Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 391/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 391/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI împotriva încheierii nr.206 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de apărători aleși și G.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorilor aleși ai inculpatului să ia contact cu acesta deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea în baza disp.art. 385/15 pct. 2 pr.pen. a recursului declarat împotriva încheierii nr.206 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii formulate de inculpat de liberare provizorie pe cauțiune și restituirea cauțiunii.
În mod greșit instanța a admis cererea, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și că cererea este întemeiată, deși, raportat la multitudinea infracțiunilor săvârșite, natura și gravitatea acestora, numărul mare al actelor materiale săvârșite pe o perioadă lungă de timp pentru unele infracțiuni, se impunea ca cererea să fie respinsă.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, aceasta trebuind să fie și întemeiată.
Inculpatul a săvârșit o multitudine de infracțiuni de corupție, în forma complicității, cuantumul sumelor date cu titlu de mită depășind suma de 500.000 lei.
Din motivarea hotărârii reiese că prima instanță nu a ținut cont de faptele pentru care s- dispus arestarea preventivă a inculpatului și ulterior s-au extins cercetările penale în cauză, instanța apreciind că cererea este întemeiată raportat la situația familiei inculpatului în sensul că acesta este unicul întreținător al fiicei sale majore și a tatălui său care este bolnav.
Pentru toate motivele invocate reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului.
Apărătorul intimatului inculpat, av. G, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, care a reținut corect situația familială a inculpatului, precum și problemele de sănătate ale acestuia, starea de arest aducându-i grave prejudicii.
Totodată, subliniază și faptul că, cercetarea penală se poate efectua și cu inculpatul în stare de libertate provizorie, mai ales că în prezent acesta se află în Arestul A în aceeași cameră cu inculpatul, neexistând deci pericolul de a influenta ancheta prin discuții reciproce.
De asemenea depune la dosar practică CEDO în susținerea motivelor arătate.
Av., pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului în baza disp.art. 160 /9 alin.7 coroborat cu art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Arată că potrivit disp.art. 5 alin. 5 Cod procedură penală inculpatul poate solicita in tot cursul procesului penal punerea în libertate provizorie sub control judiciar, chestiunile invocate de parchet privind judecata în fond a cauzei.
Inculpatul este învinuit de săvârșirea mai multor infracțiuni în forma complicității, singurele probe fiind niște înregistrări telefonice.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, fiind infractor primar, iar un alt aspect important este cel de ordine familiară, inculpatul fiind singurul întreținător al fiicei sale care i-a fost încredințată spre creștere și educare.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art.385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită respingerea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.206 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată.
S-au impus în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. art.1602alin.3 Cod penal și pe cea prevăzută de art.1602alin.31Cod penal.
S-a dispus ca la rămânerea definitivă a încheierii să se comunice dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Pentru pronunța această încheiere, tribunalul a apreciat că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și prin liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 Cod de procedura penala.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținându-se faptul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.160/4 Cod procedură penală.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art.385/6 alin.1 și 3 Cod procedură penală a constatat următoarele:
Din cercetările penale efectuate în cauză a rezultat că inculpatul, din dispoziția inculpatului, a remis sume de bani consistente în repetate rânduri arbitrilor delegați și oficialilor din cadrul Federației Române de, pentru ca aceștia să arbitreze favorabil echipa de fotbal - A, Pitești.
Față de toate actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, curtea constată că infracțiunile de corupție,care fac obiectul cercetării inculpatului, sunt infracțiuni de o gravitate deosebită reflectate și de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor și de modalitatea în care acesta a înțeles să săvârșească faptele, într-un grup infracțional, de aici rezultând și necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului și să continue activitatea infracțională prin săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Apărarea inculpatului în sensul că arestarea sa ar avea consecințe negative asupra tatălui său aflat în suferință ca urmare a unui accident vascular cerebral, dar și asupra fiicei sale, care e lipsită de ocrotire părintească și de susținere morală într-o perioadă în care urmează să susțină examenul de bacalaureat, fiind nevoită să îngrijească la vârsta sa și de bunicul bolnav, nu poate fi primită.
Referitor la acest aspect, curtea constată din nou că dreptul la viață privată invocat de inculpat, mai ales cu privire la consecințele pe care măsura arestării preventive luată față de acesta le are asupra vieții membrilor familiei sale ( tată și fiică) este un drept ce se bucură în lumina jurisprudenței CEDO de o protecție relativă, ceea ce înseamnă că este permisă restrângerea acestui drept în anumite situații și desigur trebuie să fie prevăzută de lege și să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea unui scop legitim.
ceea ce a statuat într-o hotărâre anterioară, că încarcerarea unei persoane, chiar și în virtutea unui mandat de arestare preventivă presupune implicit, o restrângere a contactelor pe care inculpatul le are cu membrii familiei sale, iar acesta din urmă nu poate invoca interesul său personal mai înaintea interesului general public, acela de a veghea la siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice.
De asemenea, este greșită aprecierea primei instanțe în sensul că admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune se impune din considerentele ce țin de persoana inculpatului ( infractor primar, funcția avută anterior de director al SC SA Pitești unde a dat dovadă de competență și profesionalism), întrucât acestea sunt chestiuni ce țin de operațiunea de individualizare a pedepsei și trebuie avute, în vedere cu prilejul judecării cauzei în fond.
Curtea precizează în raport cu practica ei constată că liberarea provizorie sub control judiciar presupune preexistența măsurii arestării preventive care, la rândul ei necesită existența de indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Prin urmare, admiterea cererii este în acest moment inoportună, având în vedere tocmai rațiunile pentru care se impune în continuare prelungirea detenției preventive a inculpatului.
Dispozițiile art.1602Cod procedură penală reglementează situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, respectiv în cazurile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a săvârșit o multitudine de infracțiuni de corupție, în forma complicității, cuantumul sumelor date ca mită depășind suma de 500.000 lei și, ulterior, față de el s-au extins cercetările penale în cauză și pentru alte fapte.
Toate acestea constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
În plus, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute în articolul 160/2 alin.2 Cod procedură penală, instanța are facultatea și nu obligația (așa cum se arată în alineatul 1 al aceluiași articol) de a dispune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului.
Or, infracțiunile pentru care este cercetat acesta prezintă o periculozitate deosebită în prezent cu o puternică influență asupra opiniei publice, fapt ce reclamă reacții ferme din partea organelor judiciare, iar pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului nu se diminuează câtă vreme faptele redevin actuale în memoria cetățenilor.
În consecință, cum temeiul arestării preventive a inculpatului nu a dispărut, justificând și pe viitor arestarea sa, implicit liberarea provizorie a acestuia nu se justifică.
Curtea apreciază așadar, fondat recursul declarat de parchet și conform art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, îl va admite ca atare, cu consecința casării încheierii atacate si, pe fond, a respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune, iar în temeiul art.1605lit.f Cod procedură penală va dispune restituirea cauțiunii.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii nr.206 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea și rejudecând pe fond, respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul ,(fiul lui și al lui, născut la 20 iulie 1967), aflat în Arestul
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 20.000 lei consemnată la CEC Bank, prin recipisa nr.-/1 din 01.06.2009, pe numele inculpatului.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./17.06.2009
Jud.fond:.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
