Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 185/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 185
Ședința publică din data de 11.03.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 3: Florentin Teișanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 11 decembrie 1975, in prezent aflat in Arestul J D, împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal și în stare de arest preventiv și asistat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 31/10.03.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat aflat in stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere instanța de fond in mod greșit a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat. Apreciază că tribunalul, in mod superficial a analizat cererea inculpatului, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, având in vedere la pronunțarea acesteia numai motivele parchetului de respingere a cererii, fără a avea in vedere și motivele atât scrise, cât si orale susținute de inculpat.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul, încă de la începutul anchetei a fost cel care a avut o poziție sinceră și a contribuit esențial la aflarea adevărului, nu are antecedente penale si un lucru esențial este faptul că ceilalți coinculpați au fost puși în libertate, iar cu privire la inculpatul, parchetul nici nu a mai formulat recurs împotriva încheierii dată de tribunal prin care acesta a fost pus in libertate.
Astfel, la momentul de față ceilalți inculpați din prezenta cauză sunt cercetați in stare de libertate, motiv pentru care solicită ca același tratament juridic să-i fie aplicabil si clientului său, inculpatul de față.
Se motivează de Tribunalul Dâmbovița că inculpatul este cel care a avut inițiativa asocierii în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv de sustragere de produse petroliere, folosindu-se de instalații si dispozitive speciale pentru înțeparea conductei, de autovehicule purtând numere false de înmatriculare, a racolat persoane cu vârstă relativ fragedă pentru a asigura paza drumurilor și a săvârșit si infracțiunea de dare de mită, însă instanța de fond trece peste prevederile atât ale Constituției care prevede că toți cetățenii sunt egali in fața legii, precum si peste prevederile art. 5 din CEDO, care statuează că instanțele au datoria să aprecieze dacă de la perioada scursă de la momentul arestării preventive și până la momentul când se solicită liberarea provizorie se impune luarea unei măsuri mai blânde.
De asemenea, se motivează de tribunal că, în situația în care inculpatul ar fi pus in libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, situație, dat fiind faptul că inculpatul nu are ce părți să influențeze, nu are ce probe să distrugă, întrucât in posesia lui nu mai există nici o probă si de asemenea, nu există date in sensul că acesta ar încerca să săvârșească alte infracțiuni.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița si pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală si temeinică, întrucât instanța de fond in mod corect a respins cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune, față de infracțiunile pentru care acesta este cercetat, respectiv acelea prevăzute si pedepsite de art. 255 al.1 rap la art. 7 al.2 din Lg. 78/2000 cu aplic. art. 41-42, art. 208 al1-209 al.l lit. a si g si al.3 lit. a cu aplic. art. 41 -42 și art. 323 al.1 si 2, constând în aceea că in perioada august - decembrie 2008, a oferit unui jandarm din cadrul IPJ D, având gradul de sergent major, suma de 900 lei si ulterior, i-a promis, că-i va da si alte sume de bani, cu condiția să-l ajute in sustragerea de produse petroliere din conductele aparținând SC SA si ulterior, a sustras împreună cu alte persoane, produse petroliere din conductele ce traversează comuna, jud. D, la intervale diferite de timp, dar in baza aceleiași rezoluții infracționale, unele acte rămânând in faza de tentativă, iar altele sunt consumate.
Susține de asemenea că, instanța de fond a reținut corect că in prezent existe date din care rezultă că inculpatul, in situația in care va fi pus in libertate, va încerca să săvârșească alte infracțiuni, dat fiind faptul că inculpatul este suspect si de sustragerea de gazolină si de asemenea, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9.03.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 11.12.1975 în P, domiciliat în comuna, sat, nr.372, județul D, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal și art. 323 alin.1 și 2 Cod penal, în dosarul nr. 513/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 32 pronunțată de secția Penală a Tribunalului Dâmbovița la data de16.12.2008 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile, iar prin încheiere atacată constatând plata cauțiunii si îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 160/2 al.1 C.P.P. Tribunalul Dâmbovițaa admis in principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Trecând apoi la examinarea cererii pe fond, prima instanță a arătat că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 160/2 al.1 si 2 și C.P.P. anume că infracțiunile pentru care este cercetat nu prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și în cauză nu există date din care să reiasă că în situația în care va fi cercetat în stare de libertate, ar putea zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor părți din proces, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, deși sunt îndeplinite aceasta nu constituie o obligație de punere in libertate a inculpatului, ci constituie o posibilitate, care in speță nu se justifică.
Astfel, s-a apreciat de prima instanță că urmărirea penală nu este finalizată, complexitatea acesteia determinând în continuare efectuarea unor acte incompatibile cu lăsarea în libertate a inculpatului, deși aceasta avut o atitudine cooperantă până în prezent, în condițiile în care, ulterior, au apărut indicii cu privire la deținerea de către același inculpat și a unei instalații artizanale, de care s-a folosit pentru a sustrage gazolină, fapt ce rezultă din procesul-verbal din 17.09.2009, din care rezultă că a fost identificată o astfel de instalație, pe o conductă magistrală de gazolină, pe raza comunei.
