Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 556/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 556/
Ședința publică din 17 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul A, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta întrucât se află în stare de arest.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului inculpat, avocat, precizează că a atacat încheierea atacată numai sub aspectul respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu s-au indicate datele din care rezultă că inculpatul ar încerca să se sustragă urmăririi penale sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Arată că magistratul de la instanța de fond nu a motivat încheierea atacată în ceea ce privește respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de recurentul inculpat, ci numai în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive luate față de acesta.
Astfel, se arată de apărătorul recurentului inculpat că încheierea atacată nu este aptă să producă efecte juridice.
De altfel, se solicită de apărătorul recurentului inculpat ase avea în vedere faptul că acesta este la prima incidență cu legea penală, nu are antecedente penale, este bolnav, suferind de epilepsie.
Apreciază că inculpatul lăsat în stare de libertate nu ar constitui pericol social pentru ordinea publică și nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
In concluzie, se solicită de apărătorul recurentului inculpat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, judecarea inculpatului în stare de libertate sau să se caseze încheierea atacată și să se trimisă cauza spre rejudecare pentru motivele arătate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond a motivat în mod corespunzător încheierea atacată în ceea ce privește menținerea arestării, având incidență și în ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol public concret, acesta putând să-și reia activitatea infracțională.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus conexarea dosarului penal nr- la dosarul penal nr-.
În baza dispozițiilor art.160/8a alin. 6 Cod pr.penală, s- respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 15.08.1975, în prezent deținut în Penitenciaarul Colibași, și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, inculpatului.
În baza dispozițiilor art.300/2 și art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A, deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 119/P/2009 /31.07.2009 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal, rap.la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și a infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, actul de sesizare a instanței a reținut, că inculpatul trimis în judecată în stare de arest preventiv, în perioada noiembrie 2008- aprilie 2009, pretins și primit de la partea vătămată suma de 2500 lei, de la partea vătămată suma de 900 lei și de la partea vătămată suma de 580 lei, promițându-le că în schimbul acestor sume va interveni pe lângă funcționari publici, respectiv Comandantul Unității Militare Câmpulung, lucrători de poliție din cadrul Poliției Rutiere, cât și din cadrul Poliției Rutiere A, pentru a-i determina să rezolve favorabil interesele părților vătămate; s-a mai reținut, că prin promisiuni mincinoase, inculpatul a determinat pe partea vătămată să-i vândă printr-un contract de vânzare cumpărare simulat autoturismul marca Skoda, asigurând-o că după ce va înscrie în circulație autoturismul pe numele său, î-l va restitui, promisiune mincinoasă.
Tribunalul Argeș, prin încheierea camerei de consiliu nr.24/CC/15.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului A, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 15.04.2009 până la data de 13.05.2009, inclusiv.
În cauză, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit disp.art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită în condițiile legii, ultima prelungire fiind dispusă de Curtea de APEL PITEȘTI prin încheierea nr.56/R/10.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 de zile de la 13.07. 2009- până la 11.08 2009, iar prin încheierea de ședință din data de 5 august 2009 Tribunalului Argeș, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La data de 31 iulie 2009, pe rolul Tribunalului Argeșa fost înregistrată, sub nr-, și o cerere a inculpatului prin care solicita instanței eliberarea sa provizorie pe cauțiune, arătând în cuprinsul acesteia că nu reprezintă un pericol pentru cei implicați în proces iar, în altă ordine de idei, că are un copil minor în întreținere, dar și probleme cu sănătatea.
Instanța a fixat inculpatului o cauțiune în cuantum de 10.000 lei ce a fost depusă la dispoziția instanței prin chitanța nr. -/1/06.08.2009 emisă de C Bank.
Cererea inculpatului a fost conexată la dosarul de fond, iar la termenul din data de 15 septembrie, starea de arest a inculpatului a fost pusă în discuție de instanță, în baza obligației legale ce decurge din aplicarea art. 300/2 cod pr.penală.
Ca urmare, tribunalul a luat în discuție atât menținerea stării de arest preventiv cât și cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
Ca atare, tribunalul arată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate, în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate.
