Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 413/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 413/R/2009
Ședința publică din 24 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale din 11 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B-N, asistat de apărător ales, av. din Baroul Bistrița -N, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Arată că este a doua cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, stabilindu-se o cauțiune de 20.000 lei, în condițiile în care la prima cerere, s-a fixat o cauțiune de 5.000 lei. Instanța de fond nu s-a raportat la condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii. Potrivit dispozițiilor legale, nu trebuie să se aibă în vedere pericolul social al faptei. Singurele elemente care trebuie avute în vedere sunt cele de formă prev. de art.160/4 pr.pen. Dacă instanța constată că sunt îndeplinite aceste condiții, urmează a analiza situațiile în care nu se acordă liberarea și anume cele prevăzute de art.160/2 pr.pen. respectiv inculpatul să nu săvârșească alte infracțiuni, să nu distrugă mijloacele de probă și să nu influențeze martorii din proces. Parchetul nu a adus probe care să ducă la reținerea art.160/2 pr.pen. Nu există nici un motiv pentru care să nu se admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Solicită a se avea în vedere că la momentul reținerii, inculpatul era student, nu are antecedente penale, este arestat deja de peste 7 luni de zile și deși inițial Parchetul a solicitat arestarea inculpatului, tot Parchetul a reținut în favoarea acestuia dispozițiile art.16 din Legea 143/2000 care prevăd înjumătățirea limitelor de pedeapsă. Cu alte cuvinte, Parchetul a apreciat că periculozitatea inculpatului s-a redus teoretic cu Cauțiunea fixată este de patru ori mai mare decât la prima cerere, fiind o sumă foarte mare având în vedere că inculpatul este student, însă familia acestuia a făcut toate demersurile pentru obținerea banilor. La pronunțarea pe fond, există posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată, astfel că se poate dispune în acest moment punerea în libertate a inculpatului, pentru a se observa atitudinea sa în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, având în vedere că toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare. Nu este real că la analizarea unei astfel de cereri, nu trebuie să se aibă în vedere gravitatea faptei. În speță, se impune menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și că nu are antecedente penale poate constitui motiv pentru diminuarea pedepsei și nu pentru admiterea cererii de liberare provizorii pe cauțiune. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că numai pe data de 25 iunie 2009 se judecă recursul împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, astăzi se judecă doar liberarea pe cauțiune. Concluziile reprezentantului Parchetului sunt pentru menținerea măsurii arestării preventive și nu pentru liberarea pe cauțiune.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și pe cale de consecință, punerea sa în libertate, cu mențiunea că va respecta toate măsurile ce se vor stabili de către instanță.
CURTEA
Prin încheierea penală din 11 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la 26 mai 1988), iar în temeiul art.160/5 alin.4 rap. la art.160/8a alin.6 pr.pen. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat și a fost obligat acesta să plătească 10 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, se reține în esență, următoarele:
La data de 9 decembrie 2008 inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog fost primită de inculpatul de la inculpatul care, la rândul său, o avea de la inculpatul . La data de 12 decembrie 2008 inculpatul oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta a plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său primise de la inculpatul .
La Ja lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 a trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care a fost ridicat de de la transportator (autocarul aparținând " " B, unde era șofer ). Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul . Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului . Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Referitor la inculpatul se mai reține în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare BN - 79 - ) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.
În fine, în sarcina inculpaților și se mai reține că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc, respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.
Față de inculpați fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și ( 108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 76/CC/30 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.
Prin încheierea penală nr. 1/CC/14.01. 2009 pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 134/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).
Prin încheierea penală nr. 8/CC/2009 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire a măsurii arestării preventive au fost respinse.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În concret, s-a avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fine, prin încheierea penală din 25.02.2009 a Tribunalului Bistrița N, definitivă prin Decizia penală nr. 145/05.03.2009 a Curții de Apel Cluj, s-a constat în baza art. 300/1 pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și și apreciindu-se temeiurile care au determinat luarea ei subzistă, s-a dispus menținerea arestării preventive privitor la fiecare dintre cei patru inculpați. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv față de fiecare dintre inculpați, ultima dată prin Încheierea penală din 20 mai 2009 definitivă prin Decizia penală nr. 348/27.05.2009 a Curții de Apel Cluj (fila 19).
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, formal, condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 rap. la art. 160/4 alin. 1.pr.pen. sunt îndeplinite.
Însă, câtă vreme temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă pentru toți cei patru inculpați, liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, nu este oportună în acest stadiu procesual, atât în raport cu gravitatea faptelor deduse judecății cât și față de poziția procesuală de negare a vinovăției de către unul dintre inculpați. Pe de altă parte, la următorul termen de judecată urmează a fi audiați primii martori ai acuzării, astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest. De altfel, este de observat că ulterior rămânerii definitive a Încheierii penale din 20 mai 2009 (prin Decizia penală nr. 348/27 mai 2009 Curții de Apel Cluj ), nu au intervenit elemente noi care să justifice admiterea cererii formulate de inculpat.
În fine, trebuie amintit că instituția liberării provizorii pe cauțiune, este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații oferă garanții suficiente că lăsarea lor în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor mai săvârși alte fapte penale. Ori, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei aceste cerințe nu sunt îndeplinite astfel că lăsarea în libertate doar a inculpatului, apare ca fiind injustă în contextul în care se mențin temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut faptele deduse judecății, este tânăr și intenționează să-și continue studiile, nu constituie motive pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, ci temeiuri legale de reducere a pedepsei în situația în care va fi găsit vinovat.
În consecință, având în vedere pericolul social concret al faptei deduse judecății, ținând seama de impactul negativ produs în comunitatea locală, de natura activității infracționale care face obiectul cauzei, în pofida poziției de recunoaștere adoptate de inculpat și a împrejurării că formal, cererea sa îndeplinește condițiile legale, instanța a respins ca neîntemeiată, conform art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului.
Împotriva încheierii, mai sus arătate, în termen legal a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să-i fie admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
În susținerea orală a motivelor de recurs, de către apărător, s-a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere că inculpatul a formulat oad oua cerere de liberare provizorie pe cauțiune, solicitând el însuși o cauțiune mai mare față de cea stabilită la prima cerere având același obiect, tocmai pentru a dovedi că garantează respectarea obligațiilor ce îi vor fi impuse pe timpul liberării provizorii. Instanța de fond nu s-a raportat la condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, ci la pericolul social al faptei, în condițiile în care singurele elemente care trebuie avute în vedere sunt cele de formă prev. de art.160/4 pr.pen. precum și situațiile în care nu se acordă liberarea și anume cele prevăzute de art.160/2 pr.pen. respectiv inculpatul să nu săvârșească alte infracțiuni, să nu distrugă mijloacele de probă și să nu influențeze martorii din proces. Nu există în cauză dovezi că sunt impedimente la admiterea cererii, dintre cele prev. de lege. La momentul reținerii, inculpatul era student, nu are antecedente penale, este arestat deja de peste 7 luni de zile și s-au reținut în favoarea acestuia și dispozițiile art.16 din Legea 143/2000 care prevăd înjumătățirea limitelor de pedeapsă. Totodată, trebuie avut în vedere și că, există posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată, astfel că se poate dispune în acest moment punerea în libertate a inculpatului, pentru a se observa atitudinea sa în stare de libertate.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii pe cauțiune - art. 160/4 alin.1 rap. la art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
Tocmai sintagma folosită în textul legal "se poate acorda", semnifică caracterul facultativ al admiterii unei astfel de cereri, doar vocația inculpatului la o astfel de liberare și, deci, latitudinea instanței de a aprecia temeinicia și oportunitatea unei astfel de cereri, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Rezultă așadar că, la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel că în mod corect instanța de fond a analizat cererea prin prisma dispozițiilor referitoare la măsura arestării.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, față de inculpat fiind luată măsura arestării încă din faza de urmărire penală, în baza art. 148 lit. f pr.pen.
Astfel, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment și care au stat la baza trimiterii în judecată acestuia.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 30 decembrie 2008 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de natura infracțiunii - fenomenul infracțional relativ la traficul de droguri cunoscând în ultima vreme o amploare deosebită în țara noastră; caracterul continuat al activității inculpatului ( nu a fost un act ocazional, izolat); implicarea mai multor peroane în aceste activități - se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, de tulburare ordinii publice, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, încă actual, acesta, la rândul său, analizat și prin prisma gravității faptelor imputate.
Referitor la împrejurările privind reținerea în favoarea inculpatului, prin actul de sesizare al instanței, a dispozițiilor art.16 din Legea 143/2000, care reduc la J limitele de pedeapsă, consecință a atitudinii inculpatului - a colaborat cu organele de cercetare penală, a avut o poziție corectă, a contribuit la clarificarea situației și aflarea adevărului, precum și la faptul că nu are antecedente penale - acestea sunt într-adevăr circumstanțe personale importante, ce vor fi avute în vedere pe parcursul procesului penal, dar nu determinante, cel puțin în acest moment procesual (nu este demarată încă cercetarea judecătorească) pentru buna desfășurare a procesului penal și care să prevaleze față de elementele, mai sus amintite, care justifică privarea de libertate în continuare. De asemenea, nici cuantumul cauțiunii, mai ridicat față de cel stabilit la prima cerere de liberare, chiar dacă este în măsură să garanteze respectarea obligațiilor ce s-ar imune de către instanță, nu este relevant în admisibilitatea cererii, neavând legătură cu factorii care au determinat respingerea cererii și care au prevalat.
Pentru toate aceste considerente, soluția instanței apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili in favoarea Baroului de Avocați C, suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de125 lei,cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, (fiul lui și, născut la data de 26 mai 1988) aflat în Arestul B, împotriva încheierii penale din 11 iunie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./29.06.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Livia Mango Ana Covrig
