Cerere de liberare condiționată (art.450 c.p.p. art.55 ind.1 și următoarele cod penal). Decizia 431/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.431
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.263 pronunțată la data de 22 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.410 din 3 martie 2009 Judecătoriei Ploiești.
Prin această sentință, Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art.450 cod proc. penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de condamnat și a fixat termen de reiterare la data de 10 martie 2009, obligându-l totodată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 160 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, în stare de detenție, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr. 2666/10.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză. Depune la dosar un memoriu înmânat de recurent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, invocă în cauză excepția inadmisibilității recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr.263 pronunțată de Tribunalul Prahova la 22 aprilie 2009 și luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât cu privire la excepția invocată cât și în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul, arată că lasă la aprecierea instanței măsura asupra excepției inadmisibilității, cu mențiunea că i-a explicat condamnatului situația în cauză, însă acesta înțelege să-și susțină în continuare declarația de recurs.
Pe fondul cererii, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și admiterea cererii de liberare condiționată, urmând a se avea în vedere motivele invocate și faptul că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că sunt îndeplinite dispozițiile legale aplicabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul disp. art.3851alin.1 lit.f) cod proc. penală, solicită respingerea recursului declarat de condamnat ca inadmisibil, având în vedere că prin decizia pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respinsă deja calea de atac a recursului declarat de acesta împotriva hotărârii de respingere a cererii de liberare condiționată.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează că starea sa de sănătate și a mamei sale este precară și se impune a fi pus în libertate pentru a se putea trata în mod corespunzător și a-și ajuta mama.
Mai susține că decizia recurată nu este legală, deoarece instanța nu a reținut corect temeiul de drept al cererii sale, respectiv art.60 cod penal.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 410 din 03.03.2009, Judecătoria Ploiești în baza disp. art 450 cod proc. penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 27.01.1950, deținut în Penitenciarul Ploiești, fixând termen de reiterare la data 10.03.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin sentința penală nr.399 din 15.11.1999 a Tribunalului Dambovița, definitivă prin decizia penală nr.918/22.02.2001 a Curții Supreme de Justiție, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.de art.174 cod penal.
A mai reținut instanța de fond că petentul nu a fost analizat în Comisia de propuneri pentru liberare condiționată, având în vedere că nu este propozabil, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 și urm.cod penal, așa cum a reieșit din adresa Penitenciarului Ploiești.
Referitor la aspectele învederate de petent în fața primei instanțe, s-a apreciat că urmează a fi avute în vedere cu prilejul analizării sale în cadrul Comisiei pentru punerea în libertate condiționată, unde vor fi verificate și celelalte aspecte prevăzute de Legea nr.275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Față de aceste motive, cererea petentului s-a constatat ca fiind neîntemeiată, fixându-se termen de reiterare la data de 10.03.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că a efectuat fracția prevăzută de lege pentru a putea fi liberat condiționat, are vârsta de 60 ani și pe fondul afecțiunilor de care suferă nu mai poate face față stresului inerent executării pedepsei în regim de penitenciar, având și o mamă în vârsta de 81 ani care este imobilizată la pat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată.
Prin decizia penală nr.263 pronunțată la data de 22 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Potrivit procesului-verbal nr.105/09.03.2009 întocmit de Comisia de propuneri pentru liberare condiționată rezultă că, pentru a deveni propozabil, condamnatul trebuie să execute fracția de 3/4, respectiv 4656 de zile, acesta executând până la data de 09.03.2009, 3757 zile închisoare la care se adaugă, ca urmare a muncii prestate, un număr de 30 zile, executând în total 3787 zile închisoare.
Pe baza aceluiași proces verbal tribunalul a reținut că deținutul nu poate fi liberat condiționat, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv că până în prezent acesta nu a executat fracția din pedeapsă prevăzută de lege, iar comportamentul în detenție al condamnatului a fost neadecvat, încălcând prevederile regulamentului de ordine interioară, fiind sancționat disciplinar de mai multe ori.
În raport de prevederile art.59 cod penal, s-a apreciat de tribunal că recurentul- condamnat poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, numai după ce a executat fracțiunea de pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, instanța fiind ținută să verifice situația acestuia pe întreaga perioada când s-a aflat în detenție, pentru a se stabili dacă satisface sau nu exigențele legii pentru a fi liberat condiționat.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de recurs a constatat că în cazul condamnatului nu sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a putea fi liberat condiționat (nu a fost disciplinat și nu este îndeplinită fracția de 3/4 executată din pedeapsa aplicată), motiv pentru care în baza disp. art.38515al.1 pct.1. lit.b) cod proc. penală a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.60 cod penal, în sensul existenței unor cazuri speciale care permit eliberarea condiționată a unui condamnat înainte de executarea în întregime a fracției, în situația sa - nu poate fi folosit la muncă datorită gradului de handicap și a bolilor de care suferă, în acest sens fiind probe la dosar.
S-a solicitat admiterea recursului, casrea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată.
Curtea, examinând hotărârile recurate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și din oficiu, sub toate aspectelede fapt și de drept, astfel cum cer art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de condamnat este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art.1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita, în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul d e procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre penală definitivă, ca urmare a parcurgerii celor două grade de jurisdicție reglementate de legea procesual-penală, deoarece, în privința cererii de liberare condiționată legiutorul a prevăzut, prin art.450 alin.4 Cod pr.penală, o singură cale ordinară de atac, respectiv a recursului, ce a fost soluționat, potrivit competenței materiale, de către tribunal.
Tinzând la reluarea controlului judiciar, condamnatul a declarat un nou recurs.
Or, potrivit reglementării date prin Codul d e procedură penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp, cât părțile ar fi nemulțumite de soluția definitivă dată cauzei penale.
Astfel, potrivit disp. art.3851cod proc. penală, sunt susceptibile de reformare, pe calea recursul, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Limitând așadar, calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul d e procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Hotărârea prin care se soluționează recursul este definitivă, potrivit distincțiilor stabilite prin art.417 din Codul d e procedură penală, așa încât, împotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs.
Condamnatul și-a exercitat dreptul la recurs, cel de al doilea recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost sesizată nu întrunește cerințele textului menționat, încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform disp. art.38515pct.1 lit.a) teza a II a Cod proc. penală, Curtea va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr.263 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.410 din 3 martie 2009 Judecătoriei Ploiești.
Totodată, în baza disp. art.192 alin.2 din același cod, Curtea va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv în privința onorariului privind avocatul desemnat din oficiu, asistența juridică fiind obligatorie, conform art.171 alin.2 cod pr.penală ca urmare a stării de detenție a recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.263 pronunțată la data de 22 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.410 din 3 martie 2009 Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
4 ex./25 iunie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. recurs - Trib.
Jud. recurs,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
