Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 448/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 448/
Ședința publică din data de 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat arată că aceasta este a doua cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat. Prin formularea acestor cereri inculpatul urmărește un singur lucru, respectiv să fie cercetat în stare de libertate.
La momentul luării măsurii arestării preventive s-a reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și că a încercat să îngreuneze buna desfășurare a urmăririi penale, deși acesta s-a prezentat la instanță, în condițiile în care se soluționa cererea de luare a măsurii arestării preventive cu lipsă de procedură. Dacă se va verifica dosarul de urmărire penală se va constata următoarea situație: față de inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" în urmă cu 2 ani. În tot acest timp inculpatul nu a fost citat niciodată, deși în actul de sesizare, act făcut de Finanțe către Parchet, era indicat numele ca și făptuitor. Fiind cunoscut autorul de către organele de urmărire penală, potrivit art. 228 Cod procedură penală ar fi trebuit să se dispună începerea urmării penale "in personam". S-a apreciat că oricum nu este nimic de făcut, că avocații nu pot face nimic în acest sens. Precizează că a formulat plângere împotriva actelor procurorului, însă i-a fost respinsă.
Referitor la perioada îndelungată a activității infracționale, arată că timp de 2 ani, cu toate că autorul era cunoscut nu a fost niciodată citat în fața organelor de poliție. Pe data de 30 aprilie, organele de poliție s-au hotărât să facă o perchiziție domiciliară și, în consecință, la ora 6 dimineața mascații au pătruns într-o locuință din comuna. Deși inculpatul a susținut că nu se afla în acea locuință, ci locuia într-o comună din județul A, în procesul-verbal se consemnează că ar fi fugit pe geam. Susține că în condițiile în care mascații intră în casă la ora 6 dimineața, cu tot arsenalul, somează și cineva pe geam, nu se poate reține că persoana respectivă se sustrage de la urmărirea penală. Consideră că poate fi vorba de sustragere de la urmărirea penală atunci când o persoană este invitată la organele de urmărire penală și nu se prezintă. Ori, în speță, inculpatul nu fusese niciodată citat până la acel moment. Nici ulterior acelui moment nu a fost niciodată citat la domiciliu, respectiv în comuna din județul S-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în lipsa acestuia. În calitate de avocat l-a sfătuit pe inculpat să se prezinte în instanță, considerând că dacă se prezintă nu se va reține că se sustrage de la urmărire. Inculpatul s-a prezentat în instanță și s-a luat măsura arestării preventive.
În alin. 2 al art. 136 Cod procedură penală se arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Consideră că cererea formulată de inculpat este întemeiată având în vedere textul de lege menționat, din care înțelege că în situația în care se ia o măsură preventivă față de un inculpat în faza de urmărire penală acesta poate să solicite apoi punerea în libertate pe cauțiune, faptul că în cauză s-a stabilit o cauțiune, că aceasta a fost plătită, iar inculpatul nu a fost niciodată chemat la procuror pentru ca să dea o declarație. Susține că dispozițiile ce reglementează instituția liberării provizorii pe cauțiune nu stabilesc criterii de apreciere atunci când se analizează caracterul întemeiat sau neîntemeiat al unei astfel de cereri.
Art. 1608aCod procedură penală spune că în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea. Textul nu stabilește când sunt întemeiate aceste cereri. Făcând o comparație cu legislația altor state, învederează că în întotdeauna sunt îndeplinite condițiile atunci când s-a plătit cauțiunea, în timp ce în România nu.
În motivarea încheierii recurate, Tribunalul Galația arătat, printre altele, că nu poate fi dispusă liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului întrucât a amenințat cu moartea o persoană. Referitor la acest aspect, solicită să se aibă în vedere că nici atunci când s-a luat măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-a invocat că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a vreunei părți din dosarul cauzei.