S-a mai reținut că împrejurarea că alți participanți la comiterea faptelor penale au fost puși în libertate în mod provizoriu, nu constituie un argument hotărâtor, dat fiind faptul că fiecare dintre participanți răspunde potrivit contribuției proprii, iar din actele de urmărire penală, efectuate până în prezent, rezultă că inculpatul a avut inițiativa asocierii în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv de sustrageri de produse petroliere, folosindu-se de instalații și dispozitive speciale pentru înțeparea conductei, de autovehicule purtând numere false de înmatriculare, racolat persoane cu vârstă relativ fragedă pentru a asigura paza drumurilor de acces, toate aceste activități având drept scop și încercarea de a zădărnici cercetarea penală.
Totodată, instanța a considerat că menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului nu depășește la acest moment limitele rezonabile și servește fazei de urmărire penală, fiind conformă și cu principiile afirmate, în mod constant, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art.5 din Convenție.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit i s-a respins cererea de punere in libertate pe cauțiune, încălcându-se in principal principiul egalității de tratament în fața legii penale, dat fiind faptul că ceilalți inculpați din cauză sunt in prezent cercetați in prezent in stare de libertate, acestora fiindu-le admise cereri similare de liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a trecut astfel peste prevederile Constituției care prevede că toți cetățenii sunt egali in fața legii precum si peste prevederile art. 5 din CEDO, care statuează că instanțele au datoria să aprecieze dacă de la perioada scursă de la momentul arestării preventive și până la momentul când se solicită liberarea provizorie se impune luarea unei măsuri mai blânde, lucru valabil în cazul acestui inculpat.
S-a mai susținut în motivele de recurs că inculpatul, dacă ar fi pus in libertate nu are ce părți să influențeze, nu are ce probe să distrugă, întrucât in posesia lui nu mai există nici o probă si că nu există date in sensul că acesta ar încerca să săvârșească alte infracțiuni.
In final, recurentul a solicitat casarea încheierii si pe fond admiterea cererii sale de liberare provizorie pe cauțiune.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr.513/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale in materie, respectiv 160/4 si următoarele cod procedură penală și 385/6 al. ultim cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că prin încheierea nr.32/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de alți 3 inculpați (, și ), pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal și asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.1 și 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada august -decembrie 2008, oferit unui jandarm din cadrul IJP D, având gradul de sergent major, suma de 900 de lei, și, ulterior, i-a promis că-i va da și alte sume de bani cu condiția să-l ajute în sustragerea de produse petroliere din conductele aparținând SC SA și a sustras împreună cu alte persoane, produse petroliere din conductele ce traversează comuna, județul D, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, unele acte rămânând în faza de tentativă, iar altele fiind consumate. Măsura preventivă a fost prelungită de instanța de judecată.
Deși instanța de fond reținut în cazul acestui inculpat că ar fi îndeplinite și cerințele prev. de art. 160/2 al.2 C.P.P. la care fac trimitere și dispozițiile art. 160/4 ce C.P.P. reglementează liberarea provizorie pe cauțiune, curtea consideră că acestea nu erau îndeplinite integral, existând date " din care rezulta necesitatea ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni".
Astfel, chiar instanța de fond a precizat în cuprinsul motivării că cercetările efectuate in cauză au relevat că la 15.02.2009 a fost depistată o altă instalație artizanală montată pe conducta magistrală de gazolină - P, din probele administrate rezultând că aceasta ar fi fost montată de inculpatul și că beneficiind de sprijinul altor persoane, activitatea de sustragere de gazolină continua in acest mod (situație relevată de procesul verbal din 17.02.2009 întocmit de către Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești - Biroul Anticorupție pentru Județul D, fila 14 din dosarul - al Tribunalului Dâmbovița, atașat). Așa fiind, curtea consideră că în cauză existau date că, inculpatul va continua activitatea infracțională odată pus in libertate.
In plus, așa cum a argumentat si judecătorul fondului, nu poate fi primită susținerea recurentului inculpat că nu beneficiază de egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați din cauză, odată ce situația sa juridică este diferită de a acestora.
Astfel, inculpatul este cercetat( si există probe si indicii temeinice care confirmă în mod rezonabil aceste învinuiri) pentru săvârșirea nu numai a infracțiunilor de furt calificat de produse petroliere in formă continuată prev. de art. 208- 209 al.2 si 3 și asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323, reținute și pentru coinculpații, si, ci și pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 al.1, faptă de corupție comisă in scopul facilitării sustragerii de produse petroliere din conductele magistrale ale SC SA.
De asemenea, în cauză există probe și indicii ( inclusiv declarațiile recurentului inculpat) că acesta nu era un simplu executant in cadrul grupului infracțional și a avut un rol determinant in organizarea activității de pază și de supraveghere a transportului produselor petroliere sustrase, cooptând în acest sens și alte persoane decât cei trei inculpați menționați anterior,cum ar fi:, si.
Prin urmare, situația sa este mai gravă decât a celorlalți inculpați si în opinia curții, la acest moment nu se justifică punerea sa in libertate provizorie pe cauțiune, soluția primei instanțe de respingere a cererii fiind corectă.
In concluzie, pentru argumentele prezentate pe larg mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 11.12.1975, in prezent aflat in Arestul J D, împotriva încheierii de sedință din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, in dosarul nr-.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in sedință publică azi, 11.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. DG/
4ex/12.03.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina, Florentin Teișanu
