Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 524/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere de liberare pe cauțiune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.524
Ședința publică de la 8 august 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - JUDECĂTOR 3: Dan Spînu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, aflați în stare de arest, împotriva încheierii din 6 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistat de avocat, apărător ales și, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei și nefiind formulate alte cereri ori excepății, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru susținerea lor.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate a recurentului, deoarece sunt îndeplinite condițiile privind liberarea sub controrl judiciar, iar pe de altă parte, deoarece în cauză nu mai există pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a recurentului.
Avocat pentru recurentul inculpat, depune concluzii scrise și oral, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea în stare de libertate a recurentului deoarece încheeierea este nelegală fiindcă instanța nu motivează contradicțiile care există între dispozitivul încheierii și motivarea ei, în sensul că prin motivare se constată că în urma admiterii în principiu sunt îndeplinite condițiile de legalitate și pe de altă parte, prin motivare și dispozitiv se respinge cererea de liberare, constatându-se că nu sunt îndeplinite din punct de vedere al legii condițiile pentru admiterea ei.
Se mai invocă și faptul că faptele inculpaților reprezintă de fapt acte materiale comise de ei în baza aceleiași rezoluții infracționale în raport cu faptele pentru care sunt judecați în prezent la o altă instanță, instanță care a apreciat că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol avându-se în vedere că infracțiunea de care sunt acuzați este o faptă la limita ilicitului penal, ea putând fi apreciată și ca o contravenție, precum și că majoritatea probatoriilor au fost administrate, inculpații neputând influența judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale privind admisibilitatea cererilor și nici pe fond nu se poate susține că lăsarea în libertate a recurenților inculpați nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care aceștia chiar și după trimiterea în judecată au înțeles să continue activitatea infracțională.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, declară că regretă faptele, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate și susține că-și însușește concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate și declară că-și însușește concluziile apătătorului din oficiu.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 6 august 2008, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de - fiul lui și, născut la 18 mai 1981, în M Nouă, județul C S, domiciliat în M Veche nr.111, județul C S și - fiul lui și, născut la 5 ianuarie 1966, în M Veche, județul C S, domiciliat în M Nouă,-, județul C S, în prezent deținuți în Penitenciarul Drobeta Turnu S, trimiși în judecată în dosarul nr-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 și 7 din Legea nr.39/2003, art.270 din Legea nr.86/2006, cu aplic.art.41 alin.1 Cod penal și art.33-34 Cod penal.
În baza art.1605alin.4 lit.f Cod pr.penală, rap.la art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii de către 4.000 lei pentru fiecare inculpat la rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererile formulate de inculpații au solicitat liberarea provizorie pe cauțiune din arestul preventiv dispus împotriva acestora prin încheierea nr.5 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, măsură menținută ultima dată la instanță în temeiul art.3002rap.la art.160balin.3 Cod pr.penală, prin încheierea din 15 iulie 2008, dată în dosarul nr-.
În motivarea cererilor s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602și art.1604Cod pr.penală, în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea menținerii stării de arest, în scopul împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni sau al încercării zădărnicirii aflării adevărului prin modalitățile prevăzute de lege, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății nu depășesc 18 ani închisoare.
S-a mai arătat că pedeapsa pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional nu poate fi sancționată cu o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută pentru infracțiunbile ce intră în scopul grupului.
Nu s-a putut reține vreodată în sensul încercării de zădărnicire a aflării adevărului în vreuna din modalitățile statuate de art.1602alin.2 Cpd pr.penală, dispozițiile legale făcând trimitere nu la simple temeri, ci la date concrete, însă în cauză recunoașterea faptelor și regretarea acestora înlătură orice subiu.
De asemenea, nu poate fi reținută existența unei temeri că puși în libertate, inculpații ar mai comite fapte penale, în concret, circumstanțele personale ale inculpatului oferind garanția că este o persoană ce are reprezentarea legalității, a consecințelor faptelor sale, a necesității de a răspunde pentru acestea, fiind cooperant, recunoscând și dorind să se afle adevărul.
Pericolul social concret pentru ordinea publică nu se probează prin sentimentul de insecuritate dat de luarea la cunoștință de săvârșirea unor astfel de fapte, ci de temerea reală că prezența fizică, pe stradă, creează, societatea democratrică, în ansamblul său, fiind într-un pericol real.
În cererea scrisă de avocatul inculpatului nu se face o referire cpncretă la motivele cererii, însă se precizează că snt îndeplinite condițiile legale, urmând a se avea în vedere și precizările făcute oral cu ocazia discutării fondului cererii.
Instanța a proceedat la audierea inculpaților în prezența apărătorilor aleși, cu consimțământul exprimat în conformitate cu art.70 Cod pr.penală.
Analizând cererile formulate, s-a constatat că sunt neîntemeiate.