Susține că pare total lipsit de rațiune faptul că acum se spune că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă extraordinar de lungă, în timp de 2 ani de zile s-au făcut cercetăriin rem, fără ca inculpatul să fie încunoștiințat. Solicită să se observe că cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, privind societatea, se circumscrie acestei perioade de 2 ani. Dacă i s-ar fi adus la cunoștință faptul că este cercetat, probabil ar fi fost împiedicat să săvârșească alte infracțiuni. Susține că inculpatul nu este vinovat pentru că altă persoană avea calitatea de administrator al societății și altă persoană era însărcinată cu evidența contabilă. Toate aceste lucruri le va susține în fața instanței de fond după ce aceasta va fi sesizată cu întreg dosarul de urmărire penală și probatoriul administrat în cauză., în faza urmăririi penale, este pus în imposibilitate să argumenteze nevinovăția inculpatului, dar este forțat să suporte consecințele unui act de dispoziție.
Susține că este "o făcătură" în dosar. Consideră că situația din acest dosar este asemănătoare cu situația din dosarul, în care inculpatul a fost condamnat, apoi a fost achitat la Înalta Curte de Casație și Justiție. Când s-a prezentat la urmărirea penală, la procurorul DIICOT, ca să asiste la efectuarea urmăririi penale, nu a fost primit în sediul, deși a stat acolo de la ora 10 până la ora 18,00. În acest interval s-a luat o declarație în calitate de făptuitor, declarație pe baza căreia inculpatul a fost trimis în judecată; ulterior a fost achitat. Consideră că nu ar trebui să se ajungă în această situație, în care se discută despre despăgubiri și alte aspecte.
Cert este faptul că prevederile art. 1601Cod procedură penală sunt aplicabile în cauză și că prevederile art. 136 alin. 2 Cod procedură penală spun clar că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie pe cauțiune. În atare situație, apreciază că nu există nici un impediment de ordin rațional pentru care inculpatul, arestat pentru o infracțiune de evaziune fiscală pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 11 ani ( mai mică decât pedeapsa pentru o infracțiune de furt simplu), nu poate fi cercetat în stare de libertate. Dacă ar fi fost necesară prezența inculpatului în fața procurorului, consideră că în trei luni de zile i s-ar fi luat o declarație.
Totodată, solicită să se aibă în vedere că privarea de libertate are consecințe nefaste nu numai asupra inculpatului, ci și asupra familiei sale. Inculpatul are o de 8 luni născută cu o malformație congenitală, care trebuie operată pentru că altfel îi va fi afectată iremediabil corneea. Soția inculpatului nu știe carte, nu știe să vorbească, astfel că este necesară prezența inculpatului acasă pentru a-și ajuta familia.
În concluzie, consideră că cererea de liberare provizorie este întemeiată, că aceasta poate fi admisă, motiv pentru care solicită admiterea recursului și să se dispună liberarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și, pe cale de consecință, se impune și respingerea recursului declarat.
În susținerea cererii și a recursului s-au invocat mai multe aspecte, respectiv faptul că în mod greșit a fost avută în vedere cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive incidența cazului prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală. Sub acest aspect, apreciază că acest temei legal a fost în mod corect reținut de către instanța de judecată raportat la aspectele de fapt care au determinat incidența lui. Discuții s-ar putea face doar asupra împrejurării dacă odată luată măsura arestării preventive în baza acestui temei legal el mai justifică ulterior prelungirea măsurii, în condițiile în care starea de pericol sancționată prin reglementarea unui asemenea text a dispărut odată cu arestarea preventivă a inculpatului. În practică s-a stabilit că în condițiile în care acest text de lege nu este avut în vedere în mod singular, ci coroborat cu alte temeiuri de arestare preventivă, el poate justifica ulterior prelungirea sau menținerea stării de arest, ceea ce s-a și întâmplat în prezenta cauză.
În ceea ce privește afirmația potrivit căreia dispozițiile legale care reglementează liberarea provizorie pe cauțiune nu stabilesc și criterii care să permită asupra modului în care judecătorul apreciază asupra temeiniciei unei asemenea cereri, precizează că nu este de acord cu acest argument, pentru că legea oferă asemenea criterii, chiar dacă nu în mod expres. Astfel, art. 1602Cod procedură penală se referă la împrejurarea că liberarea provizorie se poate acorda, deci este o facultate lăsată judecătorului, iar art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevede expres care sunt cazurile în care aceasta nu poate fi acordată și aici sunt valorificate anumite elemente care se regăsesc ca și cazuri de arestare preventivă separat prevăzute față de art. 148 Cod procedură penală, adică atunci când există date că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni și atunci când va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin diverse modalități. Acestea sunt temeiuri distincte de arestare și atunci când arestarea se dispune în baza lor nu se poate dispune liberarea provizorie, instanța de judecată neavând posibilitatea să aprecieze asupra oportunității ei.
a contrario, atunci când măsura se ia în baza tuturor celorlalte temeiuri de arestare preventivă există facultatea la care se referă alin. 1 și întotdeauna temeinicia unei asemenea cereri trebuie apreciată prin raportare la temeiul de arestare preventivă care este concret avut în vedere în cauză.
