Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 270/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.270/R/2009
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 14 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.16 din Legea 143/2000.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Critică hotărârea recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. Astfel, în ceea ce privește motivarea hotărârii instanței de fond arată că există cam aceeași motivare, instanța a asimilat instituția menținerii măsurii arestării preventive cu aceea de liberare pe cauțiune întrucât motivările sunt specifice prelungirii, menținerii măsurii arestării și nu liberării pe cauțiune. Instanța a motivat hotărârea în sensul că deși, formal, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 rap.la art.160/4 alin.1 pr.pen. însă, având în vedere natura și gravitatea faptei, împrejuarrea că subzistă temeiurile arestării preventive, nu se justifică punerea inculpatului în libertate. Consideră că toate aceste chestiuni invocate aparțin unei alte instituții. Dacă se va constata că nu rezultă că inculpatul ar urma să săvârșească alte infracțiuni și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, instanța nu le poate presupune. Instanța de fond nu a făcut decât o confuzie clară care, speră, să nu fie făcută și de instanța de recurs. Inculpatului i s-a reținut prevederile art.16 din Legea 143/2000 care reduc la J limitele de pedeapsă, astfel că instanța este datoare să aibă în vedere acest aspect precum și că pericolul social pentru ordinea publică nu are cum să se reducă. Solicită a se reține că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a avut o poziție corectă, a contribuit la clarificarea situației și aflarea adevărului. De asemenea, solicită a se da șansa inculpatului să facă dovada modului său de a se comporta și a da posibilitatea instanței de a aduna informații legate de comportamentul său și buna credință a inculpatului. Arată că cererea de liberare pe cauțiune îmbracă două garanții prevăzute de lege, ambele fiind îndeplinite. Nu există pericol ca inculpatul, lăsat în libertate, să zădărnicească aflarea adevărului sau să distrugă probele. Instanța nu are cum să presupună, asupra inculpatului se poate lua toate măsurile de restrângere sub un control. Consideră că inculpatului i se poate acorda dreptul de a demonstra că s-a reabilitat.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. În mod corect instanța de fond a apreciat că este neoportun ca inculpatul să fie liberat pe cauțiune, cauza fiind de așa natură încât se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest. Având în vedere pericolul social al faptei, natura activității infracționale, împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului. În mod corect, pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța a dispus luarea unor măsuri speciale de natură a împiedica posibilitatea ca inculpații să ia legătura unii cu alții, cu consecința deținerii lor separat. Apreciază că instanța de fond nu a comis nici o nelegalitate.
Apărătorul inculpatului, în replică, consideră că inculpatul nu prezintă pericol social așa de mare întrucât este vorba de trafic de droguri de risc și nu de mare risc. Mai mult, inculpații au fost tentați de investigatorul sub acoperire.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta comisă.
CURTEA
Prin încheierea penală din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 mai 1988 în B, domiciliat în B,-,. C,.74, CNP - -.
Conform art. art. 1605alin.4 rap. la art. 1608alin. 6 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub numărul de mai sus, inculpatul, a solicitat punerea în libertate provizorie pe cauțiune de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în baza Încheierii penale nr.76/CC/2008, prin care s-a dispus arestarea sa pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 31 decembrie 2008 și stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate pe durata liberării provizorii.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul are cunoștință de disp.art. 16010din Codul d e procedură penală referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, precum și cele în care cauțiunea nu se restituie, obligându-se să depună cauțiunea care va fi stabilită de instanță.
Inculpatul a aratat că fost arestat în data de 30.12.2008 de către Tribunalul Bistrița N pentru o perioadă de 29 de zile, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000.Ulterior acestei date s-a dispus de către același tribunal prelungirea măsurii arestării preventive, iar la data de 24.02.2009 a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii mai sus arătate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N, DIICOT, serviciul Teritorial Bistrița.
Atât arestarea, cât și prelungirea acesteia au fost luate și încuviințate de către instanță cu motivarea că fapta săvârșită prezintă un pericol grav pentru ordinea publică și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru societate.
Având în vedere disp.art. 1601din Cod procedură penală, a relevat că în tot cursul procesului penal, orice inculpat arestat preventiv poate face cerere pentru a fi pus în libertate provizoriu, sub control judiciar sau pe cauțiune. Această instituție are caracteristici și condiții speciale și trebuie deosebită în mod clar de cererea de revocare a măsurii arestării preventive pe care de asemenea o poate face orice inculpat fie la momentul în care se cere menținerea măsurii preventive, fie la orice alt moment procesual.
Așadar, analiza îndeplinirii condițiilor pentru admiterea liberării provizorii pe cauțiune, trebuie să pornească de la alte repere decât cele avute în vedere de instanța de judecată și parchet la menținerea măsurii arestării, respectiv dispozițiile legale prevăzute în art. 1602al. 1 și 2 raportat la disp.art. 1602al. 3 din Cod procedură penală.
În situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța trebuie să analizeze, potrivit al. 2 din art. 1602din Cod procedură penală, existența împrejurărilor negative enumerate în acest text. În ipoteza în care nu există dovezi în ceea ce privește acele condiții prevăzute la al. 2 din art. 1602, atunci instanța de judecată trebuie să admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
În aceste condiții, inculpatul a apreciat că punerea lui în libertate va fi condiționată și dependentă de respectarea obligațiilor stricte prevăzute de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, precum și de posibilitatea pierderii cauțiunii, în cazul nerespectării acestor obligații, obligații care vor dovedi buna purtare pe durata procesului și garanția că nu va recurge la acțiuni care să împiedice buna desfășurare a procesului.
Admiterea cererii formulate se impune în aceste condiții și prin raportare la noile modificări ale legii penale în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât există posibilitatea individualizării în acest mod a pedepsei. A mai susținut că liberarea sa pe cauțiune va da posibilitatea judecătorului să aprecieze cu mult mai multă exactitate și corectitudine varianta aplicării unei pedepse cu suspendare atunci când va putea examina și urmării comportamentul său în stare de libertate provizorie, până la finalul procesului penal.
Raportându-se la starea de fapt și la probatoriul administrat în cauză, inculpatul consideră că având în vedere toate actele existente la dosar, în strânsă legătură cu faptele de care este acuzat, o asemenea cerere de liberare provizorie este perfect admisibilă.
A mai învederat că, în sarcina sa, prin rechizitoriul parchetului, s-au reținut prevederile art. 16 din legea nr. 163/2000, iar în urma reținerii și a celorlalte circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, există posibilitatea aplicării la finalul procesului, unei pedepse sub un an, sau poate chiar egală cu perioada cât acesta a fost arestat preventiv până acum.
În consecință, având în vedere că este arestat de aproape 4 luni, că urmărirea penală este finalizată, că faza cercetării judecătorești va fi una foarte scurtă, în raport de materialul probator care va trebui administrat în cauză, ținând seama și de circumstanțele sale personale respectiv, că este la prima confruntare cu legea penală, colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța, a arătat și alte persoane care au săvârșit acest gen de infracțiuni, a apreciat că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, fost atins și se impune lăsarea sa în libertate.
Pentru considerentele menționate, inculpatul a susținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de punerea în libertate provizorie pe cauțiune până la soluționarea procesului și că în situația admiterii cererii va avea posibilitatea să demonstreze buna sa credință și un comportament ireproșabil care să fie luat în considerare la corecta soluționare a cauzei.
Analizând cererea formulată în raport de actele și probele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-a reținut în esență, următoarele:
La data de 9 decembrie 2008 inculpatul vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul . La data de 12 decembrie 2008 inculpatul oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său primise de la inculpatul .
La Ja lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 a trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care fost ridicat de de la transportator (autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer ). Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul . Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului . Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Referitor la inculpatul s-a mai reținut în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.
În fine, în sarcina inculpaților și s-a mai reținut că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.
Față de inculpați fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și (108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 76/CC/30 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.
Prin Încheierea penală nr. 1/CC/14.01. 2009 pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr-, s- dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 134/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 3 alin. 1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).
Prin Încheierea penală nr. 8/CC/2009 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire măsurii arestării preventive au fost respinse.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În concret, s- avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fine, prin Încheierea penală din 25.02.2009, definitivă prin Decizia penală nr. 145/05.03.2009 a Curții de APEL CLUJ, s-a constat în baza art. 300/1 pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și și apreciindu-se că subzistă temeiurile care au determinat luare ei, s-a dispus menținerea arestării preventive privitor la fiecare dintre cei patru inculpați. De asemenea, prin Încheierea din 10 aprilie 2009 (nedefinitivă), instanța a dispus pentru aceleași considerente, conform art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. menținerea arestării față de cei patru inculpați.
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul instanța a constatat că, formal, condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 rap. la art. 160//4 alin.1 pr.pen. sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatului precum și împrejurarea că subzistă și în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța apreciază că nu se justifică punerea acestuia în libertate provizorie pe cauțiune.
Instanța a apreciat că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații oferă garanții suficiente că lăsați în libertate nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor mai săvârși alte fapte.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în dosarul de față, chiar dacă inculpatul recunoscând fapta de trafic de droguri reținută în sarcina sa, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2.pen. beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, având în vedere modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională din cauza dedusă judecății, pentru demascarea căreia a fost necesară folosirea unui investigator sub acoperire. Pe de altă parte, nu s-a reușit audierea tuturor inculpaților, iar unul dintre aceștia (inculpatul ) a făcut declarații contradictorii în raport de susținerile inculpatului, care urmează a fi verificate în ședințele de judecată următoare.
că inculpatul cercetat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prev. de art. 160/4 alin. 2 rap. la art. 160/2 pr.pen. este reală și impune continuarea cercetărilor cu acesta în stare privativă de libertate. În acest context, este de menționat că, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și împrejurarea că, potrivit actului de acuzare, faptele deduse judecății au fost comise prin colaborarea tuturor celor patru inculpați, pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța a dispus luarea unor măsuri speciale, de natură a împiedica posibilitatea ca inculpații să ia legătura unii cu alții, cu consecința deținerii lor separat, la Penitenciarul Bistrița, Penitenciarul Gherla și Arestul IPJ B Așadar, instanța apreciază că punerea inculpatului în libertate, nu este oportună în momentul de față, atât pentru motivele arătate anterior cât și în raport de gravitatea faptelor care au o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea comunității locale, față de împrejurarea că o persoană asupra căreia planează asemenea acuzații este cercetată în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că, în raport cu jurisprudența O, instanța european a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a refuza eliberarea unei persoane pa cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să ordinea publică ( cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; Letellier contra Franței - 26 iunie 1991 și cauza Matznetter contra Austriei - 10 noiembrie 1969).
