Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 172/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.172/R/MF
Ședința publică din 18 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, deținut în Penitenciarul Colibași, și, ambii deținuți în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.4 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, și escu, în baza împuternicirilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorilor să ia legătura cu inculpații.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul inculpat, apreciază că încheierea recurată este nelegală și netemeinică.
Precizează că tribunalul a fost învestit cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a unei încheieri anterioare, ce a fost considerată ca fiind nemotivată.
Întrucât judecătorul se pronunțase pe fond cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, în sensul că a respins această cerere, el era incompatibil a mai judeca după casarea cu trimitere în recurs, fiind incidente în cauză dispozițiile art.47 1 și 2 Cod procedură penală. Este evident că în cauză nu s-au formulat două cereri distincte de liberare provizorie pe cauțiune. În această situație, încheierea tribunalului este lovită de nulitate, iar soluția ce s-ar impune ar fi o nouă casare cu trimitere spre rejudecare.
O altă problemă de nelegalitate este aceea că judecătorul cauzei nu a respectat, cu ocazia rejudecării, dispozițiile instanței superioare, respectiv Curtea de APEL PITEȘTI și, deși trebuia să soluționeze trei cereri accesorii (o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a unui alt inculpat, cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul și o cerere de revocare a măsurii arestării preventive), a formulat aceeași motivare pentru toate aceste cereri. În consecință, apreciază că încheierea nu este motivată și se impune aceeași soluție de casare cu trimitere.
Solicită a se avea în vedere că întreaga literatură de specialitate menționează că acest gen de hotărâri trebuie motivate temeinic. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care precizează că orice hotărâre pronunțată trebuie să cuprindă opinia judecătorului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul.
La această dată fondul cauzei este suspendat, dosarul fiind trimis la Curtea Constituțional de către Curtea de APEL PITEȘTI și, în această situație, nu se vor mai putea administra probe în cauză și nu se va putea stabili dacă inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor.
Pe de altă parte, Tribunalul Vâlcea, față de complexitatea dosarului și pentru a se asigura o bună desfășurarea a procesului penal, a stabilit o cauțiune de 2 miliarde lei vechi, sumă suficient de mare pentru a garanta respectarea obligațiilor impuse în sarcina inculpatului, astfel încât să nu fie afectată ordinea publică prin punerea lui în libertate.
Mai mult, la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au reținut în sarcina lui infracțiuni săvârșite în perioada 2003 - 2004 și nu există date la dosar din care să rezulte că de atunci și până în prezent el ar fi perseverat în activitatea infracțională.
De asemenea, nu există nici date cu privire la posibila influențare a unor părți, martori sau experți ori cu privire la alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Față de această situație, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Solicită admiterea recursului și liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, urmând a se avea în vedere și situația lui personală: este căsătorit, are doi copii, dintre care unul minor, iar soția sa este cadru medical la Spitalul Județean Râmnicu
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul este trimis în judecată pentru un singur act material. Este vorba de infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194 Cod penal, săvârșită în complicitate morală, constând în aceea că a acceptat să vorbească la telefon cu un alt inculpat și a promis că se va deplasa în Sibiu unde acesta avea de rezolvat o problemă.
Pentru această faptă este arestat de 9 luni de zile, în condițiile în care are o sănătate șubredă, fiind operat pe cord.
Apreciază că, reținându-se doar actul material sus amintit, nu se poate vorbi de existența unui pericol concret pentru ordinea publică, în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate. De asemenea, nu se poate vorbi nici despre faptul că el ar putea influența fie pe ceilalți inculpați, fie martorii în cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea lui în libertate.
Avocat, pentru recurentul inculpat -, face referire la o decizie a Curții de APEL PITEȘTI, dată într-o cauză similară, decizie potrivit căreia dispozițiile art.16021 din Codul d e procedură penală stabilesc facultatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea de aoa corda.
În cauză nu există date din care să rezulte împrejurarea că inculpatul - va săvârși noi fapte de genul celor pentru care a fost trimis în judecată. Precizează că judecătorul fondului a motivat în același mod pentru toate cele trei cereri formulate la termenul respectiv și că acesta trebuia să indice faptele pe care le-ar mai putea comite inculpatul, în situația în care ar fi pus în libertate.