Astfel, a reținut tribunalul, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar infracțiunile pentru care s-a luat măsura arestării preventive și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea, în sensul disp.art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă, în aprecierea tribunalului, din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din împrejurările în care acestea au fost săvârșite, respectiv prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a-și însuși pe nedrept bunuri materiale, dar și prin urmările produse ce au constat atât în înșelarea părților vătămate, cât și în percepția negativă pe care inculpatul a lăsat-o să se creadă vis-a-vis de relațiile de serviciu din cadrul instituțiilor la care a făcut referire în activitatea sa infracțională.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A.
În baza art. 160/5 alin.4 lit. f cu referire la art.160/8a alin. 6 cod pr.penală, tribunalul a restituit cauțiunea în cuantum de 10.000 lei, inculpatului.
În baza disp. art. 300/2 și art.160/b Cod pr.penală, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A, deținut în Penitenciarul Colibași.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:
-In mod greșit prima instanță a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând nici date din care să rezulte că s-ar sustrage urmăririi penale sau s-ar zădărnici aflarea adevărului.
-Instanța nu a luat în considerare situația sa personală și anume că nu are antecedente penale, este bolnav, suferind de epilepsie, ceea ce justifica punerea sa în libertate.
-Prima instanță nu a motivat încheierea atacată cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată, ci numai cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive luată față de acesta.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, prima critică vizând lipsa pericolului pentru ordinea publică, ceea ce ar conduce la încetarea temeiurilor în baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, arestare dispusă în baza prevederilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, nu poate fi primită, așa cum de altfel corect a stabilit tribunalul, întrucât temeiul menționat al arestării subzistă și în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică fiind determinat, în opinia curții, și de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, de trafic de influență în formă continuată și de înșelăciune, sancționate mai sever de legiuitor, așa cum sunt reținute și descrise în actul de sesizare și în considerentele încheierii atacate, dar și de reacția negativă a colectivității dacă inculpatul ar fi pus în libertate pentru astfel de fapte, că organele îndreptățite de lege nu ar lua măsuri ferme împotriva celor care săvârșesc acte de corupție, încălcând legea și sfidând normele elementare ale unei conduite normale surprinsă în respectul față de lege.
Cu referire la cea de-a doua critică, și anume că situația sa personală vizând boala și lipsa de antecedente penale ar impune punerea sa în libertate, nu se circumscrie riguros obiectului prezentei cauze, vizând menținerea arestării preventive, care este limitată numai la aprecierea asupra existenței sau nu la acest moment a temeiurilor inițiale ale arestării, acestea urmând a fi valorificate, eventual, pe fondul cauzei.
Cu privire la ultima critică vizând lipsa de motivare a instanței, cu referire la liberarea provizorie sub control judiciar, curtea constată că o atare critică, chiar dacă poate fi avută în vedere, totuși, nu poate fi primită, pe considerentul de esență că motivând menținerea arestării preventive, arestare preventivă luată în discuție din oficiu, implicit se impunea respingerea cererii de liberare pe cauțiune formulată de inculpat.
De altfel, suplinind motivarea, curtea constată că soluția pe fondul acestei cereri de liberare provizorie pe cauțiune este corectă, întrucât, potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, este o facultate a instanței de a acorda liberarea condiționată, chiar dacă ar fi întrunite condițiile prevăzute la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală.
Aceasta, deoarece, potrivit art.136 alin.8 Cod pr.penală, orientarea instanței pentru alegerea unei măsuri preventive, fie ea liberare pe cauțiune, este condiționată, printre alte criterii, și de gradul de pericol social al infracțiunii, un criteriu prioritar, pe care curtea îl are în vedere.
Or, în cauză acest pericol social care se impune a fi raportat și la gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpat și anume, trafic de influență și înșelăciune, la pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, nu îndreptățește instanța de a se orienta spre o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi liberarea provizorie pe cauțiune, cum corect, pe fond, a statuat tribunalul.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, vă respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/22 septembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
