Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 505/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 505
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT- Biroul Teritorial Buzău.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui -, născut la data de 21 iulie 1988, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat. G, jud.B, împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de privind încetarea stării de liberare provizorie și de restituire a cauțiunii.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul - recurent, personal și asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Atât apărătorul recurentului - inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul, învederează că alte cereri nu au de formulat solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău la 19 iunie 2009, pentru nelegalitate și netemeincie, susținând în principal că motivarea instanței de fond nu are nici un fel de legătură cu cererea formulată de recurent, din punctul său de vedere fiind nemotivată.
Susține de asemenea că dispozițiile art. 1605alin.4 lit. b Cod procedură penală arată că, atunci când instanța constată, prin încheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive, cauțiunea achitată, care garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberării provizorii, poate fi restituită, așa încât apreciază că în cauză se impune acest lucru.
La 19 mai 2008 fost acordată liberarea provizorie pe cauțiune, iar de la data liberării și până în prezent nu a fost finalizată urmărirea penală, recurentul - inculpat fiind chemat de către organele de urmărire penală, doar o singură dată.
Apărătorul recurentului apreciază că această măsură a încetat de drept după 180 de zile, de asemenea temeiurile ce au fost avute în vedere pentru luarea acestei măsuri în prezent nu mai subzistă.
Chiar dacă recurentul - inculpat nu ar fi beneficiat de această măsură și s-ar fi aflat în arest preventiv conform prevederilor legale în materie penală, măsura arestării preventive ar fi încetat după 180 de zile în faza de urmărire penală.
Pentru toate considerentele de mai sus, apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii și încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune și restituirea acesteia, în baza disp. art. 1605lit.b Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul de față este cercetat pentru infracțiuni grave, cauza fiind una complexă în care trebuie administrate o serie de probe dispunându-se efectuarea a nu mai puțin de trei expertize, așa încât apreciază că nu se impune încetarea liberării provizorii, măsură luată față de recurentul - inculpat.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și încetarea măsurii liberării provizorii, întrucât vrea să-și organizeze mai bine viața și să-și continue studiile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 19.06.2009 a Tribunalului Buzăus -a respins ca nefondată cererea formulată de către petentul, privind încetarea stării de liberare provizorie și de restituire a cauțiunii, fiind obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța încheierea respectivă Tribunalul Buzăua reținut următoarea situație:
Prin cererea înregistrată la această instanță, inculpatul solicită a se constata că a încetat starea de liberare provizorie și a se restitui cauțiunea.
Inculpatul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 160/5 alin.4 lit.b din codul d e procedură penală care prevăd că se restituie cauțiunea când au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării. S-a învederat că ar fi încetat de drept temeiurile măsurii arestării preventive întrucât au trecut cele 180 de zile și astfel a încetat starea de liberare provizorie pe cauțiune.
Tribunalul examinând cererea astfel susținută, a constatat:
Prin decizia penală nr. 554/19 mai 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 13 mai 2008 Tribunalului Buzău și a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune dispunând punerea sa în libertate.
În cauză, liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care au permis arestarea.
Așa fiind, Curtea a apreciat că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea provizorie devenind posibilă sub rezerva respectării unor condiții.
Tribunalul nu a putut primi susținerile petentului întrucât nu pot fi preluate dispozițiile privind arestarea la cele privind liberarea provizorie.
Textele de lege nu pot fi interpretate prin analogie.
codul d e procedură penală prevede modalități și forme care să permisă persoanei arestate să ceară și să obțină punerea sa în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune. În cauză inculpatul este cercetat pentru infracțiuni grave.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și învederând că dispozițiile art. 1605alin.4 lit. b Cod procedură penală arată că, atunci când instanța constată, prin încheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive, cauțiunea achitată, care garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberării provizorii, poate fi restituită, așa încât apreciază că în cauză se impune acest lucru.
La 19 mai 2008 fost acordată liberarea provizorie pe cauțiune, iar de la data liberării și până în prezent nu a fost finalizată urmărirea penală, recurentul - inculpat fiind chemat de către organele de urmărire penală, doar o singură dată.
Chiar dacă recurentul - inculpat nu ar fi beneficiat de această măsură și s-ar fi aflat în arest preventiv conform prevederilor legale în materie penală, măsura arestării preventive ar fi încetat după 180 de zile în faza de urmărire penală.
