Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 504/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 504/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 87/28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheieri penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. A precizat că instanța fondului a respins cererea pe considerentul că inculpatul ar influența martorii, ceea ce nici teoretic nu se poate face deoarece martorii sunt din străinătate astfel că acest pretext nu are corespondent în probele dosarului.
Mai mult, în cauză nu sunt martori audiați, iar motivarea este paralelă cu problematica dosarului, ar trebui să existe probe sau indicii în acest sens.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că s-a constatat că în mod formal sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/6 pr.penală, dar pe fond nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 alin.1 și 2.pr.penală deoarece printre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este și infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care limita maximă de pedeapsă este de 20 ani. Inculpatul a înșelat mai multe persoane din străinătate astfel că rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să mai comită și alte fapte.
În replică, avocatul ales al inculpatului precizează că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este infracțiune de pericol și nu de rezultat, iar în speță prejudiciul este de 2300 euro.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că nu face parte din grup, este student.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea penală nr. 87/28 august.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 160 ind.5 lit. și art. 160 ind. 8a al. 6.pr.pen. respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 7500 lei.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul este cercetat în dosarul nr. 29D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Alba sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din aceeași lege; fraudă informatică în formă continuată, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu apl. art. 41 al. 2.pen.; înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. iar prin încheierea penală nr. 25/30.07.2009 a Tribunalului Albaa fost arestat preventiv pentru o perioada de 29 zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 27.08.2009.
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. privind admisibilitatea în principiu, însă nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la temeinicia cererii prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen.
Tribunalul a reținut că simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu conduce în mod direct la admiterea cererii de liberare pe cauțiune, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Raportat la natura faptelor de care a fost acuzat inculpatul (constituirea unei grupări organizate la nivelul județului V care, în perioada 2006-2009 acționat în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune, pentru obținerea unor venituri ilicite prin inducerea în eroare a mai multor persoane din străinătate cu privire la achiziționarea a diverse bunuri, postat pe site-uri de vânzări on-line), la conduita adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, Tribunalul a apreciat că la dosar există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sens în care a respins cererea ca neîntemeiată.
Împrejurarea că inculpatul este student și a deschis un cont bancar pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat în cuantum de 2300 euro, deși prejudiciul total stabilit la acest stadiu procesual este de peste 80000 euro, nu constituie temeiuri suficiente pentru liberarea provizorie pe cauțiune.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de netemeinicie, solicitând casarea încheierii și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/2 Cod pr. pen. respectiv pedeapsa pentru infracțiunea de care este acuzat nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă că ar putea săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau alterarea mijloacelor de probă.
A argumentat că nu poate influența martorii și părțile civile care locuiesc în străinătate, iar infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este de pericol și nu de rezultat.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 30.07.2009 prin încheierea penală nr. 25/30.07.2009 a Tribunalului Alba, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143.pr.pen. și a cazului prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv existența unor indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din aceeași lege; fraudă informatică în formă continuată, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu apl. art. 41 al. 2.pen.; înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta derularea procedurilor judiciare cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. cererea de liberare provizorie pe cauțiune fiind neîntemeiată.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Simpla conduită pozitivă a inculpatului, respectiv încercarea de a repara prejudiciul cauzat sau lipsa antecedentelor penale nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit (după un plan bine pus la punct, în vederea obținerii unor venituri ilicite considerabile), infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Din perspectiva art.1602alin. 1 pr. pen. deoarece înșelăciunea în convenții în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu aplicarea. art. 41 al. 2. pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat este inadmisibilă.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 28.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/04.09.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
