Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 63/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 63/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr. 9 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta.
În motivarea recursului apărătorul recurentului inculpat solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta, este la primul contact cu legea penală, a dat detalii în legătură cu ceilalți inculpați. În sarcina acestuia s-a reținut o singură faptă penală și anume spălare de bani, faptă ce este sancționată cu o pedeapsă de maxim 12 ani.
De asemenea, apărătorul recurentului solicită a se avea în vedere faptul că prejudiciul este modic, iar inculpatul a garantat cu instituirea unei garanții imobiliare asupra apartamentului proprietatea părinților săi și este conștient că în situația în care nu respectă condițiile impuse de lege, măsura poate fi revocată.
Pe de altă parte inculpatul, lăsat în libertate, nu are posibilitatea să influențeze pe, cu care de altfel se află în aceeași cameră la penitenciar și nici părțile vătămate pe care nu le cunoaște și care nu sunt din țara noastră.
Totodată, apreciază că motivarea instanței de fond referitoare la posibilitatea ca inculpatul lăsat în libertate să poată săvârși alte fapte penale nu își are rostul întrucât acesta a fost trimis în judecată și nu are relevanță.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legale și temeinice. Arată că inculpatul este trimis în judecată pentru fapte grave și anume spălare de bani și aderare la un grup infracțional organizat și a avut o contribuție esențială la săvârșirea infracțiunii cu caracter continuat, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate și este de acord cu concluziile puse de apărătorul său. Arată că este arestat de 7 luni.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.9 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 aprilie 1980, domiciliat în Râmnicu V,-, -.12.D,.9, județul V, în prezent aflat în arest preventiv în Penitenciarul Colibași.
S-a dispus restituirea cauțiunii, constând în garanția reală imobiliară instituită în favoarea Tribunalului Vâlcea, asupra apartamentului nr.9, situat în Râmnicu V,-, -.12,.D,.3, județul V, de către garanții-proprietari G și.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate în condițiile art.33 lit.a și b Cod penal.
Inculpatul este bănuit că ar fi aderat la un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunilor informatice, asociate cu escrocherie și transferul neautorizat de fonduri bănești.
Tribunalul a apreciat că în cauză există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul în care ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea probelor sau prin săvârșirea altor fapte de aceeași natură.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, susținând că este la primul contact cu legea penală și că în cazul în care ar fi pus în libertate nu are posibilitatea să influențeze părțile și că nui va săvârși alte fapte infracționale.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, fiind suspectat că a sprijinit activitatea infracțională a unui grup infracțional, în sensul că a înlesnit primirea sumelor de bani obținute în mod fraudulos de către, prin ridicarea directă a acestor sume, a determinat alte persoane să facă astfel de transferuri ori să primească sume de bani ori instrumente de plată electronică, de la membrii grupului infracțional.
In conformitate cu dispozițiile art.160/ 2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dacă în cauză nu se poate susține cu temei că odată pus în libertate provizorie inculpatul ar putea să influențeze părțile vătămate, care sunt cetățeni străini, nu același lucru se poate susține, ținându-se seama de modalitatea, mijloacele și împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, despre imposibilitatea ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Este adevărat că, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice în art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, dar acest aspect este irelevant în ceea ce privește necesitatea împiedicării inculpatului să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
De asemenea, este adevărat că în motivarea încheierii, judecătorul a făcut referire și la pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, trecând prin această motivare și în sfera altor instituții de drept procesual penal, dar acest aspect nu are relevanță cu privire la analizarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, câtă vreme instanța a analizat condițiile impuse de art.160/2 Cod pr.penală și a concluzionat, în mod corect, că acestea nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului.
Nu are relevanță, de asemenea, nici faptul că inculpatul a formulat pe parcursul procesului mai multe cereri de liberare provizorie, toate respinse ca neîntemeiate, câtă vreme din dosarul cauzei se desprind date din care rezultă necesitatea împiedicării acestuia să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau chiar prin săvârșirea de alte infracțiuni, luând în calcul și faptul că este bănuit că activitatea infracțională de care este acuzat că a săvârșit-o într-o formă continuată.
Pe cale de consecință, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă ca nefondat recursul formulat de inculpat care, în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 aprilie 1980, domiciliat în Râmnicu V,-, -.12.D,.9, județul V, în prezent aflat în arest preventiv în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 9 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
11 februarie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Corina Voicu, Marius Gabriel