Prin încheierea nr.5 din 14 martie 2008 Tribunalul Mehedinția dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 29 zile, în temeiul art.148 lit.c, d și f Cod pr.penală, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 și 7 din Legea nr.39/2003 și art.270 din Legea 86/2006, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.33-34 Cod penal.
În prezent, inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind pe rolul Tribunalului Mehedinți.
În fapt, s-a reținut că în perioada 2005-2006, cei doi inculpați, împreună cu alte persoane, au pus bazele unui grup organizat, având drept scop introducerea ilegală în țară a țigărilor de contrabandă, în vederea comercializării ilegale, grup în cadrul căruia inculpații arestați preventiv, alături de alți nouă inculpați, au acționat până la 24 octombrie 2006 și pentru faptele săvârșite până la această dată, au fost trimiși în judecată într-un alt dosar, conform rechizitoriului nr.193/D/P/2005 al DIICOT - Biroul Teritorial C
Deși inculpații aveau dosar penal pe rolul Tribunalului Covasna, la începutul toamnei anului 2006, s-au întîlnit și au hotărât să poună bazele unui grup organizat, atrăgând de partea lor și alte persoane.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți.
Instanța de fond analizâd cererile formulate de inculpați privind liberarea provizorie a dispus admiterea lor în principiu și pe fond, a procedat la analiza îndeplinirii condițiilor legale, potrivit art.1602alin.1 și 2 Cod pr.penală.
În raport de aceste dispoziții legale s-a apreciat că ambele cereri nu îndeplinesc condițiile prev.de art.1602alin.1 Cod pr.penală, deoarece una dintre infracțiunile pentru care sunt în prezent judecați inculpații, respectiv cea prev.de art.7 din Legea nr.39/2005, are ca sancțiune o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 18 ani.
S-a apreciat, de asemenea, că nu este îndeplinită nici condiția prev.de art.1602alin.2 Cod pr.penală, deoarece privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere că aceștia, deși au fost trimiși în judecată pentru același tip de fapte penale, au continuat săvârșirea lor.
În consecință, prima instanță a respins cererile inculpaților privind liberarea provizorie pe cauțiune din starea de arest preventiv.
Împotriva încheierii în termen au formulat recursuri inculpații pe care oral, în ședință publică, le-au motivat în sensul că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de admisibilitate a cererilor lor, că aceeași instanță prin motivarea hotărârii a determinat invocarea cazului de casare prev.de art.3859pct.9 Cod pr.penală, dar și că încheierea este netemeinică deoarece ambii inculpați nu pot influența buna continuare a procesului penal.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește critica formulată de ambii inculpați, privind îndeplinirea condițiilor prev.de art.1602alin.1 Cod penal, aceasta este nefondată, deoarece aceste dispoziții legale interzic în mod expres neacordarea liberării sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, ori așa cum temeinic a reținut instanța de fond, ambii inculpați sunt acuzați de comiterea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 pentru care pedeapsa închisorii este de 5 la 20 ani, fiind astfel mai mare de limita maximă fixată în dispozițiile menționate.
Curtea reține că acest criteriu fixat de legiuitor este un criteriu obiectiv ce vizează limitele de pedeapsă stabilite prin dispozițiile incriminatorii și nu pedepsele care ar putea fi aplicate potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, ca rezultat al individualizării.
Nu este întemeiat nici motivul de casare invocat în baza art.3859pct.9 Cod pr.penală, de către recurentul inculpat, deoarece potrivit art.1608Cod pr.penală, în cadrul examinării și admiterii în principiu a cererii, se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, condiții prev.de art.1606Cod pr.penală și care vizează condițiile de formă pe care trebuie să le cuprindă cererea, respectriv numele, prenumele, domiciliul, calitatea persoanei care face cererea, mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, precum și obligativitatea depunerii cauțiunii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiunii.
Instanța de fond, constatând îndeplinite aceste condiții, în mod temeinic și legal, potrivit art.1608alin.3 Cod pr.penală, a admis în principiu cererea și a procedat la judecarea pe fond a acesteia, potrivit art.1608aCod pr.penală, procedură în cadrul căreia a examinat existența condițiilor liberării, potrivit art.1604Cod pr.penală, condiții de fond care vizează admiterea ori respingerea unei astfel de cereri.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, Curtea apreciază că celălalt motiv invocat de recurenții inculpați și care vizează netemeinicia încheierii, potrivit dispozițiilor art.1602alin.2 Cod pr.penală, nu mai este necesar să fie analizat.
Cu motivarea reținută, neexistând cazurile de casare, invocate potrivit art.3856alin.3 Cod pr.penală și art.3859pct.9 Cod pr.penală și neconstatându-se din oficiu motive de fapt sau de drept care să impună casarea încheierii, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 6 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 20 lei cheltuieli judiciare statului în recurs.
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare statului în recurs, din care 40 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 august 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
Gh.
PS/11.08.2008
8 august 2008
- M Veche va încasa de la rec.inc., suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
- M Nouă va încasa de la rec.inc. suma de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Tatiana Rădulescu, Dan Spînu