Așa fiind, având în vedere pericolul social concret al faptei deduse judecății, ținând seama de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de natura activității infracționale care face obiectul cauzei, în pofida poziției de recunoaștere adoptate de inculpat și a împrejurării că formal cererea sa îndeplinește condițiile legale, instanța va respinge ca neîntemeiată conform art. 1608a alin.6 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului. Așadar, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii publice.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierea atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
În motivarea recursului, inculpatul arată că în ceea ce privește motivarea hotărârii,instanța a asimilat instituția menținerii măsurii arestării preventive cu aceea de liberare pe cauțiune întrucât motivările sunt specifice prelungirii, menținerii măsurii arestării și nu liberării pe cauțiune. Instanța a motivat hotărârea în sensul că deși, formal, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 rap.la art.160/4 alin.1 pr.pen. însă, având în vedere natura și gravitatea faptei, împrejuarea că subzistă temeiurile arestării preventive, nu se justifică punerea inculpatului în libertate. Inculpatului i s-a reținut prevederile art.16 din Legea 143/2000 care reduc la J limitele de pedeapsă, astfel că instanța este datoare să aibă în vedere acest aspect precum și că pericolul social pentru ordinea publică nu are cum să se reducă și de asemenea inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a avut o poziție corectă, a contribuit la clarificarea situației și aflarea adevărului. Nu există pericol ca inculpatul, lăsat în libertate, să zădărnicească aflarea adevărului sau să distrugă probele. Instanța nu are cum să presupună, asupra inculpatului se poate lua toate măsurile de restrângere sub un control
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente
Potrivit art. 160 indice 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar ailn. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru ca inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării sub control judiciar, art 160 indice 2 p Cod Penal prevede în alin 1 o condiție pozitivă, iar în alin. 2 o condiție negativă.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1.C.P.P. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 nu C.P.P. conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai vocație, instanța având posibilitatea de refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Adică,îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p și art. 160 indice 4 alin 1 și indice 5 alin. 2 și 3.C.P.P. nu conduce automat la admiterea cererii de liberare pe cauțiune, în speță, fiind lăsată la latitudinea instanței soluționarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta și nu o obligație.
La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel că în mod corect instanța de fond a analizat cererea prin prisma dispozițiilor referitoare la măsura arestării.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul fiind luată măsura arstării față de acesta încă din faza de urmăririe penală, în baza art 148 lit. f
C.P.P.Art. 148 lit. f) implică C.P.P. existența cumulativă a două condiții, și anume, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani și există probe că sa lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive s- procedat la o analiză obiectivă acestor condiții motiv penru care s-a și dispus are Nu se poate acorda liberarea provizorie pe sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal.
Nu poate fi vorba de o diminuare a pericolui concret pentru ordinea publică prin trecerea timpului deoarece de la arestarea inculpatului a trecut doar o perioadă de aproximativ 4 luni de zile.
De asemenea în mod pertinent instanța de fond a constatat că temerea că inculpatul cercetat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prev. de art. 160/4 alin. 2 rap. la art. 160/2 pr.pen. este reală și impune continuarea cercetărilor cu acesta în stare privativă de libertate, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și împrejurarea că, potrivit actului de acuzare, faptele deduse judecății au fost comise prin colaborarea tuturor celor patru inculpați, pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța de fond a dispus luarea unor măsuri speciale, de natură a împiedica posibilitatea ca inculpații să ia legătura unii cu alții, cu consecința deținerii lor separat, la Penitenciarul Bistrița
Referitor la existența unor circumstanțe cum ar fi că inculpatului i s-a reținut prevederile art.16 din Legea 143/2000 care reduc la J limitele de pedeapsă, precum și că acesta a colaborat cu organele de cercetare penală, a avut o poziție corectă, a contribuit la clarificarea situației și aflarea adevărului, acestea vor fi relevante ulterior în procesul de individualizare a pedepsei.
În contextul celor expuse mai sus,Curtea în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 26 mai 1988), aflat in Arestul IPJ B N, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2009 Tribunalului
În baza art.189 seC.P.P. va stabili in favoarea Baroului de Avocați C, suma de 50 lei onorariu partial pentru apărătordin oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin3 va C.P.P. obliga pe inculpat să plătească in favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 26 mai 1988), aflat in Arestul IPJ B N, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2009 Tribunalului
Stabilește in favoarea Baroului de Avocați C, suma de 50 lei onorariu partial pentru apărătordin oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească in favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin
