Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 234/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 234
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public - T - Biroul Teritorial Iașia fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii nr. 16 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Iași din 09.04.2009 și în rejudecare să se constate că situația de fapt oferită de actele și lucrările dosarului conferă inculpatului vocație pentru liberarea provizorie pe cauțiune.
În considerentele încheierii recurate sunt reținut trei aspecte.
Un prim aspect se referă la împrejurarea că inculpatul nu ar prezenta suficiente garanții pentru a fi pus în libertate. În acest sens, însă, solicită a se avea în vedere că potrivit art. 160 ind. 5 alin. 1 Cod procedură penală "cauțiunea garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a garanțiilor care îi revin în timpul liberării provizorii". Mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală, instanța poate institui anumite obligații pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte pe perioada liberării provizorii, sub sancțiunea revocării. Consideră că această motivare a instanței de fond este lapidară. Inculpatul, încă de la început, a declarat în fața instanței de fond că și-a însușit toate obligații referitoare la liberarea provizorie, a achitat și contravaloarea cauțiunii stabilite.
C de al doilea aspect reținut de instanța de fond se referă la împrejurarea că se consideră că natura faptei, modalitatea de săvârșire, probele administrate în cauză până în prezent, nu conduc la ideea că s-a schimbat vreun aspect din cele reținute la momentul arestării inițiale. Consideră că se face confuzie între liberarea provizorie pe cauțiune și înlocuirea măsurii de arest preventiv, întrucât prima instanță face vorbire despre schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inițială, în condițiile în care inculpatul nu a solicitat înlocuirea măsurii de arest preventiv, ci liberarea provizorie pe cauțiune. Se confundă prevederile art. 139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii de arest preventiv făcându-se atunci cât s-au schimbat temeiurile arestării. Instituția procesuală a liberării provizorii pe cauțiune nu are natura juridică a înlocuirii măsurii de arest preventiv, fiind prevăzută în mod distinct de legea procesual penală și o măsură de individualizare a măsurii de arest preventiv.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și până în prezent rezultă cu certitudine presupunerea rezonabilă că inculpatul a mai fost implicat în cursul anului 2008 într-o operațiune de traficare a unei cantități de cannabis, el fiind judecat în prezent pentru infracțiuni similare, astfel încât, aceste date, conferă un risc ridicat de reeditare a activității infracționale. Solicită a se avea în vedere că aceste temeiuri invocate de instanța de fond au ceva diferit, sunt distincte de temeiurile ce au fundamentat arestarea inițială, ele conducând la art. 148 lit. d (inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune) și lit. c Cod procedură penală (există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, în condițiile în care arestarea inculpatului a fost dispusă în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală. În raport de cele reținute de instanța de fond, consideră că motivarea nu este fundamentată, întrucât trebuia să se limiteze doar la temeiul de drept al arestării, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpatul este arestat preventiv în baza textului de lege mai sus menționat. Cu privire la natura infracțiunii ce i se impută, acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală doar în ceea ce privește drogurile de risc, și aceasta a fundamentat pericolul potențial pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate. În ceea ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina acestuia, port nelegal de armă neletală, nu sunt incidente dispozițiile acestor prevederi legale.
Rezultatele de la urmărirea penală conform cărora inculpatul ar fi săvârșit în cinci ocazii diferite fapta de trafic de droguri, nu sunt de natură a dovedi că el ar fi oferit spre vânzare droguri lucrătorilor sub acoperire.
Era firesc ca instanța de fond să respingă cererea inculpatului, cât timp, aceeași instanță, a dispus arestarea preventivă, motivând într-un anume fel, încheierea fiind recurată, susținându-se că nu au fost verificate actele și lucrările dosarului, cele prezentate de procuror cu privire la propunerea de arestare preventivă.
