Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 288/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 288/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8 MAI 2009
INSTANTA DIN
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean judecător
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Ana Covrig Vasile Goja
- -
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM - BIROUL TERITORIAL SĂLAJ, împotriva încheierii penale nr. 40 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul S, privind pe inculpatul, prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, deținut în Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu delegația la dosar si apărătoarea desemnată din oficiu pe seama inculpatului, avocat, din cadrul Baroului C cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 40 pronunțată la data de 6 mai 2009 de către Tribunalul Sălaj, prin care s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului și rejudecând cauza, a se dispune respingerea cererii formulată de inculpat.
Apreciază că încheierea penală atacată cu recurs nu este motivată, constatându-se că în considerente au fost trecute doar trimiteri la textele care reglementează liberarea provizorie pe cauțiune. Într-o simplă frază instanța de fond a apreciat că nu există date din care să rezulte că inculpatul ar incerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Chiar dacă instanța a considerat că formal sunt intrunite condițiile de admisibilitate a cererii, cererea este nefondată raportat la gravitatea faptelor imputate, care rezidă din modalitatea de comitere, natura acestora, urmările produse, numărul mare de inculpați care au participat la comiterea infracțiunilor.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii penale pronunțată de Tribunalul S, prin care s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, ca fiind legală și temeinică.
În sarcina inculpatului au fost instituite o serie de obligații care garantează bunul mers al dosarului. Inculpatul nu a beneficiat de nici un de pe urma infracțiunilor și de la începutul urmăririi penale, când a stat două luni în stare de libertate, a dat toate datele pentru conturarea stării de fapt.
Persoana inculpatului nu prerzintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu exista temerea că acesta s-ar sustrage de la judecarea cauzei.
Apărătoarea desemnată din oficiu solicită a se dispune cu privire a onorariul partial, cu mențiunea că in prezenta cauză onorariul întreg ar fi fost de 150 lei, raportat și la ora înaintată la care se examinează cauza.
Inculpatul solicită respingerea recursului si menținerea încheierii penale pronunțată de instanța de fond ca fiind legală si temeinică, cu mențiunea că nu se va sustrage de la judecarea cauzei.
CURTEA:
Prin încheierea penală nr. 40 din 06 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, s- admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul ( fiul lui - și -, născut la 13.04.1985).
În baza art. 160/4 alin. 2 rap. la art. 160/2 alin. 3.pr.pen. pe durata liberării provizorii, s-au impus inculpatului obligațiile: de a nu părăsi țara, decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; să se prezinte la poliția municipiului O conform programului de supraveghere stabilit de organele de poliție; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței.
În baza art. 160/2 alin. 3/1 lit. c pr.pen. s-a impus inculpatului să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii menționați în rechizitoriul Parchetului - nr. 5/D/P/2008.
În baza art. 160/2 alin. 3/2 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce-i revin, se va lua măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 36/C/28.10.2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 și 9 din Legea nr. 39/2003, reținându-se că în mod repetat, aderând la un grup infracțional constituit a săvârșit infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, retrăgând numerar de la diverse bancomate și prin punerea în circulație a unor instrumente de plată electronice.
Măsura luată a fost prelungită de mai multe ori de instanță, inculpatul fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată cu privire la infracțiunile săvârșite în sarcina sa, fiind terminată o fază a procesului penal și se apreciază astfel, că el nu ar mai putea influența mersul acesteia și zădărnicirea aflării adevărului, atâta timp cât acesta a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de anchetă.
Potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar.
Deci, legiuitorul, prin instituirea acestor dispoziții a dat posibilitatea învinuitului sau inculpatului arestat preventiv să poată cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, cu respectarea anumitor condiții și obligații, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății.
Art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prevede cazurile în care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, iar în alin. 2 se arată că acesta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Întrucât din probele existente la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să comită alte infracțiuni, cu atât mai mult să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere poziția și conduita acestuia de-a lungul urmăririi penale, instanța apreciază că nu există nici un impediment care să împiedice punerea în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune.
Prin luarea acestei măsuri, nu înseamnă că s-a înlăturat pericolul social al faptelor, ci se apreciază doar că vis-a-vis de întreg dosarul cauzei, inculpatul poate beneficia de clemența de a fi judecat în stare de libertate doar cu impunerea anumitor restricții și obligații pe care acesta trebuie să le respecte:
Să nu părăsească țara, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să se prezinte la instanță și la organul de poliție ori de câte ori este chemat, să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați și martori.
Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune constituie un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală în stare de detenție preventivă de a fi pusă în libertate. Având în vedere că prezintă totuși și numeroase caractere de constrângere și restrângere a drepturilor și libertăților persoanei cercetate, ea apare ca o măsură preventivă restrictivă de drepturi, utilizată pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, inculpatul a achitat cauțiunea care i-a fost stabilită de 40.000 lei depunând chitanța de consemnare la CEC - Bank Sucursala.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă - T, Biroul Teritorial Sălaj, nemotivat în scris, dar în a cărui susținere orală s-a solicitat casarea încheierii și rejudecând, să fie respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
S-a arătat în motivarea recursului că încheierea atacată nu este motivată, în considerente fiind făcute doar trimiteri la textele care reglementează liberarea provizorie pe cauțiune și printr-o simplă frază, instanța de fond a apreciat că nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. Chiar dacă instanța a considerat că formal sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, cererea este nefondată raportat la gravitatea faptelor imputate, care rezidă din modalitatea de comitere, natura acestora, urmările produse, numărul mare de inculpați care au participat la comiterea infracțiunilor.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art. 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Inculpatul este cercetat, alături de alți 11 inculpați în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. 1,2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 24 alin. 1,2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta a aderat la grupul infracțional format din ceilalți inculpați, în vederea săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, începând cu anul 2007, acesta a accesat fără drept sisteme informatice folosind aparatură de citire a benzii magnetice a cardurilor cu intenția obținerii de date de identificare a utilizatorilor de carduri a clienților mai multor bănci; a pus în circulație instrumente de plată electronice false; a efectuat retrageri de numerar de la diverse bancomate prin utilizarea unor instrumente de plată electronice sau utilizarea de date de identificare a deținătorilor de instrumente de plată electronice.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii pe cauțiune - art. 160/4 alin. 1 rap. la art. 160/2 alin. 1,2.pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă; îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În speță, instanța constatat îndeplinită condiția impusă de art. 160/4 alin. 1 rap. la art. 160/2 alin. 1.pr.pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea și totodată, îndeplinirea și a condițiilor prev. de art. 160/4 alin. 1 rap. la art. 160/2 alin. 2.pr.pen. respectiv inexistența la dosar a datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin distrugerea mijloacelor de probă.
Aceasta deoarece, urmărirea penală a fost finalizată, probele în acuzare au fost strânse ( declarațiile inculpaților; procesele - verbale de: identificare a sumelor sustrase de la unitățile bancare; de percheziții domiciliare și percheziții informatice - ocazie cu care au fost ridicate calculatoare, notebook-uri și medii de stocare a datelor informatice; procese - verbale de supraveghere operativă, de redare a interceptării convorbirilor telefonice; declarații de martori), inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor și facilitând identificarea și altor persoane participante la activitatea infracțională.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov Rusiei).
Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea în cursul procedurilor judiciare: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii pe cauțiune, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, Curtea arată că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul ( cauza Clooth Belgiei - 12 noiembrie 1991). Ori, în cauză, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a facilitat identificarea altor făptuitori. Mai mult, având în vedere aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. 2 și respectiv, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, cele mai mari limite de pedeapsă la care se poate aștepta inculpatul sunt de la 6 luni la 6 ani și, în funcție de evoluția concretă cauzei, de circumstanțele acesteia, este posibilă aplicarea unor pedepse orientate spre minim, așa încât, raportat și la perioada de detenție de până acum ( inculpatul a fost arestat la 28.10.2008) nu se poate accepta ca detenția preventivă să fie transformată într-o veritabilă pedeapsă.
În ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice, chiar dacă această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se realizează, inculpatul fiind arestat de aproape 7 luni, activitatea infracțională a grupului fiind practic anihilată, iar ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.
De asemenea,gravitatea faptelor, la care se face referire în motivele de recurs, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în coroborare cu celelalte condiții legale, îndeplinite în cauză.
Un alt aspect avut în vedere în motivarea recursului, relevat și în practica Curții Europene, este numărul mare al persoanelor cercetate și de aici,caracterul organizatal activității infracționale. Acesta poate constitui un motiv serios pentru detenție în stadiul inițial al procedurii (când complexitatea cauzei impune strângerea de dovezi din mai multe surse) și chiar pentru prelungirile ulterioare, dar își pierde din importanță și nu mai apare ca suficient, pe măsură ce ancheta progresează, cu atât mai mult cu cât în cauză, dovezile au fost strânse, întocmit rechizitoriul, inculpatul trimis în judecată ( cauza Kankowscki Poloniei).
De asemenea, având în vedere nr. mare de persoane implicate în dosar, necesitatea verificării în instanță, în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate a tuturor probelor strânse în cursul urmăririi penale și deci, posibilitatea prelungirii în timp a duratei procesului, apreciem ca oportună liberarea provizorie a inculpatului.
Pentru toate aceste motive, se constată legală și temeinică încheierea atacată, iar recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - BIROUL TERITORIAL S împotriva încheierii penale nr. 40 din 6 mai 2009, pronuntată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./18.05.2009.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ana Covrig Vasile Goja