Apreciază că cererea formulată este întemeiată, astfel că solicită admiterea recursului și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Avocat escu, pentru recurentul-inculpat, precizează că judecătorul de la instanța de fond trebuia să verifice actul de sesizare a instanței, care este un act lovit de nulitate absolută, deoarece inculpatul este trimis în judecată de un organ necompetent, presupusele fapte reținute în sarcina lui fiind săvârșite în circumscripția altor curți de apel (Curtea de Apel Alba, Curtea de Apel Constanța și Curtea de APEL PITEȘTI ).
Art.12 2 din Legea nr.508 indică infracțiunile care sunt de competența serviciilor teritoriale Chiar dacă s-ar constata că infracțiunile respective nu au fost săvârșite în raza teritorială a celorlalte două curți de apel, competența efectuării urmăririi penale era a altui organ, față de prejudiciul cauzat prin comiterea lor.
În raport de aceste precizări, având în vedere și faptul că judecătorul nu putea dispune restituirea cauzei, aceasta fiind suspendată până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat trebuia admisă.
Potrivit art.136 2 din Codul d e procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Avocat, pentru recurentul inculpat -, depune concluzii scrise la dosarul cauzei, precizând că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând să se constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este admisibilă.
Menționează că judecătorul de fond și-a precizat poziția, în sensul că nu are niciun dubiu cu privire la faptul că inculpații, fiind puși în libertate, nu ar mai săvârși alte fapte, însă din încheierea de ședință rezultă că nu s-a pronunțat numai asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ci a efectuat și cercetare judecătorească. Se consemnează în ultima pagină a motivării faptul că există probe din care rezultă că cei trei inculpați, conduși de către - au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată. Apreciază că între opinia exprimată liber de către judecător în ședința de judecată și consemnarea din încheiere este o contradicție fundamentală.
În aceste condiții, inculpatului - i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, din perspectiva unei judecăți făcute de un judecător independent și imparțial.
Mai precizează că în materia liberării provizorii, norma de bază aplicabilă nu este cea internă - art.1602Cod procedură penală -, ci art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dă dreptul oricărei persoane împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă de a fi pusă în libertate sau de a fi judecată într-un termen rezonabil, iar la punerea în libertate să fie supusă unei garanții. Condițiile impuse la liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndestulătoare pentru a constitui acea garanție cerută de lege.
Judecata într-un termen rezonabil nu se poate face nu din culpa inculpatului, deoarece s-a făcut un act de justiție prin trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, dar în această situație nu mai există acea temere care să impună prezența inculpatului în stare de arest, cercetarea judecătorească fiind suspendată.
Solicită a se avea în vedere extrasul deciziilor depuse la dosar, apreciind că jurisprudența menționată nu este facultativă, ci obligatorie pentru instanțele naționale, deoarece prin art.20 2 din Constituție, România s-a obligat să aplice, cu prioritate, dispozițiile din Dreptul internațional și din convențiile ratificate, privind garantarea drepturilor cetățenilor.
Nu există motive pentru ca cererea formulată de inculpat să nu fie admisă. Inculpatul nu este criminal în serie, nu este un pervers sexual, nu a fost acuzat de infracțiuni împotriva familiei. În prezenta cauză presiunea exercitată de media nu mai există.
Apreciază că în cazul respingerii cererii, trebuie dovedit pericolul inculpatului în concret.
În raport de dispozițiile art.1602și art.136 1 și 8 Cod procedură penală, dar și de cele ale art.5 paragraful 2 din convenție, solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, în raport de faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513A ultim Cod procedură penală, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului său. Se consideră nevinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513A ultim Cod procedură penală, arată că este nevinovat și solicită punerea sa în libertate, urmând a se ține seama și de starea sănătății sale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513A ultim Cod procedură penală, arată că este arestat de 9 luni de zile și toată averea sa este confiscată. Este de acord cu susținerile apărătorilor săi și solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.4 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960 în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, CNP -, ambii aflați în Spitalul Penitenciar Colibași, județul
În baza art.192 2 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul - și s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în,-, județul V, CNP -, ca neîntemeiată.