Urmează a se observa că în cauză nu există nicio dovadă cu privire la cele cinci presupuse tranzacții diferite către investigatori sub acoperire. Actele și lucrările dosarului reflectă doar 3 tranzacții, în datele de 15.09.2008, 22.09.2008 și 29.09.2008. Datele de 02.02.2009 și 23.02.2009 nu sunt evidențiate în vreun act procedural. La dosar nu există nicio declarație a investigatorilor sub acoperire sau vreun act care să emană de la vreun colaborator al acestora cu privire la ultimele două date. Investigatorii la care se face trimitere de DIICOT nu au respectat prevederile art. 224 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală, și, în loc ca datele și informațiile culese să fi fost puse, în totalitate la dispoziția procurorului, ei doar au declarat ofițerilor din cadrul că au cumpărat droguri de la inculpat.
Se invocă existența indiciilor temeinice doar în baza actelor premergătoare efectuate, însă urmează a se avea în vedere că, mai ales la infracțiunea de trafic de droguri, aceasta nu este posibil. La dosar nu există nicio declarație de martor, în condițiile în care, la data de 24.02.2009 un investigator sub acoperire spune că la Tg. ar fi cumpărat droguri șapte persoane, iar la Hîrlău 2 persoane. În acest sens nu există nicio probă la dosar, și, în consecință, presupusa implicare a inculpatului s-a reținut doar pe baza actelor premergătoare.
Solicită a se avea în vedere două aspecte care au fost invocate și la prelungirea măsurii de arest preventiv, în sensul că în cauză au fost efectuate acte procesuale în favoarea inculpatului, au fost analizate drogurile și s-a constatat că sunt pentru consum, iar urmare a perchezițiilor în sistem informatic nu a rezultat nicio dată care să îl incrimineze.
Cu privire la îndeplinirea garanțiilor procesuale, solicită a se avea în vedere că inculpatul este student în ultimul an, în vară urmând să susțină examenul de licență.
Până la acest moment instanța de control judiciar nu s-a putut pronunța în mod obiectiv cu privire la criticile aduse inculpatului în ceea ce privește traficul de droguri. Arestarea inițială a fost motivată de instanță după ce a încetat măsura reținerii, iar la prelungire a susținut că nemotivarea hotărârii înseamnă nepronunțare, în recurs fiind invocată o excepție de neconstituționalitate, cauza fiind trimisă pentru soluționarea excepției. este pentru prima dată când instanța de control judiciare are la dispoziție toate actele necesare pentru a se pronunța în mod obiectiv.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca neîntemeiat a recursului declarat de inculpat, încheierea instanței de fond fiind legală și temeinică. Nu se poate vorbi de confuzie între liberarea provizorie pe cauțiune și verificarea temeiurilor ce au determinat arestarea inițială, a căror eventuală schimbare ar fi dus la înlocuirea sau revocarea măsurii.
Din motivarea instanței de fond rezultă că s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 160 ind. 4 cu referire la art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, conform cărora, "liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte". În acest sens, în încheierea recurată instanța de fond a arătat că persistența infracțională a inculpatului - dovedită până acum, întrucât rezultă cu certitudine presupunerea rezonabilă că inculpatul a mai fost implicat în cursul anului 2008 într-o operațiune de traficare a unei cantități de cannabis, fiind judecat în prezent pentru infracțiuni similare.
În ceea ce privește activitatea investigatorilor sub acoperire și referirile la alte dosare aflate la rolul Curții de APEL IAȘI, consideră că nu pot fi primite susținerile apărării, întrucât aceste aspecte exced cadrului procesual.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, achiesând la concluziile apărătorului său ales. Arată că nu are cum să se implice sau să influențeze în vreun fel desfășurarea procesului, mai ales având în vedere că martorii sunt cu identitate protejată, investigatorii sub acoperire, deci nu are pe cine influența.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea nr.16 din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune.
S-a dispus restituirea sumei ce a reprezentat cauțiunea depusă de inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Pentru a dispune liberarea pe cauțiune a inculpatului instanța, verificând condițiile ce privesc persoana inculpatului, trebuie să constate că deținerea preventivă nu este absolut necesară iar scopul procesului penal poate fi atins prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului. Ori tocmai aceste aspecte au condus la luarea măsurii arestării inculpatului și acestea sunt cele care conduc la concluzia că la acest moment inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a fi lăsat în libertate.
Natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite de inculpat, modalitatea de săvârșirea a acestora, analiza materialului probator administrat în cauză nu conduc la concluzia că la acest moment s-a schimbat vreunul dintre aspectele reținute cu prilejul arestării preventive.
Din ansamblul materialului probator administrat până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat infracțiunii de "trafic de droguri", prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta derivând din însăși natura faptei reținute în sarcina acestuia și nu trebuie dovedit, el fiind prezumat obiectiv și apriori.
În conformitate cu dispozițiile art.160 ind.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Din materialul probator administrat în cauză până la acesta moment rezultă cu certitudine presupunerea rezonabilă că inculpatul a mai fost implicat în cursul anului 2008 într-o operațiune de traficare a unei cantități de cannabis, el este judecat în prezent pentru infracțiuni similare, astfel încât aceste date conturează un risc ridicat de reeditare a activității infracționale.
În speța de față, prin natura valorilor sociale pretins lezate și modalitatea în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, se relevă fără echivoc legitimitatea măsurii arestării preventive luate față de inculpat rezultând exclusiv din ordinea publică amenințată de activitatea reținută în sarcina acestuia.
În termen încheierea a fost recurată de inculpat cu motivarea că prima instanță a făcut confuzie în motivarea încheierii între înlocuirea măsurii arestării preventive și liberare provizorie pe cauțiune, că există garanții cu privire la conduita inculpatului pe perioada liberării provizorii, cauțiunea depusă și obligațiile pe care le poate impune instanța fiind suficiente în acest sens; că la luarea măsurii arestării preventive nu s-a avut în vedere o altă implicare a inculpatului în acțiuni de trafic de droguri, că fapta pentru care a fost arestat inculpatul nu este susținută decât de presupuse tranzacții efectuate de investigatorii sub acoperire; că inculpatul se află în ultimul an de studii și urmează să susțină licența.
Recursul formulat nu este fondat.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive pentru existența de indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit o faptă de trafic de droguri, faptă pedepsită de lege cu închisoare mai mare de patru ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune este în esență tot o înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă provizorie însoțită de anumite obligații pe care le poate impune instanța.
În cazul liberării provizorii pe cauțiune este necesar a fi îndeplinite cumulativ și cerințele art.1602al.1 și al.2 Cod procedură penală.
Față de existența pe rolul instanțelor a unei cauze în care inculpatul este judecat pentru fapte de același gen, corect a reținut prima instanță că nu este îndeplinită cerința art.1602al.2 Cod procedură penală privitoare la o conduită licită a inculpatului pe perioada liberării provizorii.
Nereținerea ca temei de drept la luarea măsurii arestării preventive decât a dispozițiilor art.148 lit. "f" Cod procedură penală deși exista și cazul prevăzut de art.148 lit. "d" Cod procedură penală este suficient pentru a justifica măsura luată.
Cât privește critica referitoare la probe insuficiente în susținerea vinovăției ori cele care privesc problemele personale ale inculpatului, în măsura în care există vor fi analizate la soluționarea fondului.
Pentru aceste motive, în baza art.38511pct.1 lit. b cu referire la art.1609al.7 Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat, încheierea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii nr.16 din 09.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
23.IV.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 234 din 15.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 21 Martie 1982),pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
24.04.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 15.04.2009
CĂTRE
ARESTUL
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 234 din 15.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 21 Martie 1982),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
15.04.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 15.04.2009
CĂTRE
MINISTERUL PUBLIC
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
- BIROUL TERITORIAL IAȘI -
Vă restituim alăturat dosarul instanței dumneavoastră nr.89D/P/2008 privind pe inculpatul. la care am atașat și o copie a dispozitivului deciziei penale nr. 234 nr. 48 din 15.04.2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 16 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
15.04.2009
Președinte:Dublea AurelJudecători:Dublea Aurel, Anton Dan, Scriminți Elena
