Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 392/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 392/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul(fiul lui și al lui, născut la 20 1970)aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.208 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat solicită amânarea cauzei pentru ca reprezentantul parchetului să depună la dosar copiile declarațiilor ultimilor martori audiați în cauză, respectiv inspectori ai, care au strânsă legătura cu cauza de față.
Reprezentantul parchetului arată că cererea vizează solicitarea întregului dosar de urmărire de la însă acesta se află în lucru.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de recurent prin apărător, întrucât are posibilitatea de a lua cunoștință de depozițiile martorilor la momentul deliberării.
Nemaifiind alte cereri de formulat in cauza, curtea constată recusrul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, av, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii nr.208 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, urmând a fi avută în vedere persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală. De asemenea se va reține faptul că inculpatul nu poate influenta aflarea adevărului, odată lăsat în libertate, singurele probe în cauză fiind niște interceptări telefonice.
Instanța trebuie să rețină și faptul că inculpatul este căsătorie, are o soție cu grave probleme de sănătate și un copil minor care suferă de o formă rară de diabet, ce necesită pentru tratament deplasări periodice la anumite clinici de specialitate din țară.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, cu cheltuieli judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate având în vedere problemele de sănătate ale familiei sale.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.208 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n baza dispozițiilor art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de petentul - inculpat, fiul lui și, născut la 20.11.1970 în Curtea de A, domiciliat în Curtea de A, str. - -, -.B,.11, județul A, cu domiciliul în municipiul Pitești, str. -, -.A,.28, CNP- -, în prezent aflat în Arestul IPJ.
În baza dispozițiilor art.1605alin.4 lit.f Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată la CEC Bank, prin recipisa nr.-/1 din 01.06.2009, pe numele petentului - inculpat.
În baza art.192 Cod pr.penală, a fost obligat petentul - inculpat la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat, că la data de 25.05.2009, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul. A
În motivarea cererii, s-a invocat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ar.1604Cod pr.penală, că petentul are cunoștință de cazurile de nerestituire a cauțiunii, precum și faptul că acesta înțelege să respecte obligațiile ce vor fi stabilite de instanță pe perioada liberării provizorii pe cauțiune.
Apărătorul inculpatului a mai susținut că menținerea acestuia în stare de arest preventiv are implicații grave asupra familiei.
Prin încheierea din 28.05.2009, s-a stabilit cauțiunea în cuantum de 10.000 lei; cauțiunea a fost consemnată la CEC Bank, prin recipisa nr. -/1 din 01.06.2009, pe numele petentului - inculpat.
Tribunalul a constatat că aceasta cerere este admisibilă în principiu, deoarece potrivit art.1604alin.1 rap.la art. 1602alin 1 Cod pr.penală, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin încheierea nr.23/CC din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA-Serviciul Teritorial Pitești și, în baza disp. art.149/1 rap. la art.148 alin.1 lit. f Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14.04.2009 și până la data de 12.05.2009, inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 Cod penal, rap. la art.5, 6 și 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul, având calitatea de Director OPC A, a primit de la numitul G, prin intermediul inculpatului, echivalentul în lei al sumei de 4000 euro, pentru ca, în calitatea profesională deținută, să favorizeze societățile comerciale la care este acționar inculpatul G, inculpatul informându-l chiar, ulterior, pe despre reclamațiile și controalele privitoare la aceste firme.
S-a mai reținut, de asemenea, că începând cu data de 01.01.2009, de când au intrat în vigoare modificările la Legea nr.349/2002, legea tutunului, inculpatul informat mai mulți patroni de restaurante pentru a-și lua măsurile necesare în așa fel încât să nu fie sancționați, comunicându-le datele la care urmau a se efectua controalele.
Totodată, tribunalul a mai arătat că, prin ordonanța nr.97/P/2008 din 6 mai 2009, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul, pentru infracțiunile prevăzute de art.13/2 din Legea nr.78/2000, rap. la art.248 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.12 alin.1 lit.b din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se din probele administrate săvârșirea unor noi infracțiuni și anume abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul, și folosirea în orice mod direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, cu scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri ori foloase necuvenite, ambele fapte în formă continuată.
Având în vedere faptul că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, iar până în prezent nu au fost audiate toate părțile implicate în cauză, tribunalul a apreciat că la acest moment cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat este neîntemeiată.