Drept urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pronunțarea unei hotărâri, în sensul celor solicitate.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856Cod proc.penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că instituția liberării provizorii din starea de arest preventiv, fie ea pe cauțiune sau pe control judiciar, are ca esență de a exista realizarea scopului arestării preventive, pe care o înlocuiește.
În cazul de față, după cum deja s-a reținut de instanța de fond, inculpatul se află în această stare, de liberare provizorie pe cauțiune, de aproximativ 1 an și o lună, mai exact de la data de 19.05.2008, când Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 454/19.05.2008 a dispus în acest sens.
Se mai reține că la data de 13.07.2009, DIICOT Biroul Teritorial Buzăua dispus prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2008 trimiterea în judecată a acestui inculpat, alături de alte persoane, pentru infracțiunea prev. de art.8,Lg.39/2003, art.26 rap.Cod Penal la art.24 alin.1 Lg. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal, art.24 alin.2 Lg. 365/2002, cui aplic. art.41 alin2 și Cod Penal art. 27 alin.5 Lg. 365/2002 cu referire la art.27, alin.1,2 Lg.365/2002 și cu aplic. art.41 alin.2 fapte Cod Penal concurente (art. 33 lit.a Cod Penal) constând în faptele de a se asocia cu inculpatul -, în împrejurări distincte, pe perioada cuprinsă între sfârșitul lunii decembrie 2007 și prima decadă a lunii martie2008, în cadrul unei înțelegeri infracționale care a vizat punerea în circulație de instrumente electronice de plată falsificate, privind conturi de cărți de credit din SUA și utilizarea acestor instrumente electronice la -uri din B, P și Nehoiu, în încercarea de a retrage fraudulos numerar bănesc în condițiile în care tranzacțiile nu au fost finalizate din motive independente de voința inculpaților, precum și sprijinirea inculpatului - la falsificarea cardurilor bancare în discuție cu ajutorul echipamentului pe care îl deținea nelegal ( sprijin moral constând în procurarea de suporturi tipizate cu magnetică ori investirea de bani pentru achiziția unor astfel de suporturi, în vederea folosirii lor la falsificarea de carduri bancare.
Odată cu trimiterea în judecată a inculpatului, deși acesta beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, se schimbă în mod important situația juridică a acestuia, putând beneficia de drepturile pe care cercetarea judecătorească i le oferă, printre acestea fiind și acela de a solicita repunerea în discuție a măsurilor preventive care s-au luat împotriva sa.
În ceea ce privește cererea de încetare a liberării provizorii pe cauțiune și ca o imediată consecință restituirea cauțiunii pe care a depus-o, cerere sprijinită pe disp.art.1605alin.6 Cod proc.penală, aceasta apare ca nejustificată, câtă vreme temeiurile care au justificat măsura arestării preventive subzistă în continuare. De altfel, aceasta este și natura instituției liberării provizorii, după cum am precizat anterior, aceea că, deși subzistă temeiurile de arestare preventivă, scopul acestei arestări se realizează nu prin ținerea inculpatului în stare de detenție, ci chiar și prin starea de libertate a sa, dar subsumată anumitor condiții.
Ceea ce a constatat și Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 454/19.05.2008 când a apreciat că nu se mai impune menținerea arestării preventive, iar nu că nu mai există motive pentru arestarea preventivă.
Inculpatul invocă în mod neîntemeiat că, dacă ar fi rămas în stare de arest preventiv la acel moment și nu ar fi fost pus în libertate provizorie, ar fi avut o situație juridică mai ușoară în acest moment, întrucât s-ar fi aflat liber în mod necondiționat, având în vedere că potrivit art. 159 alin.13 teza ultimă, la expirarea termenului de 180 de zile de arest preventiv, în cursul urmăririi penale, ar fi încetat de drept măsura preventivă.
Afirmațiile inculpatului, deși par a fi corecte din punct de vedere logic, suferă prin faptul că iau ca punct de plecare doar o ipoteză, dat fiind situația că nimeni nu ar putea întrevedea momentul în care s-ar fi soluționat dosarul pendinte, în cazul în care acest inculpat ar fi fost privat de libertate.
Reținând și împrejurarea că, în acest moment, fiind trimis deja în judecată, cauțiunea achitată are ca rol și pe acela de a garanta prezenta acestei persoane în instanță, precum și faptul că acesta are oricând posibilitatea de a cere modificarea sau ridicarea controlului judiciar potrivit art. 1603Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 21 iulie 1988, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat. G, jud.B, împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iulie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red./DC
2 ex.17.07.2009
-/2009 - Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu, Gabriela
