Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 473/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 473/
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Tulcea - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată a verificat identitatea inculpatului recurent.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Tulcea pentru nelegalitate și netemeinicie. Problema a reclamat o dispută juridică care vizează un punct de vedere al Tribunalului Tulcea. Prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA pronunțată anterior, s-a dispus admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, pentru rejudecarea fondului cauzei, respectiv pentru verificarea admiterii in principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Încheierea pronunțată în această cauză privind respingerea cererii, este de fapt reproducerea încheierii anterioare a altei instanțe care s-a referit la excepție și nu la fondul cauzei. Excepția vizează în realitate aceeași situație. Din examinarea încheierii, se constată că, după verificarea admisibilității în principiu a cererii, s-a ajuns la concluzia că, inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, însă tentativa la infracțiunii de omor nu se pedepsește cu acest cuantum de pedeapsă. Apreciază că, se confundă forma clasică a infracțiunea cu infracțiunea atipică care este tentativa. Pedeapsa la tentativă este egală cu 1/2 din cuantumul pedepsei aplicată pentru omorul consumat. Infracțiunile pot fi consumate sau tentate. Forma atipică este stabilită de legiuitor cu privire la întinderea pedepsei. Raportarea la disp. art. 72,73,74,75,76 cod penal, înseamnă criterii de individualizare a pedepsei și creează posibilitatea judecătorului să majoreze sau să micșoreze pedeapsa. Solicită reexaminarea, constatându-se că, Tribunalul Tulceaa ajuns la concluzia că este mai importantă o notă a din anul 2009. Consiliul Superior al Magistraturii nu este un organ de jurisdicție și nu se ocupă de practică judiciară. Din ultimul argument stipulat în considerentele încheierii prin care se confundă individualizarea pedepsei cu stabilirea pedepsei în abstract, pedeapsă stabilită de legiuitor, ajungându-se la această concluzie greșită. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Solicită să se constate că, decizia invocată nr. 28/2006 a ICCJ nu are nici o legătură cu cauza, referindu-se la situația inculpatului minor, în această materie, pronunțându-se prin decizia nr. 2134/2006, cu trimitere la disp. art. 1602alin. 1 și 2 cod pr. penală. Chestiunea individualizării pedepsei este una judiciară, iar chestiunea privind limita pedepsei este una legală. Din aceste motive, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât cererea nu a fost soluționată pe fond.
Procurorul având cuvântul, arată că, criticile vizând individualizarea judiciară a pedepsei, nu-și au aplicabilitatea. recursului este, interpretarea sintagmei " pedeapsă prevăzută de lege ". Invocă disp. art. 141 alin. 1 cod pr. penală, articol care explică ce înseamnă " pedeapsă prevăzută de lege ". Inalta C de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, a dat interpretare aceleiași sintagme. Apreciază că nu există nici o contradicție între disp. art. 1411cod pr. penală și disp. art. 1604cod pr. penală, deoarece Oap recizat că, garanțiile procesuale nu sunt limitate. Apreciază că această chestiune, nu poate fi interpretată ca o îngrădire a dreptului la apărare al inculpatului. Se raliază punctului de vedere exprimat în teorie și în practică și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Tulcea care este legală și temeinică.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat în replică, arată că, analogia nu este un izvor de drept. sub limitele maxime sau minime este o chestiune de individualizare. Dispozițiile deciziei Curții de APEL CONSTANȚA sunt obligatorii pentru tribunal.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 8 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulceaa respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petent, fiul lui și, născut la data de 14.05.1974, CNP--, în prezent aflat în Arest IPJ T, ca nefondată.
În temeiul art.192 alin.2 cod pr.penală, a obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile către BA T pentru av..
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
Prin încheierea din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca inadmisibilă.
Prin încheierea nr.95/P din 27 august 2009 Curtea de APEL CONSTANȚA a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a casat încheierea și a dispus rejudecarea de către prima instanță, Tribunalul Tulcea, pentru soluționarea fondului.
În rejudecare s-a format dosarul nr-.
Verificând dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 cod pr.penală pentru admisibilitatea în principiu a cererii, tribunalul a constatat că liberarea provizorie pe cauțiune poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, petentul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20-174-175 lit. i cod penal, infracțiune pedepsită de lege cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Prin "pedeapsă prevăzută de lege", în mod constant, Tribunalul Tulceaa apreciat că se înțelege pedeapsa prevăzută în textul care încriminează fapta de care este învinuit petentul iar nu cea aplicabilă pentru tentativă sau ca urmare a cauzelor de reducere a pedepsei. La această concluzie s-a ajuns și în urma dezbaterilor ce au avut loc la pe aspecte de practică neunitară în materie penală în trimestrul I 2009(nota nr-).
Din acest motiv, pentru rațiuni de practică neunitară, așadar, fără a nesocoti dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în rejudecare, tribunalul a apreciat din nou că petentul nu îndeplinește condiția prevăzută de art.1602alin.1cod pr.penală și că dispozițiile art.21 cod penal relative la pedepsirea tentativei nu au incidență în speță.
Este adevărat că ICCJ nu a fost sesizată cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea art.1602alin.1 cod pr.penală, însă ICCJ a lămurit prin decizia nr.16/22 mai 2006 pronunțată într-un recurs în interesul legii sintagma " pedeapsa prevăzută de lege" în cazul minorilor, concluzia la care a ajuns tribunalul în paragrafele anterioare, întemeindu-se prin analogie, pe această decizie a ICCJ. De altfel, în nota se face aceiași analogie.
Având în vedere aceste dezlegări de drept date dispozițiilor art.1602alin.1 cod pr.penală, obligatorii pentru instanțe în scopul asigurării unei practici unitare, tribunalul a constatat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petent nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Văzând că decizia Curții de APEL CONSTANȚA impune soluționarea pe fond a cererii și cum o astfel de cerere poate fi admisă numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru argumentele arătate, tribunalul a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, a criticat, în esență încheierea atacată sub două aspecte. Un prim aspect vizează faptul că, instanța de fond deși a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, motivarea acestei soluții reprezintă în fapt o reproducere a încheierii anterioare a aceleiași instanțe prin care aceeași cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
C de-al doilea aspect vizează condiția prevăzută de art. 1602alin. 1 cod pr. penală referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate, care nu trebuie să depășească 18 ani. S-a susținut că tentativa la infracțiunea de omor nu se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani, fiind o formă atipică de infracțiune ci cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzută de lege, conform art. 21 alin. 2 cod penal.
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Este real că, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
În cauză se constată că, prin încheierea din data de 17 august 2009 Tribunalului Tulcea, pronunțată în primul ciclu procesual, cu privire la aceeași cerere formulată de inculpat, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.
S-a motivat că din examinarea condițiilor legale în care poate fi acordată liberarea provizorie pe cauțiune, se constată în primul rând că aceasta nu este admisibilă în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, situație în care se află și inculpatul, având în vedere infracțiunea pentru care acesta este cercetat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, care, a reținut instanța de fond, prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.
Această condiție prevăzută de art. 1602alin. 1 cod pr. penală, a fost analizată de instanță cu ocazia admisibilității în principiu a cererii, fără a fi verificat condițiile prev. de art. 1606cod pr. penală, fără a se proceda la ascultarea învinuitului sau inculpatului, fără a se stabili cuantumul cauțiunii și fără a se pronunța efectiv pe admisibilitatea în principiu a cererii.
Această încheiere a fost casată prin încheierea nr. 95/P din 27 august 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, încheiere prin care s-a dispus rejudecarea de către prima instanță, Tribunalul Tulcea, pentru soluționarea fondului.
Instanța de rejudecare, deși a respins cererea ca nefondată prin încheierea din data de 8 2009, reținut în considerente aceleași argumente pe care s-a întemeiat și prima încheiere dată de Tribunalul Tulcea.
În concret, deși a creat aparența că s-a conformat deciziei de casare, respingând ca nefondată cererea, în realitate nu au fost respectate dispozițiile legale privind soluționarea în fond a cauzei, prev. de art. 1606- 1608acod pr. penală, ci a fost analizată doar condiția prevăzută de art. 1602alin. 1 cod pr. penală.
Ca atare, în cauză subzistă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 cod pr. penală, respectiv motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru parte de natură să garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului. Totodată se constată că în cauză nu au fost respectate disp. art. 38518cod pr. penală care prevăd că, instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs în măsură în care situația de fapt rămâne cea avută in vedre la soluționarea recursului.
Astfel, se observă că, în mod greșit tribunalul a respins cererea inițial, ca inadmisibilă și ulterior ca nefondată, considerând că art. 1602alin. (2) proc. pen. cuprinde condiții de admisibilitate în principiu a cererii.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală. În acest sens este și decizia penală nr. 316/19.01.2007 a ÎCCJ.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie pe cauțiune este obiectiv încuviințată, persoana care a folosit-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
În cauză, instanța verificând una din condițiile privind temeinicia cererii de liberare provizorie pe cauțiune, prevăzută în art. 1602alin. (2) proc. pen. a concluzionat că nu este îndeplinită această condiție și a respins cererea fără a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art. 1606cod pr. penală, a stabili cauțiunea, a se pronunța pe admisibilitatea în principiu a cererii conform art. 1608cod pr. penală și a asculta inculpatul conform art. 1608acod pr. penală.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Prin interpretarea textelor de lege, instanța a îngrădit dreptul părții de a formula o astfel de cerere în tot cursul procesului penal.
Respingând în condițiile arătate mai sus cererea, hotărârea este supusă casării conform cazului prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 10. proc. pen. întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile părții.
Examinarea cererii urmează a se face în condiții de contradictorialitate, întrucât art. 1608aalin. (1) proc. pen. precizează că soluționarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului și a celor ale procurorului, respectându-se dreptul esențial al inculpatului de a da declarații, cunoscut fiind că nici o fază a procesului penal nu se poate înfăptui fără o realizare corespunzătoare a dreptului la apărare, acest principiu nefiind de parțială aplicabilitate.
Referitor la cea de-a doua critică, curtea reține că sintagma " pedeapsă prevăzută de lege", a fost lămurită deplin ca urmare a introducerii articolului 1411cod penal, prin Legea nr. 278/2006.
În sensul textului delege menționat, prin " pedeapsă prevăzută de lege", se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, tentativa ca și celelalte cauze de reducere a pedepsei nu pot fi avute în vedere când legea folosește sintagma " pedeapsa prevăzută de lege".
Față de aceste considerente, curtea în temeiul art.38515pct.(2) lit."c" cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Va casa încheierea recurată și va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, Tribunalul Tulcea, pentru soluționarea fondului.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(2) lit."c" cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Casează încheierea recurată și dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, Tribunalul Tulcea, pentru soluționarea fondului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
4 ex./11.09.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria
