Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 562/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 562/
Ședința publică din 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul penal declarat de inculpatul A, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3715/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Recurentul inculpat precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului, are un copil minor internat la Pe de altă parte, inculpatul lăsat în libertate nu constituie pericol social pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect fost respinsă cererea de liberare provizorie. Inculpatul este cercetat pentru trafic de influență în formă continuată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Apreciază că el nu constituie un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, și-a crescut singur copilul, care este de sex feminin, întrucât a divorțat și minorul i-a fost încredințat spre creștere. Arată că el este bolnav, suferind de epilepsie.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus conexarea dosarul penal nr- la dosarul penal nr-.
În baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, inculpatului.
În baza disp. art. 300/2 și art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A -.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 119/P/2009 din 31 iulie 2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și a infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, actul de sesizare a instanței a reținut că inculpatul, trimis în judecată în stare de arest preventiv, în perioada noiembrie 2008- aprilie 2009, pretins și primit de la partea vătămată suma de 2500 lei, de la partea vătămată suma de 900 lei și de la partea vătămată suma de 580 lei, promițându-le că în schimbul acestor sume va interveni pe lângă funcționari publici, respectiv comandantul Unității Militare Câmpulung, lucrători de poliție din cadrul Poliției Rutiere, cât și din cadrul Poliției Rutiere A, pentru a-i determina să rezolve favorabil interesele părților vătămate; s-a mai reținut că prin promisiuni mincinoase inculpatul a determinat pe partea vătămată a să-i vândă, printr-un contract de vânzare cumpărare simulat, autoturismul marca Skoda, asigurând-o că după ce va înscrie în circulație autoturismul pe numele său, îl va restitui, promisiune mincinoasă.
Tribunalul Argeș, prin încheierea camerei de consiliu nr.24/CC/15.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului A -, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 15.04.2009 până la data de 13.05.2009, inclusiv.
În cauză, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit disp.art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită în condițiile legii, ultima prelungire fiind dispusă de Curtea de APEL PITEȘTI prin încheierea nr. 56/R/10.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 de zile, de la 13.07. 2009- până la 11.08 2009, iar prin încheierea de ședință din data de 5 august 2009 Tribunalului Argeș, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La data de 31 iulie 2009, pe rolul Tribunalului Argeșa fost înregistrată, sub nr-, și o cerere a inculpatului prin care solicita instanței liberarea sa provizorie pe cauțiune, arătând în cuprinsul acesteia că nu reprezintă un pericol pentru cei implicați în proces, iar, în altă ordine de idei, că are un copil minor în întreținere, dar și probleme cu sănătatea.
Instanța a fixat inculpatului o cauțiune în cuantum de 10.000 lei, ce a fost depusă la dispoziția instanței prin chitanța nr. -/1/06.08.2009, emisă de C Bank.
Cererea inculpatului a fost conexată la dosarul de fond, iar la termenul din data de 15 septembrie 2009, starea de arest a inculpatului a fost pusă în discuție de instanță, în baza obligației legale ce decurge din aplicarea art. 300/2 cod pr.penală. Urmare a acestora, considerațiile ce au fost dezvoltate în continuare, au privit și cererea inculpatului, știut fiind că în evaluarea asupra oportunității dispunerii unei asemenea măsuri devine obligatoriu un examen și asupra motivelor ce au determinat instanța să dispună arestarea preventivă.
Așadar, în prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate.
Astfel, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar infracțiunile pentru care s-a luat măsura arestării preventive și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea, în sensul disp.art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, a reținut tribunalul, rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din împrejurările în care acestea au fost săvârșite, respectiv prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a-și însuși pe nedrept bunuri materiale, dar și prin urmările produse ce au constat atât în înșelarea părților vătămate, cât și în percepția negativă pe care inculpatul a lăsat-o să se creadă vis-a-vis de relațiile de serviciu din cadrul instituțiilor la care a făcut referire în activitatea sa infracțională.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A -, iar în baza art. 160/5 alin.4 lit. f cu referire la art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, inculpatului.
În baza disp. art. 300/2 și art.160/b Cod pr.penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că nu se regăsește în niciuna din situațiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală și invocând circumstanțe personale favorabile, respectiv lipsa antecedentelor și faptul că în îngrijirea sa se află un copil minor.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, prin folosirea sintagmei "liberarea provizorie se poate acorda" naște doar o vocație la punerea în libertate a persoanei arestate preventiv, neputându-se interpreta în sensul că atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de alin.1 și nu se regăsesc ipotezele negative prevăzute de alin.2 al aceluiași articol, se dispune ca o consecință directă, liberarea provizorie.
Potrivit art.160/8a alin.2 Cod pr.penală, punerea în libertate provizorie a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Din materialul probator existent până în prezent, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, precum și ale inculpatului în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională pentru care a fost arestat.
In fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că a pretins și primit de la părțile vătămate A, a și, diferite sume de bani, lăsându-i să creadă că are influență asupra conducerii unității militare Câmpulung, putând să intervină în vederea angajării părții vătămate A, că are influență asupra unor agenți de poliție și asupra unor funcționari din cadrul Pitești, astfel va reuși să înscrie în circulația rutieră autoturismul părții vătămate a sau să obțină restituirea permisului de conducere și numerele de înmatriculare reținute de lucrători din poliția rutieră, de la partea vătămată.
Prin prezentarea unor fapte mincinoase a determinat părțile vătămate A și a să încheie, în calitate de vânzători, contracte de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit, în această modalitate intrând pe nedrept în posesia și proprietatea autoturismelor celor două părți vătămate.
Inculpatul a fost arestat la data de 15 aprilie 2009, în baza mandatului de arestare preventivă nr- emis de Tribunalul Argeș - secția penală, pentru o perioadă de 29 de zile, măsură care a fost prelungită și menținută ulterior.
Curtea constată că, așa cum corect a reținut instanța fondului, în ce privește situația juridică a inculpatului sub aspectul detenției preventive, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice că cel acuzat a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar infracțiunile pentru care s-a luat măsura arestării preventive sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică există și el rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul fost trimis în judecată, din împrejurările în care acestea au fost săvârșite, respectiv prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a-și însuși pe nedrept bunuri materiale, dar și din urmările produse, ce a constat în înșelarea părților vătămate prin crearea cu intenție a unei percepții greșite despre influența și raporturile pe care le-ar avea cu persoane cheie din cadrul unor instituții la care a făcut referire de-a lungul activității sale infracționale.
Sub acest aspect, trebuie amintit că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
In legătură cu problemele de sănătate pe care le invocă inculpatul în sprijinul cererii sale, curtea constată că acestea nu determină liberarea sa provizorie, pentru că starea de boală a copilului său era preexistentă desfășurării activității infracționale.
In plus, încarcerarea unei persoane, chiar și în virtutea unui mandat de arestare preventivă presupune implicit o restrângere a contactelor pe care inculpatul le are cu membrii familiei sale, izolarea acestuia separat de locul în care-și ducea viața în mod obișnuit și chiar lipsirea de ajutorul acordate de acesta altor persoane, deoarece arestarea determinată de existența indiciilor temeinice în sensul săvârșirii unei infracțiuni de către inculpat este o consecință a priorității interesului public față de drepturile individuale la libertate și la viață privată ale persoanei arestate.
Ca atare, și sub acest aspect, încheierea atacată cu recurs este legală și temeinică.
In consecință, pentru considerentele expuse, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 15 august 1975 în municipiul Pitești, domiciliat în municipiul Pitești,-, -.23,.C,.10, -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./Ex.2/5 octombrie 2009
Jud.fond
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Elena
