Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 477/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.477
Ședința publică din data de 26 mai 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si -, născut la 5 iulie 1973,in prezent aflat in Arestul P B, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2008, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, in stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului de Avocați
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Buzău pentru motive de nelegalitate si netemeinicie pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie sub control judiciar este o instituție care vizează îndeplinirea condițiilor de fond si formă, iar prelungirea măsurii arestării preventive vizează numai pericolul social.
Astfel, legiuitorul a făcut diferența intre aceste două instituții, motiv pentru care, in opinia sa motivarea instanței de fond nu poate fi însușită de curte.
Se reține de instanța de fond că instituția juridică a liberării provizorii sub control judiciar se deosebește de punerea in libertate a inculpatului, in conformitate cu art. 139 al.2 C.P.P. atunci când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
Insă, din punctul său de vedere nici această motivare a instanței de fond nu poate fi primită de curte, dat fiind faptul că inculpatul din prezenta cauză nu a susținut că măsura arestării preventive ar fi nelegală sau netemeinică, ci numai a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere ce trebuia verificată potrivit art. 160/2 C.P.P. respectiv să se constate dacă aceasta este sau nu admisibilă, instanța de fond apreciind-o ca fiind admisibilă si dacă există dovezi din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor, precum si dacă există dovezi că inculpatul ar încerca să se sustragă executării pedepsei.
Tribunalul Buzăua apreciat că in speța de față nu ar fi îndeplinită condiția privind împrejurarea că, în situația în care inculpatul ar fi cercetat in stare de libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor, deși in cauză nu există nici un mijloc de probă care să susțină această motivare a instanței de fond și nu înțelege de unde instanța a reținut această situație de fapt.
Insă, potrivit art. 160/2 al.3 instanța C.P.P. prin admiterea cererii inculpatului, putea să-l oblige pe acesta să nu ia legătura cu părțile vătămate si cu martorii din acte, însă apreciază că tribunalul nu a vrut să observe această dispoziție prevăzută de lege.
S-a mai reținut de instanța de fond că, inculpatul in situația in care ar fi pus in libertate ar putea să se sustragă de la urmărirea penală, având in vedere că acesta a efectuat numeroase deplasări intre Italia si România, însă din punctul său de vedere această apreciere a instanței de fond nu poate fi primită, întrucât libertatea de mișcare a cetățeanului este garantată de Constituția României si mai mult decât atât nici procurorul nu a susținut această împrejurare.
Solicită instanței de recurs a observa că cererea formulată de inculpat este admisibilă, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat se încadrează in limitele prevăzute de art. 160/2 C.P.P. respectiv este mai mică de 18 ani, că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are 2 copii in întreținere.
Cu privire la fapta acestuia, dorește să menționeze faptul că, in mod greșit instanța de fond a făcut aprecieri de genul că victimele au fost agresate, având in vedere declarațiile părților vătămate din care rezultă că acestea cunoșteau faptul că mergeau in Italia pentru a se prostitua, au venit de bună voie in Italia, și-au făcut singure pașapoartele si procurile, astfel încât din punctul său de vedere acestea nu au fost victime, iar la momentul de față acestea practică in continuare prostituția.
Față de toate aceste aspecte, apreciază că interesul general nu este afectat in situația in care inculpatul ar fi cercetat in stare de libertate, motiv pentru care apreciază că recursul inculpatului este fondat, astfel încât solicită admiterea acestuia, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău si pe fond admiterea cererii formulată de inculpat, privind liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât acesta nu va afecta buna desfășurare a procesului penal, urmând a se lua împotriva acestuia măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, precum și toate celelalte obligații prevăzute de art. 160/2 al.3
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că față de modalitatea comiterii faptei, pericolul infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, comportamentul violent al acestuia care rezultă din declarațiile părților vătămate și faptul că urmărirea penală este de abia la început, încheierea instanței de fond este legală si temeinică, întrucât nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Se solicită respingerea recursului ca nefundat si menținerea încheierii dată de Tribunalul Buzău ca legală si temeinică.
Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul in replică, susține că nu este adevărat că părțile vătămate au susținut că au fost obligate de inculpat să practice prostituția. Singura parte vătămată care a declarat astfel a fost, insă susținerile acesteia nu pot fi luate in seamă in situația in care această parte vătămată l-a cunoscut pe inculpat in Italia.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii si judecarea sta in stare de libertate întrucât dorește să fie lângă familia sa.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2008, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul
, fiul lui si -, născut la 5 iulie 1973,in prezent aflat in Arestul P
A fost obligat inculpatul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva inculpatului fost pusă in mișcare acțiunea penală la data de 30.04.2008 pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 al.1 din 678/2001 constând in faptul că in intervalul 2005-2007 a recrutat patru minore din județul B, respectiv, si pe care le-a transportat in Italia, in vederea exploatării prin obligare la practicarea prostituției.
Prin încheierea de ședință din 30.04.2004 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, in temeiul art. 148 lit. c si f p, pe o durată de 29 de zile,începând cu 30.04.2008. S-a reținut că există date din care rezultă presupunerea că inculpatul ar putea să comită fapte asemănătoare iar lăsarea sa in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 160/2 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda in cadrul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
De asemenea, al.2 al aceluiași articol stabilește că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă in cazul in care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acestea va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Potrivit art. 136 al.l lit. d măsura C.P.P. arestului preventiv se poate lua in cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executare a pedepsei.
Art. 136 al.3 stabilește C.P.P. că scopul măsurilor preventive poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Din interpretarea prev. de art. 136 al.2, art. 160/1,160/2 C.P.P. instanța de fond a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsura procesuală ce presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea inculpatului însă organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mi apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitelor condiții.