În cazul de față este vorba de art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța trebuind să aprecieze dacă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un asemenea pericol încât el trebuie sancționat prin arestare preventivă sau poate fi sancționat și printr-o măsură mai ușoară, respectiv prin liberarea sa provizorie sub control judiciar. Apreciază că argumentele care au determinat instanța să prelungească măsura arestării preventive, cu ocazia soluționării cererii formulată de către Parchet, sunt argumente suficiente pentru a justifica respingerea cererii de liberare provizorie în prezenta cauză și în mod corect s-a procedat în această manieră de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat. Însă, având în vedere faptul că nu a fost restituită cauțiunea cu ocazia respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune, consideră că recursul ar trebui admis sub acest aspect, în temeiul art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în baza disp. art. 1608alin. 6 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub numărul -, inculpatul a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune această măsură.
În drept au fost invocate dispozițiile art.160 CPP.
Analizând actele și lucrările dosarului efectuate în cauză până la acest moment procesual, fără a proceda la o analiză a fondului cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin 2 și 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive dispozițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, în sensul că pe de o parte, inculpatul a fugit și s- ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere în acest sens, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului de către martori din planșe foto, documente fiscale depuse de reprezentanții societăților comerciale care au avut relații comerciale cu cele două societăți ale inculpatului, relațiile comunicate de la instituțiile bancare, procesele- verbale de redare a convorbirilor telefonice, precum și actele de control întocmite de Garda Financiară, declarațiile învinuiților și, declarațiile martorilor audiați până la acest moment procesual, documentele falsificate folosite de către inculpat și învinuiți - în copie sau original.
S-a reținut că din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă presupunerea că atât inculpatul cât și învinuitul înființau societățile comerciale ai căror administratori aveau această calitate doar în actele societății (fiind racolate din rândul persoanelor fără ocupație, fără posibilități materiale și care nu știau carte), întreaga activitate fiind desfășurată în fapt de către inculpat și învinuiți, aceștia deținând actele societății, întocmind facturi și efectuând operațiuni bancare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat de aproximativ 900.000 de euro, prin neevidențierea sau evidențierea fictivă a unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății.
Potrivit disp. art.1602în referire la art. 1608aCod procedură penală, Tribunalul verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constat că prezenta cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1602alin 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul - prin comiterea a numeroase acte materiale în formă continuată, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp -, prejudiciul deosebit de mare ce se reține a fi cauzat, atitudinea inculpatului care a amenințat cu moartea pe unul dintre învinuiți - pentru a nu releva activitatea sa infracțională - precum și poziția procesuală a inculpatului care inițial s-a ascuns în scopul de a se sustrage urmăririi penale, Tribunalul a constatat că nu poate fi dispusă liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului.
În ceea ce privește motivul invocat în susținerea cererii de către inculpat prin apărător, în sensul că există dubii cu privire la calitatea de subiect activ al infracțiunii, acesta nefiind administrator de drept, instanța a constatat că acestea sunt de fapt apărări de fond ce urmează a fi avute în vedere de instanța de judecată la momentul soluționării fondului cauzei.
De altfel, așa cum s-a reținut și prin încheierea de soluționare propunerii de arestare preventivă, inculpatul nu se poate apăra invocând dispozițiile legii în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta în cadrul celor două societăți comerciale este total în afara legii.
