Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 375/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 375/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 36/02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că inculpatul, prin apărător ales a depus la dosar memoriu penal cuprinzând motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, casarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se dispune punerea inculpatului în libertate pe cauțiune și stabilind obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 pr.penală. A precizat că argumentele instanței de fond privind respingerea cererii de liberare a inculpatului pe cauțiune sunt nefondate, deoarece în cauză sunt întrunite cerințele prev. de art. 160/4 pr.penală coroborate cu art. 160/2 alin.1 și 2.pr.penală.
Arată că fapta pentru care urmează a fi judecat inculpatul are limita de pedeapsă prevăzută de lege sub 18 ani închisoare, dar impactul asupra opiniei publice este mult mai restrâns, raporturile acestuia s-au derulat doar cu clienții și nu se poate pune o contrapondere între interesul general și cel personal al inculpatului.
În ce privește mai buna administrare a procesului penal a precizat că inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală, s-au administrat toate probele, s-a întocmit rechizitoriul, astfel că nu mai poate influența cu nimic instanța.
Mai precizează că și pentru considerente de ordin familiar s-ar impune admiterea cererii, este căsătorit, are credit la bancă și copilul are nevoie de sprijinul tatălui.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că motivele avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea cererii sunt legale și temeinice, mai mult instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriu și la primul termen de judecată va verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În replică, avocatul ales al inculpatului a precizat că la cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau la cererea de liberare pe cauțiune nu este obligatoriu ca argumentele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive să se mențină, nu există nicio dată concretă că a încercat să influențeze aflarea adevărului.
Inculpatul - având ultimul cuvânt solicită cercetarea lui în stare de libertate și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 36/02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- în baza art. 160/8 alin.6 pr.penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul - - -, actualmente deținut în Arestul IPJ
În temeiul art. 160/5 pr.penală s-a dispus restituirea sumei de 5000 lei consemnată la CEC Bank SA - Sucrsala A I cu titlu de cauțiune, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În considerentele încheierii, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Inculpatul - este cercetat în stare de arest preventiv în dosar nr. 399/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 al. 1. pen.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 12.05.2009 și până la data de 09.06.2009, prin încheierea nr. 13/11.05.2009 a Tribunalului Alba, măsură ce a fost adusă la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/2009.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de executor bancar în cadrul România a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2000 lei în scopul de a tergiversa executarea silită a unui imobil aparținând acestuia din urmă, imobil care era ipotecat în favoarea băncii
Prin prezenta cerere s-a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune.
Potrivit disp.art.160/4 al.1 pr.pen. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 al. 1 și 2 Cpp
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii, instanța în baza art. 160 /8 Cpp a admis în principiu cererea, a stabilit cuantumul cauțiunii la suma de 5000 lei, sumă care a fost consemnată la CEC.
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune prin prisma dispoz. Art. 160/2 al. 2 Cpp, tribunalul constatat că cererea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
1. nu se impune luarea unei măsuri procesuale întrucât trebuie să primeze ocrotirea interesului de ordine publică. Necesitarea ocrotirii interesului general al societății primează interesului personal al inculpatului care are o familie d e întreținut, un copil și o situație materială precară.
2. se impune luarea măsurilor pentru o bună administrare a procesului penal în toate fazele acestuia. Or, raportat la atitudinea inculpatului de a ascunde bancnotele de organele de poliție, nu există motive pertinente pentru a aprecia că inculpatul nu va încerca să împiedice buna desfășurarea a procesului penal.
3. așa cum s-a apreciat și la momentul arestării preventive, lăsarea în libertate inculpatului ar determina o reacție negativă a colectivității, raportat la împrejurarea că o persoană abilitată cu funcție de răspundere și asupra căreia planează săvârșirea unei infracțiunii grave de corupție este cercetată în stare de libertate.
Lăsarea în libertate a inculpatului aflat într-o asemenea ipostază ar diminua încrederea colectivității în probitatea și moralitatea funcționarilor instituțiilor bancare.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal impus de art. 140/3 pr.penală inculpatul - aducându-i critici pentru netemeinicie sub următoarele aspecte expuse în memoriu depus la dosar:
În mod eronat instanța fondului apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 160 ind.4 pr.penală;
În cauză nu există date concrete că inculpatul, lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă;
Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar în condițiile admiterii cererii, aceasta poate fi supusă unor garanții certe, pe care acesta se obligă să le respecte;
considerente de ordin personal(lipsa antecedentelor penale, situația materială precară, situația medicală specială a copilului său minor) pot convinge instanța asupra oportunității lăsării în libertate;
Având în vedere stadiul procesual instituit în acest moment, urmărirea penală fiind finalizată și actul de sesizare al instanței întocmit, nu mai există rațiuni ce să justifice privarea de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune în considerarea dispozițiilor art. 160/2 alin.2 pr.penală apreciind în mod corect raportat la actele și lucrările dosarului că în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să influențeze anumiți martori și să altereze mijloace de probă, aspecte acre ar influența derularea procedurilor în cauză.
2. Curtea nu faptul că în speță condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 pr.penală sunt întrunite, însă acestea singure nu sunt și suficiente pentru a justifica punerea în libertate.
3. Curtea reține că ansamblul probatoriului administrat până în această fază a procedurilor justifică pe deplin oportunitatea privării de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât rezultă fără îndoială intenția inculpatului de a ascunde și a influența administrarea anumitor probe în dosar.
4. Este de evidențiat atitudinea inculpatului în timpul organizării flagrantului, când a încercat să ingurgiteze o parte din bancnotele primite apoi încercarea prezentării unor versiuni nereale asupra desfășurării evenimentelor (acreditarea ideii că banii reprezentau în realitate un împrumut).
5. Fără a minimaliza problemele de ordin personal ale inculpatului, Curtea apreciază că natura și gravitatea faptei de care este acuzat, impun, ca o garanție necesară ocrotirii interesului public într-o societate democratică, privarea de libertate.
6. În aceste circumstanțe, Curtea sesizează că necesitatea ocrotirii interesului precumpănitor general al societății, primează protejării celui privat al inculpatului, astfel încât privarea de libertate este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
7. Curtea a analizat, în cadrul acestei proceduri, garanțiile pe care le-ar impune lăsarea în libertate a inculpatului, însă, în acest moment le consideră insuficiente pentru ocrotirea interesului public pe care-l impune detenția.
8. Curtea arată, de asemenea, că în opinia sa, Tribunalul a apreciat corect persistența unor rațiuni pertinente și suficiente care justifică detenția.
9. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că, formulat în termeni generali, riscul de obstrucționare a justiției poate justifica detenția în primele stadii ale procedurii (Dudek vs Polonia 633/03, 04 mai 2006).
10. Curtea apreciază că în cazul infracțiunilor de corupție, controlul continuu și limitarea contactului inculpatului cu alte persoane poate fi esențial în a putea evita ascunderea probelor și mai important influențarea martorilor.
11. Admițând faptul că o nouă cerere de liberare (sub control judiciar, pe cauțiune, de revocare a măsurii arestării preventive) va putea fi formulată oricând în cursul procedurilor ce urmează a se derula, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondate recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 36/2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 130 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. VV 2 ex/09.06.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Marius Aurel
