Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 576/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 576/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, fiul lui G și, născut la data de 17 septembrie 1988, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului ales pentru recurent.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că, nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond admiterea cererii de liberare, apreciind că, încheierea recurată este nelegală și netemeinică.
Susține aceasta deoarece instanța de fond a reținut că sunt indicii că dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar putea săvârși alte infracțiuni, indicii ce nu sunt precizate exact, motivarea fiind una subiectivă. Precizează că, lăsat în libertate inculpatul nu va împiedica în vreun fel ancheta și mai mult, acesta nu este recidivist. Este adevărat că, mai este cercetat în altă cauză, similară acesteia, dar cererea de liberare pe cauțiune poate fi admisă. Instanța de fond a stabilit cuantumul cauțiunii, cuantum însușit de inculpat, iar atitudinea acestuia este în sensul de a respecta condițiile pe care instanța le va stabili.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și de menținere a încheierii tribunalului. Precizează că, inculpatul mai este cercetat într-o cauză similară ceea ce duce la concluzia că, acesta persistă în activitatea infracțională, astfel că, nu se impune punerea în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Solicită admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza dispozițiilor art.160/8a alin.6 Cod pr. penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 17.09.1988 în municipiul C, județul C, domiciliat în C,-, județul C, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ
În baza dispozițiilor art.160/5 alin.4 lit.f Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei, consemnată la CEC Bank- Sucursala B, prin recipisa nr.-/1 din 17.09.2009, pe numele petentului-inculpat, iar în baza art.192 alin. 2 Cod pr.penală, a fost obligat petentul-inculpat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 09.09.2009, a fost înregistrată sub nr-, cererea inculpatului, prin care a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună liberarea sa provizorie pe cauțiune.
În fapt, inculpatul a arătat că îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu a cererii sale, fiind cercetat pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea sub 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii, inculpatul a arătat că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a evenimentelor așa cum s-au derulat, fără a crede că simpla prezență într-un anumit loc la rugămintea unei persoane poate determina implicarea lor la săvârșirea unor fapte de natură penală. A mai arătat, că odată lăsat în libertate nu va stingheri în nici un mod buna desfășurare a procesului penale și că nu sunt date din care să rezulte faptul că ar putea să zădărnicească adevărul sau să influențeze părți din proces.
Instanța de fond reținut că, prin încheierea nr. 67/CC/17.08.2009 Tribunalului Argeș, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 17.08.2009 până la data de 14.09.2009 inclusiv.
Această măsură a fost prelungită prin încheierea de ședință nr. 72/CC/14.09.2009 a Tribunalului Argeș, confirmată de Curtea de APEL PITEȘTI prin încheierea de ședință nr.70/R/15.09.2009.
La dispunerea și prelungirea măsurii arestării preventive, tribunalul a avut în vedere disp.art. 148 lit. f Cod pr.penală, considerând că pericolul pentru ordinea publică este dovedit de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de modalitatea comiterii faptelor, respectiv inculpații s-au deplasat din municipiul C în municipiul Pitești, fără a-și putea motiva în vreun fel prezența, iar acest gen de fapte creează un sentiment de insecuritate pentru membrii societății.
La data de 17.09.2009 a fost depusă recipisa de consemnare a cauțiunii fixate de instanță în cuantum de 10.000 lei.
Potrivit disp art.160/4 alin 1 rap la art.160/2 alin 1 Cod pr penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cazul de față, această condiție este îndeplinită, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat nu depășesc 18 ani închisoare.
Potrivit art. 160/2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a apreciat de către instanța de fond, că în cauză există date care îndreptățesc instanța să aprecieze că, dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar putea săvârși alte infracțiuni, date ce rezultă din trecutul infracțional al inculpatului.
