Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 56/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 56
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.664/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpații recurenți, reprezentați de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererilor de liberare provizorie pe cauțiune. În motivare a arătat că cererea este admisibilă, în speță fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.p Cod Penal, sub aspectul pedepsei aplicabile faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, cererea inculpaților este inadmisibilă în principiu în ce privește limita de pedeapsă aplicabilă pentru infracțiunile reținute,dar și datorită faptului că inculpații se sustrag de la urmărirea penală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.664/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art.1608aal. 6.C.P.P. art. 1608al. 3.C.P.P. s-a respins cererea formulată de inculpații și, pentru liberare provizorie pe cauțiune, cu privire la măsura arestării preventive dispusă în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 30.11.2009, inculpații și, au solicitat liberarea lor provizorie pe cauțiune de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Curtea de Apel Timișoara pe numele lor.
În motivarea cererii, inculpații au arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1602C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care sunt cercetați au ca limită pedeapsa cu închisoarea de 15. Totodată, au mai menționat că nu există date din care să rezulte că punerea lor în libertate pe cauțiune ar avea ca rezultat săvârșirea de alte infracțiuni, sau că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, precum și faptul că, odată puși în libertate vor respecta obligațiile pe care instanța le va impune, prev. la art. 160 pct. 3.
C.P.P.Cererea a fost formulată de apărător și, nu a fost însușită de către inculpați, conform art. 1607al. 2.C.P.P. întrucât la termenele de judecată din 02 și 09 decembrie 2009, inculpații nu au fost prezenți.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 49/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că față de inculpatul s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire unui grup infracțional organizat, înșelăciune, complicitate la evaziune fiscală, șantaj, participație improprie la fals intelectual, la fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, și spălare de bani prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,5 cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 26. rap. la art. 9 lit. a din Lg. 241/2005, art. 194 alin. 1. art. 31 alin. 2 rap. La art. 289 al. 1 cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 31 alin. 2. rap. la art. 288 alin. 1 cu aplic. Art. 41 alin. 2. ar. 290. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 291. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 292. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 23 lit. a,b,c din Lg. 656/2002 cu aplic. Art. 41 alin. 2. totul cu aplic. Art. 33 lit. a; față de inculpata s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire unui grup infracțional organizat, înșelăciune, evaziune fiscală, amenințare, participație improprie la fals intelectual, la fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, și spălare de bani prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,5 cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 9 lit. a din Lg. 241/2005, art. 193 alin. 1. art. 31 alin. 2 rap. La art. 289 al. 1 cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 31 alin. 2. rap. la art. 288 alin. 1 cu aplic. Art. 41 alin. 2. ar. 290. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 291. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 292. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 23 lit. a,b,c din Lg. 656/2002 cu aplic. Art. 41 alin. 2. totul cu aplic. Art. 33 lit. a
În fapt, în sarcina inculpaților au fost reținute următoarele:
Inculpatul împreună cu inculpații, și alte persoane au constituit un grup infracțional organizat în scopul înșelării mai multor părți vătămate ( și, ) cărora prin inducerea în eroare cu ocazia încheierii mai multor convenții de vânzare cumpărare, le-au cauzat un prejudiciu total de 995.648 Euro ( format din 870.000 + 77.000 +12.000+ 36.648 Euro). Inculpații și au determinat cu intenție ca notarii publici în momentul întocmirii contractelor autentice să consemneze din culpă împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la achitarea prețului.
De asemenea inculpații au falsificat prin declarare neadevărată, prin contrafacerea scrierii și alterare conținutul contractelor autentice în cauză, fie prin consemnare în cuprinsul lor că se cumpără imobilul la un preț, când în realitate prețul total negociat a fost altul mai mare, fie că s-a plătit o anumită sumă când în realitate s-a înmânat vânzătorilor o sumă mult mai mică. Aceste acte false au fost folosite la Serviciul de Carte Funciară cu ocazia intabulării dreptului de proprietate. Inculpatul a ajutat prin negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca ceilalți învinuiți să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă sustrăgându-se alături de ei de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în cuantum de 49.601 lei.
S-a mai precizat că în data de 8.11.2006 în jurul orei 21,45 inculpatul sub amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui, la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism. De asemenea, s-a arătat că inculpații și au transferat foarte mulți bani prin conturile bancare în scopul disimulării originii ilicite a acestora.. și inc. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor din fapte infracționale, și au dobândit bunuri cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni comise în dauna mai multor persoane de cetățenie germană. În raport cu înv. s-a reținut că în perioada octombrie-noiembrie 2006 împreună cu au adresat amenințări cu moartea numitului.
Prin ordonanța din data de 29.10.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați pentru faptele susmenționate, iar prin ordonanța din data de 29.10.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa luat față de inculpații și măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.
Prin încheierea nr. 140/CC din 30.10.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondată propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații și, și s-a dispus luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea T, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 octombrie 2009 până la data de 28 noiembrie 2009.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar prin hotărârea Curții de Apel Timișoara, pronunțată în recurs în dosarul cu nr- s-a dispus arestarea inculpaților, în lipsă, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 4/2009 pe numele inculpatului și mandatul de arestare preventivă nr. 5/2009 pe numele inculpatei.
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpați, prima instanță examinând admisibilitatea în principiu a cererii, conform art. 1608al. 1, 3.C.P.P. a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1604rap. la art. 1602al. 1.C.P.P. pentru admiterea în principiu a cererii.
Potrivit art. 1604rap. la art. 1602al. 1.C.P.P. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602al. 1.C.P.P. în sensul săvârșirii de infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18.