Așa cum rezultă din actele dosarului, administratorii de drept ai celor două societăți comerciale nu puteau îndeplini obligațiile ce le reveneau potrivit legii, deoarece aceștia nu dețineau documentele, nu desfășurau în fapt activitatea specifică, inculpatul fiind cel care în fapt deținea documentele, desfășura activitatea și încasa profitul. S-a reținut în acest sens că la momentul efectuării percheziției domiciliare, au fost ridicate din locuința inculpatului, pe lângă alte obiecte, documente contabile, facturi fiscale și ștampile. Oricum și aceste aspecte, în opinia instanței, vizează discuții pe fondul cauzei ce pot fi purtate cu privire la participația procesuală a inculpatului la comiterea faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și punerea sa în libertate.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că în conformitate cu disp. art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul procesului penal poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
A mai arătat inculpatul că nu este de acord cu motivarea hotărârii atacate în sensul că "liberarea provizorie nu poate fi primită întrucât a amenințat cu moartea o persoană" deoarece la momentul luării măsurii arestării preventive nu s-a invocat că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a vreunei părți din proces.
A susținut inculpatul că prevederile art. 1601Cod procedură penală sunt aplicabile în cauză și nu există nici un impediment de ordin rațional pentru care nu poate fi cercetat în libertate.
Inculpatul a solicitat să se aibă în vedere că privarea de libertate are consecințe nefaste nu numai asupra sa, ci și asupra familiei sale, întrucât are un copil în vârstă de 8 luni care necesită o intervenție chirurgicală.
Recursul este fondatpentru motivele ce se vor arăta.
Inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, cerere înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați.
Prin încheierea de ședință din data de 19.08.2008 Tribunalul Galația constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi stabilită cauțiunea și a fixat cauțiunea la suma de 5000 RON.
La termenul de judecată din data de 21.08.2008, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a făcut dovada consemnării cauțiunii la CEC Bank, depunând la dosarul cauzei recipisa de consemnare (fila 18).
Prin încheierea recurată s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului considerăm că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de inculpat.
Conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, aflarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Așa cum a reținut și prima instanță, considerăm că în speță sunt incidente prevederile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală care impun respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
Astfel, necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni rezultă din perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, perseverență ce rezultă din perioada mare de timp în care au fost comise actele materiale ce formează presupusele infracțiunii pentru care acesta este cercetat.
Considerăm că este îndeplinită și condiția vizând încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unei părți întrucât așa cum a reținut și prima instanță aceasta a adresat amenințări cu moartea la adresa unui învinuit.
De precizat că dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală nu fac trimitere expresă la analizarea temeiurilor prev. de art. 148 lit. a-f Cod procedură penală, temeiuri care ar fi stat la baza luării măsurii arestării preventive, ci implicit la subzistența acestora așa cum prevăd disp. art. 155 Cod procedură penală vizând prelungirea măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că față de inculpat nu au fost avute în vedere disp. art. 148 lit. b Cod procedură penală cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu impune înlăturarea de facto a condiției reglementate la art. 1602alin. 2 teza II Cod procedură penală.
De asemenea, situația familială deosebită a inculpatului nu poate reprezenta un criteriu pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Față de cele de mai sus concluzionăm că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul .
Considerăm însă că recursul este fondat întrucât prima instanță a încălcat dispozițiile art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală, conform cărora "cauțiunea se restituie când cererea de liberare provizorie a fost respinsă".
Astfel, în speță, respingând cererea formulată de inculpat, instanța de fond trebuia ca în baza dispozițiilor legale arătate mai sus să dispună restituirea către inculpat a cauțiunii consemnate la dispoziția instanței.
Față de cele de mai sus se va admite recursul declarat de inculpatul.
Se va casa în parte încheierea de ședință din 21.08.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare se va dispune restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 5000 lei, consemnată la CEC Bank.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în localitatea P, județul V, CNP -, domiciliat în -,-, județul A, în comuna, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință:
Casează în parte încheierea de ședință din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - și în rejudecare:
În baza disp. art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală, dispune restituirea către inculpatul a cauțiunii în sumă de 5.000 lei consemnată la CEC BANK, conform recipisei de consemnare nr. -/1 din 19.08.2008 (sumă depusă de numita și aflată la dispoziția Tribunalului Galați ).
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Daniela
- - - - - -
Grefier,
Red. -/27.08.2008
Tehnored. /2 ex./29.08.2008
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Daniela