Astfel, în conținutul rezoluției procurorului din data de 18.08.2009, se menționează că inculpatul a fost arestat la 13.06.2008 și eliberat la 5.12.2008, pentru infracțiuni la Legea nr.365/2002 și Legea nr.161/2003, aspect confirmat de inculpat care a arătat că a fost condamnat de Tribunalul Prahova pentru aceste infracțiuni, cauza aflându-se în prezent în calea de atac a recursului, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a apreciat, de asemenea, că această condamnare, deși nedefinitivă, evidențiază potențialul criminogen ridicat și riscul ca inculpatul să comită în libertate alte asemenea infracțiuni, dovedind persistență pe cale infracțională, în condițiile în care a adoptat aceeași conduită antisocială ulterior condamnării sale.
La examinarea cererii inculpatului, instanța a avut în vedere totodată temeiurile care au determinat arestarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive, în speță cel prev. de art.148 lit.f Cod pr penală.
S-a constatat astfel că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este actual, acesta rezultând din faptele ce îi sunt imputate, ce prezintă o gravitate deosebită, mai ales din cauza consecințelor ce se pot produce (prejudicierea patrimoniului unui însemnat număr de persoane, cu impact negativ având în vedere condițiile economice actuale ) și creșterii alarmante a acestui tip de infracțiuni.
Având în vedere timpul relativ scurt scurs de la data arestării preventive a inculpatului, s-a apreciat, în raport și de cele mai sus expuse, că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, în baza art.160/8a alin. 6 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul.
În baza disp. art. 160/5 alin. 4 lit. f Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei, consemnată la CEC Bank- Sucursala B, prin recipisa nr. -/1 din 17.09.2009, pe numele petentului-inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat petentul - inculpat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând liberarea provizorie pe cauțiune, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/2 și urm. Cod pr.penală.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, reglementează situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, respectiv în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul în cauză este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.24 alin.1, 2, art.25 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, respectiv falsificarea de instrumente de plată electronice, punerea în circulație a acestora, fabricarea de echipamente în vederea contrafacerii de instrumente de plată electronice și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, constând în aceea că în noaptea de 15/16 august 2009, au fost depistați, în urma unei sesizări la Serviciul 112, în timp ce utilizau instrumente electronice falsificate și efectuau operațiuni financiare frauduloase la bancomatul BCR din cartierul. Totodată, asupra lor și în autoturismul pe care îl utilizau s-au găsit 36 de carduri, două baghete de culoare gri destinate citirii codului Pin, bunuri necesare confecționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe card ( de lipit, cositor, bandă adezivă, dispozitive artizanale), precum și suma totală de 12.429 Ron și 500 Euro, 10 telefoane mobile.
Curtea constată că, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă o periculozitate deosebită în prezent, întrucât dezvoltarea unei economii de piață este de neconceput fără garantarea securității tranzacțiilor purtate prin mijloace electronice, a sistemelor de date și a transferurilor electronice de fonduri bănești.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de prindere în flagrant și de percheziție, declarațiile martorilor și ale inculpaților, rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul, alături de inculpatul, a fost implicat în comiterea unor fapte pentru care în prezent este cercetat, fiind, astfel, implicat în efectuarea de tranzacții frauduloase cu carduri electronice.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul în care faptele au fost comise, urmările produse, iar o eventuală lăsare în libertate a inculpatului ar produce temere și în colectivitate, acesta putând acționa similar într-o situație asemănătoare.
La aprecierea în concret a pericolului social se au în vedere natura și gravitatea infracțiunilor aflate în curs de cercetare, a căror comitere crează în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția sau cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Totodată, din copia cazierului judiciar al inculpatului, rezultă că acesta a fost arestat la 13 iunie 2008 și eliberat la 5 decembrie 2008, tot pentru infracțiuni la Legea nr.365/2002 și Legea nr.161/2003, astfel încât și acesta este un element de probă care dovedește că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, existând și temerea că inculpatul, caracterizat de trecutul său infracțional, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor ori alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
In considerarea celor expuse mai sus, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe cale îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, fiul lui G și, născut la data de 17 septembrie 1988, în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
7 octombrie 2009
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Elena