În acest sens, a reținut tribunalul, trebuie avut în vedere persoana inculpaților implicați în cauză, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, precum și faptul că punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului ar putea influența pe ceilalți inculpați și martorii, aspect ce ar duce la zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Astfel, arată tribunalul, dispozițiile art.1604alin.1 rap.la art. 1602alin.2 Cod pr.penală, prevăd că liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a constatat, astfel, că potrivit dispozițiilor legale mai sus amintite în cauză, nu se cere existența unor probe certe, ci a unor date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Or, o atare situație rezultă, în aprecierea tribunalului, din atitudinea inculpatului, din natura și gravitatea faptelor pentru care este urmărit penal, precum și din necesitatea audierii tuturor persoanelor implicate în cauză.
Celelalte elemente susținute în apărarea inculpatului în sensul că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv are implicații grave asupra familiei, nu au fost reținute în cauză, deoarece aceste apărări nu privesc condițiile de liberare provizorie pe cauțiune, așa cum acestea sunt definite de dispozițiile legale.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, și a dispus restituirea cauțiunii conform dispozitivului enunțat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în sensul că se impunea admiterea cererii de liberare provizorie formulată, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu poate influența aflarea adevărului, întrucât singurele probe în cauză sunt interceptările telefonice aflate la dosarul cauzei iar, pe de altă parte, persoana sa, în sensul că nu are antecedente penale, este căsătorit, având soția și copilul minor cu probleme grave de sănătate ce necesită deplasări periodice la anumite clinic de specialitate din țară, care nu s-ar putea face decât prin prezența sa.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor formulate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, tribunalul a apreciat în mod corect faptul că nu sunt întrunite condițiile legale ale liberării provizorii pe cauțiune, așa cum sunt prevăzute în dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar putea influența aflarea adevărului, luând în considerare că urmează a fi audiate mai multe persoane ca martori, inspectori ai, la care se poate adăuga și poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptelor, deși sunt înregistrări ale unor convorbiri telefonice efectuate de inculpat cu privire la pretinsele fapte reținute în sarcina sa.
De altfel, chiar dacă ar fi realizate condițiile arătate mai sus, incidente prevederilor art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, îndeplinirea acestora nu este suficientă, legea procesuală penală în prevederile art.160/2 alin.1, statuând că este o facultate, o opțiune a instanței de admisibilitate sau nu a cererilor de liberare provizorie, prin chiar formula uzitată în acest text "se poate acorda".
Or, o atare opțiune a instanței de a aprecia dacă o astfel de cerere de liberare provizorie este întemeiată, este circumscrisă în opinia curții și de prevederile art.136 alin.8 Cod pr.penală, în care se arată că alegerea măsurii preventive - și liberarea provizorie are o natură juridică strâns legată de măsurile preventive, așa cum rezultă din dispozițiile art.136 alin.2 - se poate face ținându-se seama nu numai de antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului invocate de apărare, dar și de gradul de pericol social al presupuselor infracțiuni reținut a fi săvârșite de către inculpat, precum și de scopul acestei măsuri preventive.
Insă, scopul măsurilor preventive identificat în buna desfășurare a procesului penal, se impune a fi apreciat pe ansamblu, raportat la scopul procesului penal instituit de prevederile art.1 alin.2 Cod pr.penală, scop ce urmărește, printre altele, apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca urmare, privită și prin prisma acestui scop general al procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat, cu consecința punerii sale în libertate, nu poate avea o atare finalitate de a contribui la prevenirea infracțiunilor, cel puțin pentru considerentul de esență al unei reacții negative din partea comunității că pentru multiple fapte extrem de grave și de un deosebit pericol social, cum sunt cele de corupție și altele presupus a fi săvârșite de către inculpat, expres arătate în motivația tribunalului, organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm dacă inculpatul ar fi pus în libertate, nefiind oportun, la acest moment, judecarea inculpatului în această stare.
Ca atare, și pentru aceste considerente, ce se adaugă celor menționate de tribunal, curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, precizând, totodată, așa cum de altfel susține și tribunalul, că toate celelalte situații vizând situația personală a inculpatului și starea de sănătate a familiei acestuia, nu pot fi circumscrise obiectului cauzei dedus prezentei judecăți, identificat cu liberarea provizorie.
Față de cele arătate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 20 1970, aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.208 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond Gh.
16 iunie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
