Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 364/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 364
Ședința publică din data de 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
Judecător Dr. - - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat deinculpatul(în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din data de 13.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 61 din data de 17.06.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că recursul de față vizează o situație de drept, sens în care invocă un motiv de netemeinicie a soluției pronunțate de instanța de fond cât și un motiv din punct de vedere procedural.
Motivul procedural vizează faptul că la instanța de fond nu s-au respectat prevederile art. 1602Cod procedură penală și art. 1606și următoarele Cod procedură penală, în sensul că avea obligația ca la primul termen de judecată, respectiv la data de 9.06.2008 să întrebe pe inculpat dacă își însușește cererea formulată de către apărătorul pe care îl avea la acel moment; nu a făcut acest lucru și a stabilit cauțiunea, la termenul când s-a judecat cauza, fără a verifica și a dispune admiterea în principiu potrivit art. 1608Cod procedură penală, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 1602și 1604și să constate că s-a achitat cauțiunea în contul stabilit de instanță.
În încheierea recurată apare că s-a dispus admiterea în principiu, total eronat întrucât nu s-a dispus acest lucru, din două considerente: nu se menționează acest lucru în încheiere, nu putea fi admisă în principiu această cerere până la momentul la care se achita cauțiunea.
Consideră că după admiterea în principiu, instanța avea obligația potrivit art. 1608Cod procedură penală să-l audieze pe inculpat, însă nu s-a făcut acest lucru și apoi să acorde cuvântul părților asupra temeiniciei sau netemeiniciei cererii și dacă aceasta poate fi admisă sau nu.
Față de aceste motive, se impune admiterea recursului casarea încheieri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se respecta întreaga procedură.
Solicită a se constata că instanța de fond, chiar dacă nu a admis în principiu cererea inculpatului, a respins cererea cu motivația dată, în sensul că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, s-ar pune problema zădărnicirii adevărului în sensul influențării unor martori din cauză, avându-se în vedere și complexitatea cauzei.
Supune atenției Curții, natura cauzei dedusă judecății - o infracțiune economică - care ridică mai multe probleme de nelegalitate.
Susține că inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, stabilindu-se un prejudiciu de 29 miliarde lei pentru o faptă și 525.000 lei pentru a doua faptă.
Problemele de drept pe care înțelege să le invoce în cauză ar fi trei la număr și susține că în cauză s-a reținut o infracțiune de evaziune fiscală din perioada 2001 - martie 2005, or Legea nr.241/2005 a intrat în vigoare în luna iunie; încadrarea juridică stabilită nu poate fi avută în vedere având în vedere că inculpatul este arestat preventiv pentru o infracțiune care nu era pedepsită în forma actuală la momentul la care s-a consumat infracțiunea.
S-a reținut că inculpatul este "administrator de fapt" și invocă practica și literatura juridică în care se face referire la "gestionar de fapt". Invocă un articol al d-nului procuror G publicat în Revista Dreptul nr. 3/1999 în care se arată cine este subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală.
Consideră că în cauză este vorba despre o gravă eroare, raportat la întreaga situație și consideră că în condițiile în care prejudiciul a fost stabilit în mod nelegal și în acest sens invocă procesul verbal întocmit de Garda financiară; solicită a fi avută în vedere art. 1 al. 3 din legea Gărzii financiare și art. 7 din aceeași lege.
Solicită a se constata că prejudiciul de 29 miliarde este stabilit de către un organ necompetent și solicită a se aprecia și asupra competenței DIICOT în cauză în condițiile unui prejudiciu ilegal stabilit în cauză.
În ceea ce privește temeinicia, solicită a se constata atâta timp cât instanța a admis în principiu cererea și constată că nu există date care să ducă la concluzia că s-ar încerca zădărnicirea adevărului pe fondul cauzei nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul ar putea influența martorii.
Solicită a se constata că limitele de pedeapsă și încadrarea juridică corectă sunt cele prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/94 cu limitele de pedeapsă între 2 și 7 ani. În forma greșit reținută în cauză limitele de pedeapsă ar fi între 1 și 11 ani.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la fond iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că procedura a fost respectată, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, ca nefondat.
Consideră că niciuna dintre pretinsele încălcări ale unor dispoziții legale nu a cauzat nicio vătămare procesuală inculpatului, în condițiile în care aceasta a fost prezent la momentul la care a fost stabilită cauțiunea și a fost de acord să o plătească, ceea ce este evident că și-a însușit cererea formulată de apărător; instanța s-a pronunțat pe fondul cererii formulate rezultând implicit că a fost admisă și în principiu această cerere, aspect pe care instanța l-a și indicat în concret cu ocazia motivării hotărârii.