Instituția juridică a liberării provizorii sub control judiciar se deosebește de punerea in libertate a inculpatului, din oficiu sau la cerere, in conformitate cu art. 139 al.2 C.P.P. atunci când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
A mai apreciat tribunalul că prezenta cauză se află in curs de urmărire penală,astfel că este necesară privarea de libertate a inculpatului in acest stadiu decisiv al procedurii pentru a se evita orice presiuni sau înțelegeri frauduloase.
In plus, potrivit declarațiilor părților vătămate, acestea au fost supuse unor violențe fizice si amenințări cu moartea din partea inculpatului, pe timpul cât acesta le-a determinat să practice prostituția, astfel că, s-a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiție prevăzută de art. 160/2 al.2.
C.P.P.In justificarea acestei concluzii s-a reținut comiterea faptei prin exercitarea de violențe așa cum am arătat dar si frecventele deplasări din România in Italia ale inculpatului, elemente care au format convingerea tribunalului că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului, existând chiar riscul sustragerii de la urmărire penală a inculpatului.
Ca atare, s-a apreciat că buna desfășurare a procesului penal nu poate avea loc prin liberarea provizorie sub control judiciar inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, in termenul legal, inculpatul criticând-o ca nelegală si netemeinică, susținând că instanța de fond a realizat o confuzie intre două instituții juridice total diferite si anume revocarea arestării preventive prevăzută de art. 139 al.2 si C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar prevăzută de art. 160/2 și C.P.P. că in esență, s-a apreciat in mod greșit că scopul procesului penal nu ar putea fi realizat cu inculpatul aflat in stare de libertate.
Astfel, nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului si in plus, acesta cunoaște consecințele legale astfel că, i se pot impune măsurile prevăzute de lege pentru a nu putea lua contact cu părțile vătămate sau cu martorii, tocmai pentru a se putea realiza in mod eficient interesul aflării adevărului. Nu in ultimul rând, a mai susținut inculpatul că părțile vătămate nu relatează in totalitate adevărul, iar o serie dintre aceste părți vătămate nu au fost forțate să practice prostituția, aspect confirmat si de împrejurarea că in prezent acestea fac același lucru, existând deci dubii cu privire la vinovăția inculpatului si participația sa penală.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii si constatându-se îndeplinite in totalitate cerințele prevăzute de lege, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Curtea examinând încheierea recurată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 385/6 al. final C.P.P. constată că recursul este nefundat după cum se va arăta in continuare:
Instanța de fond a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160/2 al.1 C.P.P. referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru fapta pentru care inculpatul este dedus judecății. Acesta este cercetat, fiind pusă in mișcare acțiunea penală împotriva sa, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.l din 678/2001, reținându-se că in intervalul 2005-2007 a recrutat 4 persoane de sex feminin, minore pe care le-a transportat si găzduit in Italia in vederea exploatării prin practicarea prostituției.
Este adevărat că așa cum așa cum prevăd disp. art. 136 al.2 scopul C.P.P. măsurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar si pe cauțiune.
Insă, potrivit art. 160/2 al.2 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar nu se acordă in cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
In speță, cauza se află in curs de urmărire penală, iar din mijloacele de probă administrate până in prezent, rezultă că acțiunile delictuoase ale inculpatului au presupus exercitarea unor serioase constrângeri împotriva părților vătămate atât fizice cât si psihice, acestea fiind forțate să practice prostituția si să predea sumele astfel obținute inculpatului, după ce inițial erau induse in eroare cu privire la adevăratul scop al deplasării lor in străinătate. Desigur că astfel de acțiuni au avut la bază si starea de minoritate a părților vătămate si lipsa discernământului, specifică acestei vârste, aspecte care, pe lângă agravantele aplicabile sub efectul textelor legale, constituie un indiciu important asupra modului infracțional de operare.
Reprezentând tot atâtea elemente ale situației de fapt, cele expuse mai sus reprezintă si o conturare a atitudinii inculpatului, fiind evident că acestea constituie date in sensul art. 160/2 al.2 din C.P.P. care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de acest gen sau să zădărnicească aflarea adevărului.
In justificarea acestei concluzii, tribunalul a apreciat in mod corect și împrejurarea că inculpatul, făcând frecvente deplasări in afara teritoriului țării, ar putea astfel să se sustragă urmării penale si judecății si in plus, s-a apreciat de asemenea in mod corect că in raport de stadiul urmăririi penale există un risc ridicat de influențarea aflării adevărului prin încercarea de a schimba depozițiile părților vătămate si a martorilor din cauză.
Ca atare, curtea constată că raportat la infracțiunea dedusă judecății, modul in care se prefigurează comiterea acesteia, dar si limitele de pedeapsă fixate de lege care constituie prin ele însele un element de natură să configureze gravitatea faptei, scopul procesului penal nu poate fi in mod eficient atins prin punerea in libertate sub control judiciar al inculpatului, neexistând garanțiile procesuale că acesta, aflat in stare de libertate nu ar săvârși acte și fapte de natură să pericliteze aflarea adevărului.
Față de considerentele expuse, curtea constată că nu este îndeplinită cea de a doua cerință fixată de lege si anume cea prevăzută de art. 160/2 al.2 C.P.P. tribunalul apreciind in mod corect asupra acestui aspect, fără realizarea vreunei confuzii intre cele două instituții juridice așa cum a susținut recurentul, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si -, născut la 5 iulie 1973, in prezent aflat in Arestul P B, împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 26.05.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. GC/
4ex/27.05.2008
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu
