Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 12/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009,
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care sa admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 24.01.1957 în P, domiciliat în P,-, -.7,.A,.1,.2, județul P, deținut în Arestul D, cercetat sub spectul săvârrșirii infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art.208 alin.1 art.209 alin.1, lit.a și g precum șși alin.3 lit.a cod penal și art.323 alin.1 și 2 cod penal.
S-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului și în baza art.160/2 alin.3 cod pr.penală a fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să respecte obligațiile prevăzute la lit.a) - e) din textul de lege mai sus arătat.
În baza art.160/2 alin.3/2 cod pr.penală a mai fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii pe cauțiune să nu se apropie de persoana împreună cu caare a comis fapta, martori, experți ori alte persoane stabilite de instanță și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a făcut aplicarea disp. art.160/2 pct.4 raportat la art.145 alin.2/1 pr.penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat - în stare de deținere, asistat de avocat ales - din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului să ia legătura cu intimatul inculpat -.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul inculpat -, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părrților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuuvântul în susținerea recursului pentru Ministerul Public.
Reprezentantul Ministerului Public, în susținerea orală a motivelor de recurs, arată în esență că, încheierea de ședință pronunțată la data de 06 ianuarie 2009 de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este nelegală și netemeinică.
Precizează că prin Ordonanța 513/P/2008 din 16.12.2008 față de inculpatul - a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 combinat cu art.209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 cod penal.
Față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de caracterul organizat din asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, față de împrejurarea că au fost folosite autovehicule cu numere de înmatriculare false, că a fost mituit jandarmul ce a asigurat paza conductei, față de cantitatea sustrasă de produse peroliere, scopul sustragerii și dimensiunea fenomenului de sustragere a produselor petroliere, hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.
Instanța a igonrat faptul că descoperirea infracțiunilor a fost posibilă numai grație denunțului jandarmului, înregistrărilor și interceptărilor telefonice, cei implicați, inclusiv inculpatul asigurându-și venituri substanțiale din infracțiune.
Tribunalul a ignorat de asemenea că din probele administrate, respectiv înregistrările telefonice, a rezultat existența unei activități infracționale ample cu sustragere și trafic cu produse petroliere, precum și faptul că neuzul de măsuri preventive în astfel de situații, conduc un mesaj favorabil mediului infracțional, favorizează escaladarea fenomenului și pun în pericol activitateaa economică la nivel național.
Solicită admiterea rcursului, casarea încheirii și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii de ședință.
În susținerea apărării solicită să se constate că cel puțin o parte din motivele de recurs, depuse în scris, vizează absurdul.
Astfel, sunt trei aspecte pentru care parchetul consideră că inculpatul trebuie să rămână izolat de societate și familie.
Se susține că inculpatul și-a asigurat venituri substanțiale din infracțiune, însă nu exită nicio probă, nici măcar constituirea de parte civilă sau vreo adresă cu privire la prejudiciul cauzat.
Se face vorbire despre natura amplă a infracțiunii, însă probele nu relevă implicarea inculpatului în efectiva activitate de sustragere sau de asociere în vederea sustragerii. Chiar inculpații - și - au arătat în declarații că s-au înțeles să fure de pe un câmp, ceea ce demonstrează lipsa elementului constitutiv al infracțiunii de asociere.
Nici numerele de înmatriculare false, nici înregistrările video nu-l vizează pe inculpat.
Ar putea fi luată în seamă o așa zisă implicare a inculpatului în măsura în care produsele petroliere sunt depozitate în spațiul societății sale, mai precis în depozitele subterane închiriate.
Corect instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică, nefiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente.
Mai mult, inculpatul nu posedă antecedente penale, are un mod de viață stabil, o familie organizată (soție și 2 copii) și se bucură de o apreciere în societate, fiind și administratorul unei societăți comerciale ce are 40 de salariați care acum se află în șomaj.
În plus inculpatul a contractat credite bancare în numele societății în valoare de 13 miliarde lei și menținerea stării de arest, potrivit principiilor CEDO, încalcă libertatea individuală și prezumția de nevinovăție.
Două instanțe ale Tribunalului Dâmbovițai -au admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune, deși în opinia parchetului nu sunt întrunite condițiile prev. de art.160/4 rap. la art.160/2 pr. Totuși alin.2 al art.160/4 pr.penală prevede clar condițiile în care se acordă liberarea provizorie pe cauțiune.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-inculpat - având personal cuvântul, respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6.01.2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, Secția Penală, în dosarul penal nr- a fost admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată în temeiul disp.art. 160/4 pr.penală, de către inculpatul, fiul lui și, ns.la 24.01.1957, în mun.P, cu ultimul domiciliu în P,-, -.7,.A,.1,.2, județul P, în prezent aflat în stare de arest în Arestul și pe cale de consecință s-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului.
În baza art. 160/2 al.3 pr.penală, au fost stabilite obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe timpul liberării provizorii pe cauțiune și anume:
- a) să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, decât în condițiile stabilite de instanță;
- b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
De asemenea, în baza art. 160/2 al.3/2 pr.penală, pe timpul liberării provizorii pe cauțiune, i s-a mai stabilit inculpatului obligația să nu se apropie de persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experți ori alte persoane stabilite de instanță și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
I s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În cauză s-a făcut aplicarea și a disp.art. 160/2 pct.4 rap.la art. 145 al.2 /1 pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, că prin încheierea nr.32 din 16.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, alături de alți trei inculpați ( -, - și - ), pe o perioadă de 29 de zile, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat de produse petroliere și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prev. și ped.de art. 26 rap.la art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.a și g, respectiv art. 323 al.1 și 2, constând în aceea că în baza unei înțelegeri pe care a avut-o cu inculpatul -, a primit în incinta societății sale, cantitatea de 4 tone de produs petrolier, respectiv țiței, provenită din sustragerea săvârșită la data de 17.12.2008.
Temeiul arestării l-a constituit disp.art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că inculpatul - a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și la data luării acestei măsuri s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data soluționării cererii de liberare provizorie pe cauțiune, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 160/2 pr.penală, pentru a se dispune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, deoarece nu sunt incidente situațiile care se încadrează în alin.2 al respectivului text de lege.
Pe de altă parte, s-a apreciat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt în măsură prin natura lor să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, infracțiuni care nu au fost comise prin constrângere sau alte mijloace violente, inculpatul nu posedă antecedente penale, are un mod de viață stabili, o familie organizată și se bucură de apreciere în societate, fiind și administratorul unei societăți comerciale ce are 40 de angajați așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, pe care o consideră nelegală și netemeinică, deoarece punerea în libertate provizorie pe cauțiune contravine încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, precum și a încheierii Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat, motivat de faptul că subzistă situația prev.de art. 148 lit.f pr.penală.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere modul de săvârșire al faptei, caracterul organizat din asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, pregătirea dispozitivelor adecvate de către participanții la infracțiunile de furt calificat, mituirea jandarmului care asigura paza conductei, cantitatea sustrasă de produse petroliere, etc.
În consecință, s-a apreciat că admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune nu este oportună și ca atare s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Curtea verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și sub toate aspectele prev.de disp.art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este nefondat pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 160/4 pr.penală "liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 al.1 și 2 pr.penală."
Curtea constată că, sunt îndeplinite cerințele textului de lege arătat mai înainte, deoarece infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate de lege cu închisoarea care nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, neexistând nici elemente din care să rezulte că acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totodată au fost îndeplinite și condițiile de formă cerute de textul de lege, în sensul că inculpatul a consemnat cauțiunea în cuantum de 4.000 lei conform chitanței existente la dosar.
Critica invocată de parchet, în sensul că liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului -, este netemeinică deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului și modalitățile concrete în care au fost comise, prezintă un real pericol concret pentru ordinea publică, este neîntemeiată.
Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a reținut și instanța de fond, trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența, care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare societății de natură să justifice a detenție preventivă, însă, doar pentru un termen limitat și în orice caz ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată."
Revenind la infracțiunile reținute în speța de față, pentru care este cercetat inculpatul, de observat este faptul că acestea nu sunt în măsură prin natura lor să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta acestea pentru ordinea publică, nefiind comise prin violență iar elementele care-l caracterizează pe inculpatul -, în sensul că nu are antecedente penale, are o familie organizată, se bucură de apreciere în societate, fiind și administratorul unei societăți comerciale la care sunt angajate 40 de persoane, duc la concluzia că cercetarea penală a acestuia nu va fi îngreunată iar inculpatul v-a respecta obligațiile stabilite de către instanța de fond, prev.de art. 160/2 al.3 pr.penală, pe timpul liberării provizorii pe cauțiune.
În consecință, Curtea constată că măsura adoptată de prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva încheierii din data de 6 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, privind pe inculpatul, fiul lui și, ns.la 24.01.1957, deținut în Arestul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./12.01.2009
nr- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Ion Stelian
