Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 34/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 34/2008
Ședința ne publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns:
- recurent Inculpat - - recurent Inculpat - și - recurent Inculpat - personal și asistați de avocat apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar. Toți cei trei inculpați recurenți se află în stare de arest în Penitenciarul Aiud.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată raportat la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați.
Reprezentantul parchetului susține că potrivit dispozițiilor legii speciale se impune ca ședința de judecată să fie secretă.
Apărătorul inculpaților raportat la publicitatea ședinței de judecată, apreciază că nu este nici un impediment ca ședința să se desfășoare public.
Instanța, raportat la dispozițiile legii speciale dispune ca dezbaterea cauzei să aibă loc în ședință nepublică și dispune evacuarea publicului din sala de judecată, cu excepția părților care au legătură cu prezenta cauză.
S-a procedat la audierea pe rând a inculpaților, declarațiile acestora fiind atașate separat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și punerea în libertate a inculpaților.
Susține că probațiunea a fost în mare parte administrată, ba mai mult decât atât aceasta s-a conturat și nu se mai justifică menținerea stării de arest, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate nu ar influența cu nimic derularea anchetei și înfăptuirea justiției.
Măsura arestării preventive este cea mai gravă măsură preventivă care poate fi luată față de un inculpat și nu este nici un impediment dacă inculpații ar fi liberi întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică în speță fiind vorba de infracțiunea de trafic de persoane nu de infracțiuni grave cum ar fi cele de omor.
Cu privire la cei doi inculpați de sex masculin susține că din probele administrate în cauză nu s-a dovedit vinovăția lor și se poate antama posibilitatea nevinovăției lor, iar cu privire la inculpata după administrarea probațiunii se poate discuta în acest sens.
În concluzie solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate a celor trei inculpați, susținând că nu se mai justifică menținerea stării de arest.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Susține că este vorba de infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, aceasta rezultând din materialitatea actelor săvârșite și de consecințele avute asupra victimelor minore, care au fost exploatate sexual, având un impact puternic în rândul opiniei publice, cu atât mai mult cu cât acest gen de infracțiuni se practică la scară largă și se cunosc consecințele asupra minorelor cu o situație materială precară.
Cu privire la cei doi inculpați de sex masculin arată că aceștia au o participație mai redusă la săvârșirea infracțiunii, însă pericolul social există.
Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați întrucât în cauză nu au intervenit schimbări esențiale în temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive pentru cei trei inculpați
Inculpata, în ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu se face vinovată de faptele reținute în sarcină, la dosar neexistând nici cel puțin o dovadă în acest sens, totul este minciună și invidie.
Susține că nu a avut de a face cu victimele, întrucât ea a lucrat pe cont propriu, nu este o fire agresivă, a crescut singură trei copiii minori, este foarte bolnavă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate susținând că este nevinovat și are de întreținut o familie, nu are antecedente penale, nu a lovit niciodată o femeie, nu a făcut scandal, nu a amenințat, a lucrat și dorește să lucreze pentru a-și plăti datoriile să nu fie dat afară din apartament.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită a se lua în considerare cazul său și toate actele dosarului.
Susține că a lucrat de la vârsta de 14 ani, că a făcut numai bine la toată lumea și a fost răsplătit cu rău; că are o familie grea de întreținut cu o mamă bolnavă și o minoră; că pe partea vătămată o cunoaște, însă aceasta nu-l încriminează cu absolut nimic.
Solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate întrucât este nevinovat și nu prezintă pericol social.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea pronunțată la 14 aprilie 2008 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, conform disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul fondului a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Astfel, actele dosarului relevă existența unor indicii plauzibile cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către inculpați, în sensul dispozițiilor art. 68/1 Cod proc. penală și că din actele dosarului rezultă că, faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, caracterul organizat activităților ilicite de care inculpații sunt acuzați, constituie date care impun concluzia că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, s-a constatat că cerințele impuse de disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f) Cod pr. penală sunt întrunite.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen cei trei inculpați, care în susținerea orală a motivelor de recurs, personal și prin apărătorul ales au solicitat casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii acestora în stare de libertate, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile care fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, iar starea de fapt nu confirmă existența infracțiunii reținută în sarcina inculpaților, că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la circumstanțele personale și starea socială a fiecărui inculpat.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2008 instanța de recurs i-a audiat pe recurenți inculpați, și,cu respectarea exigențelor art. 70 din Codul d e proc. penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanța de fond, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, prin prisma disp. art. 385/9 al.3 și 385/6 al.3 Cod pr. penală, cu referire la art. 300/2 și 160/b Cod procedură penală, Curtea de APEL ALBA IULIA constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art. 148 al.1 cod pr. penală.
În cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arestare preventivă, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b din Codul d e proc. penală, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă în cauza respectivă față de unul sau mai mulți inculpați.
Art. 160/b prevede în aliniatul (2) "Dacă instanța constată că arestarea preventiva este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului".
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive, conform alin.(3 ) din același articol de lege.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, implicit subzistă indiciile temeinice și probe cu privire la săvârșirea de către inculpați unei fapte penale, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații și prin reacția opiniei publice, sunt corecte, ele având fundament în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în menținerea stării de arest preventiv.
În cauza de față, inculpații, și au fost trimiși în judecată la data de 31.01.2008 prin rechizitoriul nr. 66 D/P/2007 al DIICOT- Biroul Teritorial Alba sub acuza comiterii faptelor de trafic de minori,proxenetism prev. și ped. de art.13 alin.1, 2, 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 și 42 Cod penal (3 acte materiale) și art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41, 42 Cod penal (2 acte materiale) în ceea ce o privește pe inculpata, prev. și ped. de art.13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 și 42 Cod penal (2 acte materiale) în ceea ce-l privește pe inculpatul, prev. și ped. de art.13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 și 42 Cod penal (2 acte materiale) în ceea ce-l privește pe inculpatul.
S-a reținut, în esență, în actul de inculpare că în cursul anului 2006 organele de cercetare penală s-au sesizat despre faptul că minora (născută la 15.11.1989) a fost văzută în anturajul inculpatei, " " cunoscută ca prostituată.
Din cercetările efectuate a rezultat că inculpata a racolat-o, a cazat-o și a obligat-o prin amenințare și violențe să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți, fiind determinată în acest mod și să renunțe le școală. Aceasta, din momentul în care a reușit să fugă de la "" s-a ascuns pentru a nu fi găsită de aceasta și obligată să se întoarcă.
În perioada noiembrie - decembrie 2007 continuat activitățile de recrutare a unor fete cât mai tinere, respectiv prin inducerea în eroare a minorelor: (născută la data de 09.09.1992) și (persoană cu handicap, născută la data de 31.12.1989).
Acestora, profitând de starea lor materială deosebit de precară, le promitea un cămin însă, la scurte perioade de timp de la cazarea în locuința ei, inculpata le obliga să practice prostituția în folosul ei exclusiv, fetele fiind în permanență supravegheate de fiul ei și șoferul acestora, care le transportau la clienți.
În ceea ce o privește pe minora, în declarația pe care a dat-o în prezența avocatului ales, arată că a "cumpărat-o" cu suma de 300 euro, fiind obligată să se prostitueze aproape zilnic, fata reușind să "scape" doar apelând la Serviciul de Urgență 112.
În perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008, învinuita a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma practicării prostituției a numitelor și, pe raza municipiului A-I, pe care le transporta cu mașina proprietate personală din localitatea în localitatea A-I, unde le oferea clienților săi în vederea întreținerii de relații sexuale, banii obținuți încasându-i ea în cea mai mare parte.
De asemenea s-au desfășurat activități de transportare, amenințare, violență sau alte forme de constrângere și profitând de imposibilitatea minorelor de a-și exprima voința de către numiții și, în ceea ce le privește pe minorele și.
La data de 09.01.2008, prin ordonanța procurorului s-a dispus reținerea inculpaților pe o durată de 24 de ore, pentru ca la data de 9 ianuarie 2008 cei trei inculpații să fie arestați preventiv pentru 29 de zile ( în baza încheierii penale nr. 1/2008 a Tribunalului Alba ), măsura preventivă prelungită ulterior în baza disp. art. 300/1 rap. la art. 160/ Cod proc. penală prin Încheierea penală din data de 1 februarie 2008 și, apoi, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod proc. penală prin Încheierea penală din 3 martie 2008.
Din examinarea acestor hotărâri penale rezultă că s-a reținut în cazul celor trei inculpați ca temei al arestării disp. art.148 lit. f) Cod procedură penală.
Analizând ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, acestea fiind relevate de declarațiile victimelor și, procesele - verbale întocmite ca urmare a interceptărilor convorbirilor telefonice, procesele-verbale de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor G, G, -, și declarațiile inculpaților inclusiv cele date în fața Tribunalului, care se coroborează parțial cu celelalte mijloace de probă.
Curtea constată că părțile vătămate și, martorii, G, audiați de judecătorul de fond au declarat că își mențin depozițiile date în fața organelor de anchetă penală, astfel că se confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Curtea precizează că de la ultima verificare a legalității și temeinicie detenției provizorii a inculpaților în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive a inculpaților este ilegală.
Astfel, în mod corect Tribunalul a reținut că în acest moment procesual al sesizării instanței de fond în cauză se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați
Sub aspectul pedepsei aplicate se reține că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de minori în formă agravantă sunt de la 10 la 20 de ani închisoare.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat cu suficiență de modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, asociindu-se în acest scop, într-o structură bine conturată, profitând de situația socială a victimelor, cărora le-au indus o stare de temere permanentă și de faptul că au continuat activitatea infracțională chiar după înștiințarea organelor judiciare de către minora prin înlesnirea practicării prostituției de către numitele și.
Analizând măsura arestării preventive și din perspectiva disp. art. 5 paragraf 1 lit. c) CEDO Curtea de Apel Alba -I constată că în cauză sunt respectate cerințele impuse de articolul menționat din lecturarea căruia se poate observa că pentru arestarea preventivă conform convenției este suficientă întrunirea dispozițiilor art. 86/1 combinat cu art.143 cod pr. penală.
În concret, art. 5 paragraful 1 lit. c) CEDO prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.
Or, așa cum arătam anterior, în cauză, persistă existența motivelor plauzibile că inculpații au comis o infracțiune.
Curtea de Apel nu are a analiza aspectele invocate de cei doi recurenți inculpați ce exced cauzei de față referitoare la nevinovăția lor, aceste aspecte urmând a fi reiterate judecătorului fondului, singurul competent să se pronunțe asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce li se aduc celor doi inculpați.
În ce privește motivele de recurs invocate de inculpați referitoare la circumstanțele personale ale fiecăruia, respectiv situația familială deosebită,Curtea de apel constată că acestea chiar reale de ar fi nu au nici o relevanță în acest moment procesual ele putând constitui circumstanțe atenuante în cadrul individualizării pedepsei în ipoteza unei condamnări.
Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală se va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Ca o consecință a acestei soluții,în temeiul disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții inculpați recurenți la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi 17 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./18.04.2008
Jud. fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE PENALĂ Nr. 34/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții inculpați recurenți la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi 17 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - - ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