În ceea ce privește necesitatea ascultării inculpatului la care se referă art. 1608alin. 1 Cod procedură penală este evident că această ascultare nu se referă la fondul cauzei ci la fondul cererii de liberare pe cauțiune, iar în condițiile în care cererea a fost susținută de către apărătorul ales și dezbătură în contradictoriu nu se poate aprecia că a fost cauzată vreo vătămare procesuală inculpatului.
Pentru aceste motive consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește apărările formulate pe fond, solicită a se avea în vedere natura particulară a acestei cereri, instanța nu poate aprecia asupra incidenței art. 143 Cod procedură penală, întrucât cererea formulată vizează aspecte de temeinicie și de oportunitate a soluționării cauzei cu inculpatul în stare de arest preventiv și nu o problemă care să vizeze existența probelor sau indiciilor care să justifice arestarea preventivă a acestuia.
Sub aspectul temeiniciei hotărârii, apreciază că soluția este corectăm în condițiile în care a fost avută în vedere durata în timp a infracțiunii, aflate în curs de soluționare și având în vedere valoarea prejudiciului reținut.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicitând cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că procedura trebuie respectată și dacă legiuitorul impune respectarea acesteia.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, obligându-se de a se prezenta în instanță la fiecare termen de judecată.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
S-a dispus restituirea contravalorii cauțiunii depuse, cu recipisa de consemnare însumă de 5000 lei.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1604din Codul d e procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 din Codul d e procedură penală.
În sensul celor precizate se reține că prejudiciul cauzat părții vătămate este foarte mare, că inculpatul are o poziție necooperantă cu anchetatorii și că în condițiile liberării chiar pe cauțiune este posibil influențarea bunei desfășurări a urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul.
În motivele de recurs prin apărător inculpatul consideră că respingerea ca nefondată a liberării pe cauțiune este netemeinică șic ă din punct de vedere procedural la primul termen instanța avea obligația să-l întrebe pe inculpat dacă își însușește cererea formulată de apărătorul său, lucru pe care nu l-a făcut.
Se mai susține de către recurent că prejudiciul stabilit nu este cel real întrucât a fost stabilit în mod nelegal și de un organ necompetent.
Se solicită ca în rejudecare și după casarea încheierii date de Tribunalul Galați să se trimită cauza la aceeași instanță, și pe fond să se admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea soluției și analiza probelor din dosar, Curtea constată că respingerea cererii formulate de inculpat este temeinică și legală.
Faptul că inculpata nu l-a întrebat pe inculpat dacă își însușește sau nu cererea formulată de apărătorul ales privind liberarea pe cauțiune nu poate fi considerată o situație are să atragă după sine casarea și trimiterea spre rejudecare a cererii. Apărătorul care a formulat cererea se presupune că a avut acordul inculpatului și deci acesta nu ar fi avut posibilitatea depunerii sumei drept garanție a cauțiunii s-ar fi opus sau ar fi făcut discuții cu privire la cuantum. Acest lucru nu la-u făcut, ceea ce echivalează cu un acord tacit.
Cererea potrivit art. 1602Cod procedură penală trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de lege.
Pe de altă parte cererea de liberare pe cauțiune este un drept pe care legea ăl conferă inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și de cercetare judecătorească dar este un drept a cărei admisibilitate se analizează de instanța de judecată în contextul general probator, ținându-se cont de faptă, de persoana inculpatului, grad de pericol social, prejudiciu, complexitate.
Având în vedere faza în care se află cauza, valoarea mare a prejudiciilor create și neacoperite dar și poziția inculpatului în raport cu activitatea infracțională, instanța de fond corect a apreciat că nu se impune liberarea chiar și pe cauțiune a inculpatului și continuarea urmăririi penale cu acesta în stare de arest.
Punerea în libertate a inculpatului ar putea produce anumite sincope în buna administrare și desfășurare a procedurilor în general și a procesului de urmărire și finalizare a cercetărilor în mod special.
Susținerile inculpatului recurent că prejudiciile nu sunt reale până la data prezentă sunt doar simple afirmații, ele nefiind acoperite de vreo dovadă certă.
Față de considerentele reținute și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deinculpatul(în prezent deținut în Arestul G, fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în localitatea P, județul V, domiciliat în V, str. C-tin nr. 59 și fără forme legale în -,-, județul A, CNP: -) împotriva încheierii de ședință din data de 13.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul - recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier,
- -
Red. / 19 Iunie 2008
Tehnored. 23 Iunie 2008
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Mariana Ghena, Ion Avram