Or, din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul de urmărire penală, a rezultat că inculpații și sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni ( mai sus menționate) între care și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 5. pen. infracțiune care este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20.
Așadar, în raport de această limită de pedeapsă de 20 de închisoare, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția cu privire la limita de pedeapsă de cel mult 18 închisoare, prevăzută de textul de lege mai sus arătat, respectiv de art. 1604al. 1.C.P.P. art. 1602.C.P.P. pentru admisibilitatea în principiu a cererii și față de această situație, cererea este inadmisibilă în principiu.
Totodată, s- mai reținut că cererea formulată de inculpați este inadmisibilă și în raport de dispozițiile art. 1601.C.P.P. conform cărora în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cerere punerea sa în libertate pe cauțiune; din actele aflate la dosar rezultă că mandatele de arestare emise pe numele inculpaților, nu au fost puse în executare, întrucât inculpații se sustrag de la executare, fiind dați în urmărire națională, astfel cum reiese din adresa nr. 67849/08.12.2009 a JT - Serviciul de Investigații Criminale.
Având în vedere că inculpații nu au fost încă arestați preventiv, s-a apreciat că aceștia nu pot solicita punerea în libertate pe cauțiune.
Împotriva încheierii penale nr. 664/PI/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursurilor, inculpații au susținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă întrucât legea nu ar pretinde expres ca formularea acesteia să fie condiționată de punerea în executare a mandatului de arestare emis împotriva recurenților. În acest sens, s-a arătat că dispozițiile art. 1601.C.P.P. conferă inculpatului sau învinuitului dreptul de a solicita pe parcursul derulării procesului penal punerea sa în libertate pe cauțiune; iar petenții în prezent sunt sub puterea unui mandat de arestare, chiar dacă din motive obiective acesta nu s-a pus în executare. Totodată, s-a învederat că recurenții nu se află în situațiile limitativ prevăzute de art. 1602.C.P.P. și că în speță ar fi întrunite condițiile de admisibilitate sub aspectul pedepsei aplicabile faptelor reținute în sarcina acestora. În susținerea acestui motiv, inculpații au arătat că instanța are posibilitatea analizării stării de fapt deduse judecății și raportat la această situație, să analizeze "pipăind fondul cauzei", dacă în speță faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa mai mare de 18; precum și că încadrarea faptelor reținute în sarcina petenților sub aspectul prejudiciului suferit de pretinsele părți vătămate, prejudiciul cumulat constând în daunele morale solicitate, este neavenit și nu poate fi considerat un temei legal și serios în aprecierea cererii ca fiind inadmisibilă.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod legal prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1602.C.P.P. si 1608aC.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpații și sunt acuzați în cauză de comiterea mai multor infracțiuni, între care și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 5.Cod Penal, infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20. În acest stadiu procesual, instanța nu este abilitată a lua măsuri cu privire la încadrarea juridică a faptei, atribuție care în cursul urmăririi penale revine procurorului, ci doar a aprecia dacă există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților de către organele de urmărire penală.
În mod corect, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1.C.P.P. privind cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea referitor la care există indicii că ar fi fost săvârșită de inculpați.
Referitor la incidența prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere. Ceea ce impune Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca obligație pentru statele membre este stabilirea unor proceduri prin intermediul cărora o persoană arestată preventiv să poată contesta privarea de libertate și să poată fi pusă în libertate în cursul procesului, însă nimic nu împiedică statele membre, în virtutea suveranității de care dispun, să stabilească anumite condiții care să reprezinte suficiente garanții că desfășurarea procesului nu va fi împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului și procedurile speciale. Articolul 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conține două garanții, prima vizează protejarea individului împotriva oricărei arestări arbitrare făcând să intervină "de îndată" autoritatea judiciară care va asigura controlul măsurii; iar cea de-a doua are ca obiectiv evitarea menținerii, pe o durată îndelungată, în detenție a persoanelor înainte de a fi judecate; nici una nefăcând referire la obligativitatea procedurii liberării provizorii sub control judiciar. A îmbrățișa o altă opinie ar însemna ca în toate situațiile, indiferent de gravitatea faptei săvârșite și indiferent de periculozitatea inculpatului, acesta să fie pus în libertate prin formularea unei simple cereri de liberare provizorie, ceea ce ar contraveni în mod evident spiritului Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoscând în repetate rânduri avantajele pe care le prezintă detenția preventivă și care nu pot fi negate, respectiv împiedicarea inculpatului să fugă, evitarea distrugerii unor probe, împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni sau protejarea împotriva furiei publicului. De aceea, în deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18. Dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenție nu trebuie interpretate în sensul că obligă statele membre de a acorda accesul la liberare provizorie a oricărui inculpat indiferent de gravitatea faptele comise.
În ce privește susținerea inculpaților că dispozițiile legale nu impun ca mandatul de arestare să fie pus în executare, instanța de recurs constată că este nefondată. Astfel, dispozițiile art. 1601.C.P.P. prevăd că "În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune", iar în art. 1608aalin. 2 și 5.C.P.P. se menționează că "În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului" și "Administrația locului de deținere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului". Aceste texte legale, ca și însăși denumirea instituției - liberare provizorie, conduc la concluzia că starea de arest a inculpatului reprezintă o condiție premisă pentru admisibilitatea cererii.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 664/PI/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpaților în declararea unei căi de atac nefondate, va obliga inculpații la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.664/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.LB/25.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/28.01.2010
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan
