Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 481/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 481/2009
Ședința publică de la 14 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 69/12.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba pentru a se motiva hotărârea prin prisma temeiurilor legale prevăzute de art. 160 Cod pr. pen.
În subsidiar, solicită, în urma admiterii recursului și casării încheierii atacate, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea cererii principale, argumentează apărătorul inculpatului recurent că instanța de fond nu a motivat încheierea atacată prin prisma dispozițiilor art. 160 Cod pr. pen. rezumându-se la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică. Ori, cu privire la datele din care să rezulte că inculpatul ar avea predispoziție pentru comiterea altor infracțiuni sau la existența datelor din care să rezulte că ar intenționa să influențeze martorii, nu s-a motivat.
Referitor la cererea formulată în subsidiar, s-a arătat că orice inculpat ar trebui să poată beneficia de liberare provizorie pe cauțiune, fiind o libertate cetățenească. Nu există bănuiala și nu sunt nici indicii că inculpatul ar putea să comită și alte fapte penale dacă ar fi în stare de libertate. De când se află în arest nu a încercat să comunice cu vreo grupare infracțională.
Mai arată că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei singure fapte penale, respectiv încercarea de a-și recupera o sumă de bani împrumutată numitului, sumă pe care acesta a refuzat o restituie.
Învederează instanței că se impune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și reținându-se circumstanțele personale ale inculpatului, și anume lipsa antecedentelor penale, faptul că este student, are o firmă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, argumentând că hotărârea instanței de fond este legal motivată, arătându-se de ce nu sunt întrunite dispozițiile art. 160 al. 2 Cod pr. pen. făcându-se trimitere la situația de fapt în concret, din materialitatea faptelor rezultând datele certe.
Pentru a se putea pronunța asupra cererii de liberare provizorie, instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 136 Cod pr. pen. motivându-se corect cu privire la gradul de pericol social.
În ce privește respingerea cererii de liberare provizorie ca neîntemeiată, învederează instanței că în mod corect a reținut Tribunalul că nu sunt suficiente garanții că lăsat liber inculpatul nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că nu ar săvârși alte infracțiuni. Partea vătămată este speriată, iar, dacă inculpatul ar fi lăsat liber, ar putea să o contacteze, arătând, însă, că nu sunt date la dosar din acest punct de vedere.
Cauza a fost analizată în întregul ei, soluția de respingere fiind întemeiată și pe faptul că urmărirea penală nu este finalizată. De asemenea, s-a avut în vedere și starea de tensiune și a sentimentului de teroare create în rândul opiniei publice.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 69/12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1984, aflat în Arestul IPJ Sibiu.
În temeiul art. 160 ind. 5 lit. f pr.pen. rap. la art. 160 ind. 8a al. 6.pr.pen. s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 5.000 lei consemnată cu recipisa -/1 din data de 12.08.2009 la CEC Bank Sucursala A I, la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile prev. de art. 160 ind. 4 rap. la art. 160 ind. 2.pr.pen. sens în care a admis-o în principiu, procedând la examinarea pe fond a acesteia.
S-a constatat astfel că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, definitivă prin respingerea recursului, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1, 2, 5.pen. și șantaj, prev. de art. 194 al. 1.pen. temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. b, c, f pr.pen. respectiv existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, existența unor date că inculpatul pregătește comiterea unei noi infracțiuni și săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la probele dosarului, instanța de fond a constatat că aceste temeiuri nu s-au schimbat, ele subzistând și în prezent.
Examinând cazurile reglementate de art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. Tribunalul a constatat că tocmai două din cazurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului exclud îndeplinirea cerinței prev. de al. 2 al art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. anume cea legată de necesitatea împiedicării săvârșirii unor alte infracțiuni ori influențarea unor părți și martori.
S-a apreciat că cererea inculpatului nu este fondată, avându-se în vedere și modul și mijloacele de comitere a faptelor, precum și pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea sa în libertate.
În acest sens s-au reținut consecințele faptelor grupării din care inculpatul este acuzat că face parte, care au generat prejudicii grave psihice și materiale asupra părților vătămate, dar și rezonanța socială negativă ridicată, datorită sentimentului de teroare creat în rândul opiniei publice de această grupare infracțională, acuzată de comiterea unor infracțiuni de o violență extremă.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea influențării părților în cauză și preîntâmpinarea săvârșirii unor noi infracțiuni, Tribunalul a considerat că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, fiind necesară continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în subsidiar, în urma rejudecării, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut incidența cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9.pr.pen. deoarece instanța de fond nu a examinat în concret neîndeplinirea cerințelor prev. de art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. limitându-se la analizarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă. Nu au fost indicate datele certe din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să influențeze părțile sau martorii sau să comită noi infracțiuni, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
În susținerea solicitării subsidiare, inculpatul a susținut că este cercetat pentru comiterea unei singure fapte penale, respectiv încercarea de a-și recupera o sumă de bani împrumutată numitului, sumă pe care acesta a refuzat o restituie. Nu a încercat să ia legătura cu ceilalți membri ai grupării și nu există pericolul de a influența martorii sau părțile din cauză sau de a comite alte infracțiuni.
În acest sens, au fost invocate circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că urmează cursurile unei facultăți și este cunoscut cu o conduită bună în societate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143.pr.pen. și a cazurilor prev. de art. 148 lit. b, c și f pr.pen. respectiv existența unor indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1, 2, 5.pen. și șantaj, prev. de art. 194 al. 1.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta derularea procedurilor judiciare cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Drept fundament al privării de libertate a fost reținută și existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, precum și a unor date din care rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unor noi infracțiuni.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. cererea de liberare provizorie pe cauțiune fiind neîntemeiată.
Curtea nu își însușește opinia inculpatului, referitoare la nemotivarea încheierii atacate în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textele menționate, instanța de fond expunând considerentele care au justificat respingerea cererii deduse judecății.
Chiar dacă nu au fost evidențiate, în concret, în cuprinsul încheierii, datele care au îndreptățit instanța să statueze asupra netemeiniciei cererii, respectiv acele date din care rezultă necesitatea împiedicării săvârșirii unor noi infracțiuni sau a influențării unor părți sau martori, prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. Curtea apreciază că temeiurile care justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului au fost pe larg expuse, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9.pr.pen. Mai mult, tribunalul a constatat contrarietatea dintre temeiurile care au determinat arestarea(cu referire la cele prevăzute de art. 148 lit. b și c pr.pen.) și condițiile impuse de art. 160 ind. 2 al. 2 rap. la art. 160 ind. 4.pr.pen. critica inculpatului fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul invocat în subsidiar, având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Chiar dacă se acceptă susținerea inculpatului, formulată prin apărătorul ales, în sensul lipsei unor date certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia) și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Simpla conduită pozitivă a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea lui în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit, infracțiunile imputate inculpatului - aderare la un grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj - pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
În acest sens Curtea reține modalitatea concretă în care se presupune că a acționat inculpatul, prin sechestrarea persoanei vătămate sub pretextul unei datorii anterioare nerestituite, de 800 euro, urmată de solicitarea sumei de 2.500 euro în schimbul eliberării acestuia.
Având în vedere presupusa comitere a faptelor cu participarea inculpatului C -, arestat de asemenea în cauză și în directă legătură cu grupul organizat, rezonanța socială accentuată a faptelor imputate grupării și crearea unui puternic sentiment de teamă în rândul colectivității(față de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse), Curtea reține că activitatea infracțională a inculpatului nu poate fi integral disociată de cea a grupului la care se reține că a aderat, astfel că și sub acest aspect, prin lăsarea sa în libertate ordinea publică ar fi realmente amenințată.
Curtea mai constată că toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 69/12.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească suma de 80 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului,
casarea încheierii atacate
și trimiterea cauzei spre rejudecare
la Tribunalul Alba.
Grefier,
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Încheierea atacată nu este motivată, din următoarele considerente:
Statul de drept nu acceptă pronunțarea unei hotărâri discreționare, care să nu fie motivată și să convingă de legalitatea și justețea soluției adoptate.
Obligația motivării este impusă sub sancțiunea nulității relative, iar această omisiune esențială, face imposibil de realizat controlul instanței de recurs, fiind încălcată o garanție împotriva arbitrariului.
Prima instanță nu a indicat datele din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă. Nici în propunerea de arestare preventivă, în hotărârea prin care s-a luat măsura arestării preventive, precum și cea prin care s-a prelungit măsura arestării preventive nu au fost identificate informații care să contureze o presupunere rezonabilă că este necesară împiedicarea inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului.
Dacă pentru luarea și prelungirea măsurii arestării preventive era suficientă existența unui singur caz prevăzut de art. 148 Cod pr. pen. respectiv lit. f, lipsind de eficacitate existența, lipsa sau precaritatea cazurilor prevăzute de art. 148 al. 1 lit. b și c Cod pr. pen. în actuala procedură, dispozițiile art. 160/2 alin. 2 Cod pr. pen. trebuie supuse unei examinări critice, simpla trimitere la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. b și c Cod pr. pen. fiind insuficientă.
Potrivit art. 23 alin. 10 din Constituția României, inculpatul are dreptul să ceară punerea sa în libertate sub control judiciar.
Procurorul, în calitatea sa de reprezentant al întregii societăți, de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și libertăților cetățenilor, nu a adus probe, date sau informații care să justifice necesitatea împiedicării inculpatului de a comite infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului, iar prezumția referitoare la riscul distrugerii unor dovezi sau influențării unor martori sau părți, care a operat în stadiul inițial al detenției preventive, nu poate opera în prezent.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 2 lit. c Cod pr. pen. apreciez ca întemeiată soluția admiterii recursului, casării încheierii atacate și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba.
Judecător,
- -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Marius Aurel