S-a dispus ridicarea inscripției de garanție imobiliară la dispoziția Tribunalului Vâlcea, creată de SC SRL, pentru inculpatul.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererile înregistrate: la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar; la data de 27 februarie 2008 inculpatul, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar; la data de 12 martie 2008 inculpatul -, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar și revocarea arestării preventive a acestuia.
În motivarea cererilor de liberare provizorie adresate potrivit art.1601Cod pr.penală, inculpații au arătat că îndeplinesc condițiile de legalitate și de temeinicie pentru a se admite astfel de cereri.
Au precizat că pedepsele pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată sunt sub 18 ani închisoare și nu există pericolul ca în stare de libertate să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți ori alterarea și distrugerea mijloacelor de probă.
Inculpații au mai arătat că sunt arestați preventiv de peste 8 luni de zile și că, potrivit art.6 paragraful 1 al CEDO, au dreptul la un proces echitabil în care judecata să se facă în stare de libertate și într-un termen rezonabil.
Instanța de fond, analizând actele și probele de la dosar, a reținut că, cei 3 inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt spălarea de bani, șantaj, înșelăciune, evaziune fiscală, infracțiuni la legea contabilității, asocierea în scopul săvârșirii de infracțiuni, etc. față de aceștia luându-se măsura arestării preventive în faza de urmărire penală.
Deși sunt îndeplinite condițiile de legalitate privind admiterea unei astfel de cereri, în sensul că pedepsele pentru infracțiunile comise sunt sub 18 ani închisoare, așa cum cer dispozițiile art.16021 Cod pr.penală, nu sunt îndeplinite condițiile de temeinicie a admiterii unei astfel de cereri. Din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, există date și indicii că inculpații pot să săvârșească alte infracțiuni de același gen, în principal infracțiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, infracțiuni informatice pentru care sunt cercetați separat sau ă ar putea influența părțile și martorii.
Tribunalul a apreciat că există probe din care rezultă că cei 3 inculpați conduși de către - - lider al grupului, identificau victime pretabile la șantaj, eventual oameni de afaceri care conduceau firme, dar într-un anumit moment au avut o problemă financiară ce necesita o soluție urgentă, cărora le acordau împrumuturi modice cu o dobândă exorbitantă cuprinsă între 15-25% pe lună. Apoi, inculpații procedau în așa fel încât victimele să se afle în stare de imposibilitate de a restitui împrumuturile și dobânzile aferente mai ales că în anumite situații percepeau dobândă la dobândă, îi șantajau și le luau anumite bunuri din societăți, acțiuni ale societăților sau le vindeau imobilele pe care debitorii le ipotecau, iar de multe ori debitorii chiar vindeau apartamentele în contul împrumutului ce îl făceau.
Inculpaților li s-a respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, avându-se în vedere complexitatea acesteia dată de numărul de inculpați trimiși în judecată, de numărul de infracțiuni comise, de ecoul avut în rândul comunității.
În prezent cauza este suspendată, potrivit art.303 6 Cod pr.penală, întrucât s-a admis cererea formulată de inculpatul -, prin admiterea recursului declarat de acesta și s-a trimis cauza la Curtea Constituțională, pentru soluționarea unor excepții de neconstituționalitate.
În raport de cele arătate tribunalul a respins toate cererile ca neîntemeiate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare statului.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și -.
Inculpatul a invocat nelegalitatea încheierii recurate, deoarece judecătorul care a pronunțat-o participase anterior la judecarea aceleiași cereri, dând o hotărâre care a fost casată cu trimitere de către instanța de recurs și era, deci, incompatibil a mai judeca, conform disp.art.47 1 și 2 Cod pr.penală.
De asemenea, a mai invocat nemotivarea fiecărei cereri soluționată în mod distinct, realizând o motivare generică pentru cele trei cereri de liberare formulate la momente diferite de inculpați diferiți.
In subsidiar, a solicitat admiterea recursului și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, deoarece în această perioadă judecarea fondului cauzei este suspendată, neputându-se influența în vreun fel probatoriul (nu se va administra nici o probă în această perioadă), iar cauțiunea de 2.000.000.000 lei vechi este suficientă pentru garantarea respectării obligațiilor ce vor fi impuse inculpatului.
Recurentul-inculpat a criticat încheierea ca nelegală și netemeinică, arătând că nu s-a ținut seama de contribuția sa la săvârșirea faptelor, respectiv că este trimis în judecată pentru un singur act material, o complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de șantaj, că este arestat de 9 luni de zile și că are o sănătate șubredă, fiind operat pe cord.
Inculpatul - a criticat încheierea atât în ce privește nelegalitatea, sub mai multe aspecte, cât și pentru netemeinicie.
Inculpatul a susținut că cercetarea penală în cadrul căreia s-a luat măsura arestării a fost făcută de către un organ necompetent, în condițiile în care presupusele infracțiuni au fost săvârșite în circumscripția mai multor curți de apel, neputând să facă cercetarea în cauză Biroul Teritorial Vâlcea, că actul de sesizare a instanței este în acest fel lovit de nulitate absolută, că încheierea este nemotivată, practic, în ceea ce-l privește pe inculpat, deoarece s-a făcut doar o motivare generică, că cererea este întemeiată și că judecătorul cauzei nu a fost independent și imparțial.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/6 3 Cod pr.penală, curtea constată că recursul inculpatului este fondat și urmează a fi admis, iar recursurile inculpaților - și sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, curtea constată că acesta a formulat prezenta cerere de liberare provizorie pe cauțiune în cursul judecării cauzei la instanța de fond - Tribunalul Vâlcea, cerere care a fost soluționată, inițial, de către judecătorul fondului prin încheierea din 13 februarie 2008, când a fost respinsă ca neîntemeiată, dispunându-se și ridicarea inscripției de garanție imobiliară pusă la dispoziția Tribunalului Vâlcea de către "Hermen " B, pentru inculpat.
Prin decizia penală nr.109/R/MF din 19 februarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 13 februarie 2008, casat în întregime încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a soluționa cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin încheiere separată, urmând ca asupra celorlalte cereri să se pronunțe după soluționarea litigiului constituțional.
In motivarea acestei decizii, s-a arătat că în raport de disp.art.29 din Legea nr.47/1992, litigiul constituțional generat ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate, se rezolvă cu prioritate față de orice altă cerere cu care a fost învestită instanța.
Impotriva judecătorului fondului s-a formulat cerere de recuzare de la rejudecarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, dar, aceasta a fost respinsă prin încheierea nr.33 din 12 martie 2008 Tribunalului Vâlcea, considerându-se că, inițial, judecătorul fondului a dat dovadă de exces pronunțându-se atât asupra litigiului constituțional cât și asupra altor cereri ce privesc fondul cauzei, astfel încât se poată aprecia că, de fapt, casându-se numai în vederea soluționării cu prioritate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, judecătorul fondului nu a soluționat cererea cu care a fost învestit și nu a devenit nici incompatibil.
Analizând, însă, decizia penală nr.109 din 19 februarie 2008, curtea constată că prin aceasta s-a casat în întregime încheierea din 13 februarie 2008, astfel încât judecătorul care a pronunțat soluția asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune a devenit incompatibil să judece, conform art.41 1 Cod pr.penală, care este imperativ atunci când arată că "judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze, după casarea cu trimitere în recurs".
De altfel, se poate reține și aliniatul 2 al aceluiași articol care reglementează incompatibilitatea judecătorului care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în acea cauză, deoarece prin încheierea recurată în prezent, judecătorul fondului s-a pronunțat din nou asupra aceleiași cereri de liberare provizorie pe cauțiune, pe care o respinsese, nu asupra unei cereri distincte.
Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.3 teza finală, curtea va admite recursul inculpatului, va casa, în parte, încheierea recurată, numai în ceea ce îl privește pe acesta, adică atât dispoziția de respingere a cererii de liberare, cât și dispozițiile de ridicare a inscripției de garanție imobiliară și cea de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, și va trimite cauza pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune la Tribunalul Vâlcea.
In ce privește recursul inculpatului -, curtea consideră că aspectele privind nelegalitatea efectuării urmăririi penale de către Biroul Teritorial Vâlcea, nu au consecințe asupra luării măsurii preventive care, a fost dispusă de către instanța competentă să judece cauza în fond, respectiv Tribunalul Vâlcea. De altfel, formularea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune presupune o arestare preventivă legală și verificarea doar a întrunirii condițiilor privind liberarea provizorie.
Inculpatul - a susținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii sale și că aceasta este și temeinică.
Curtea observă, însă, că în volumul 15 dosar urmărire penală, există înscrisuri din care rezultă că acest inculpat a adresat amenințări lucrătorilor de poliție care instrumentaseră cauza, atât la momentul introducerii sale în Arestul V cât și în perioada ulterioară, astfel încât curtea apreciază că există date din rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni.
În ce privește presupusa lipsă de independență a judecătorului fondului, care s-ar fi exprimat în sensul că este convins că inculpații nu vor mai săvârși fapte penale, odată puși în libertate, dar a adoptat apoi o soluție contrară, curtea consideră că exprimarea unei convingeri subiective a judecătorului cauzei nu anticipează o soluție asupra acesteia. Articolul 124 par.3 din Constituția României, prevede că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, fiind evitată sintagma "și convingerii proprii", tocmai pentru a se crea cadrul excluderii oricărui subiectivism. Această reglementare presupune întemeierea soluției numai pe probe și pe lege, pe baza unui raționament juridic riguros, care înlătură chiar convingerea intimă contrară. De fapt independența judecătorului este atât față de influențele exterioare lui, cât și față de orice influențe interioare, convingeri, credințe, sentimente personale, de care trebuie să se detașeze în înfăptuirea actului de justiție.
Nici aspectele privind nemotivarea hotărârii atacate nu pot fi reținute, instanța putând să rețină o singură dată aspectele comune celor trei inculpați, în cazul în care acestea se regăsesc, nefiind necesar să le repete distinct pentru fiecare.
In consecință, față de atitudinea recentă a inculpatului de amenințare a lucrătorilor de poliție, curtea apreciază că, la acest moment liberarea provizorie nu poate fi acordată, iar, așa cum au arătat și apărătorii inculpatului, art.160/4 1 Cod pr.penală, instituie doar o facultate pentru instanță de a acorda liberarea, nu o obligație în acest sens.
In ceea ce-l privește pe inculpatul, de asemenea, curtea apreciază că recursul este nefondat și că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Art.160/2 la care trimite art.160/4 Cod pr.penală, referindu-se la condițiile în care se poate acorda liberarea provizorie, stabilește unele condiții care privesc fapta pentru care este arestat inculpatului și altele privind persoana acestuia. 2 al articolului menționat prevede că liberarea sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din actele de urmărire penală, rezultă că inculpatul, în afara faptei de șantaj pentru care a fost trimis în judecată desfășura și alte activități ce pot dobândi caracter infracțional și pentru care, de altfel, s-a disjuns cercetarea în acest dosar, respectiv activități în domeniul criminalității informatice, coordonând mai mulți tineri care efectuau tranzacții frauduloase pe internet, existând date în sensul că inculpatul va continua această activitate.
În ce privește persoana inculpatului, trebuie să se țină seama și de atitudinea care rezultă din actele dosarului, de exemplu amenințările pe care acesta le adresa tinerilor care realizau efectiv tranzacțiile pe calculator (vorbind cu un copil îi spune acestuia "să se omoare singur", dacă se confirmă că fără știrea lui a făcut tranzacții pe care nu le recunoscuse).
In consecință, la acest moment, la care se evaluează atât îndeplinirea condițiilor pentru liberarea provizorie, cât și temeinicia cererii de liberare, curtea apreciază că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, conform acestei instituții procedurale și, în consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
In considerarea celor expuse, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, curtea va admite recursul inculpatului și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de liberare pe cauțiune formulată de acesta, iar în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților - și și, pe aceștia din urmă îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în,-, județul V, CNP -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.4 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și trimite cauza spre rejudecarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta, la Tribunalul Vâlcea.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960 în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, CNP -, ambii aflați în Spitalul Penitenciar Colibași și îi obligă pe aceștia la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
21 martie 2008
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Gabriel Săndulescu, Corina Voicu
