potrivit prevederilor art. 59 Cod penal, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei in cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi in cazul închisorii mai mare de 10 ani, condamnatul care este stăruitor in muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, poate fi liberat condiționat înainte de executarea in întregime a pedepsei.
Deci, principala condiție ca un condamnat să poată beneficia de liberare condiționată este executarea fracției prevăzute de lege.
Având in vedere că pentru petentul condamnat, fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberare condiționată nu este îndeplinită prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea formulată de acesta.
În termen legal, sentința primei instanțe a fost recurată de condamnatul, fiind criticată pentru nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, în declarația de recurs recurentul făcând următoarele aprecieri:
Sentința penală pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași, la momentul comunicării dispozitivului la Penitenciarul Iași nu avea nici formă de dispozitiv ( întrucât nu purta acest nume) și nici număr. În aceste împrejurări recurentul consideră că hotărârile ce sunt comunicate către Penitenciar trec printr-un proces de falsificare de către Serviciul Evidență din cadrul Penitenciarului Iași, încălcând în mod repetat disp. art. 182 Cod procedură penală.
Recurentul a depus la dosar, prin serviciul registratură, în copie, un set de înscrisuri necesare în opinia sa motivării recursului, înscrisuri care privesc însă chestiuni ce țin de judecata fondului cauzei în care s-a dispus condamnarea recurentului și nu de soluționarea cererii de liberare condiționată, ce a făcut obiectul sentinței penale recurate, condiții în care, tribunalul apreciază că acestea exced recursului de față.
Recurentul a solicitat instanței de recurs acordarea unui termen de judecată în vederea formulării motivelor de recurs și acordarea unui termen de arhivă în acest sens.
Instanța a dispus amânarea cauzei, respingând termenul de arhivă solicitat, având în vedere obiectul cauzei " liberare condiționată" și faptul că în cauză nu au fost administrate probe suplimentare în fața instanței de recurs, punându-i în vedere recurentului că poate studia dosarul în sala de ședință în prezența apărătorului său.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că recursul este nefondat. Astfel, prin cererea înregistrată sub nr- a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/11.02.2004 a Tribunalului Vaslui.
Nemulțumirile recurentului legate de modul de comunicare a dispozitivului sentinței penale atacate și invocarea nerespectării disp. art. 182 Cod penal nu impietează asupra legalității și temeiniciei sentinței penale recurate.
Cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. "c" și "e" invocate în cerere de contestator, nu sunt incidente în cauză, legiuitorul precizând expres aceste situații.
Litera "c" din textul de lege sus -menționat se referă la cazul în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) -1) cu referire la care existau probe în dosar.
Contestatorul a avut în vedere cazul în care acțiunea penală nu mai poate fi exercitată prevăzut la art. 10 lit.1Cod procedură penală, atunci când există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
Din examinarea actelor dosarului ce are ca obiect cererea de liberare condiționată a condamnatului, nu rezultă o atare situație.
Aspectele invocate de contestator, vizează judecata fondului cauzei în care s-a dispus condamnarea sa și nu țin de soluționarea cererii de liberare condiționată ce a făcut obiectul deciziei pronunțate în recurs de tribunal și atacată de contestator.
Celălalt caz de contestație în anulare la care face trimitere contestatorul cel prevăzut de art. 386 lit. "e" Cod procedură penală vizează situația în care, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea sa este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516alin.(1) Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă că, la termenul de judecată din 20 nov. 2008, când potrivit art. 38515Cod procedură penală a avut loc dezbaterea recursului și i-a fost dat ultimul cuvânt condamnatului recurent, acesta a declarat "că nu dorește să pună concluzii," aspect consemnat în partea introductivă a deciziei atacate.
Față de considerentele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 792 din 20 nov. 2008 Tribunalului Iași.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală contestatorul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare ce vor include și onorariul avocatului din oficiu, sumă avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.237 din 16.04.2009 a Curții de APEL IAȘI.
Obligă Contestatorul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care, 100 lei reprezintă onorariu avocatului din oficiu, sumă avansată din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.07.2009
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu
