Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 3991/2/2009
1009/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 657
Ședința publică din data de 7 MAI 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat,în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral recursul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, astfel că impun în continuare măsura menținerea măsurii prevenției. Solicită să se constate că la momentul procesual curent nu se impune continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate. Pune concluzii de admitere a recursului, casare a încheierii atacate și pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Termenele lungi care se acordă în cauză în vederea îndeplinirii procedurii de citare nu justifică lăsarea în libertate a intimatului inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să fie admis respins recursul declarat de procuror și să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu s-a sustras urmăririi penale, nu a avut cunoștință de dosar, a plecat în Canada înainte de începerea urmăririi penale și s-a reîntors în țară pentru a fi prezent la înmormântarea surorii sale.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 28.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis în principiu cererea formulată de inculpatul, a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului cu obligarea ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a municipiului B, să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Sector 3 conform art. 1602alin. 3 lit. c Cod procedură penală, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. A obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să nu se aproprie de ceilalți inculpați și de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și să nu desfășoare activități în exercitarea cărora a comis faptele pentru care este cercetat, atrăgând atenția inculpatului că în cazul nerespectării obligațiilor stabilite va lua împotriva sa măsura arestării preventive.
Tribunalul a reținut în esență că disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală - în temeiul căruia s-a dispus s-a dispus arestarea preventivă nu mai subzistă, întrucât de la data săvârșirii faptei a trecut mult timp și s-a diminuat riscul comiterii altor fapte de către inculpat, starea de temere a opiniei publice fiind redusă la minim, având totodată în vedere și stadiul cercetării judecătorești.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, invocând nelegalitatea și netemeinicia încheierii, arătând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă astfel încât se impune menținerea stării de arest preventiv, a mai arătat că termenele lungi acordate din cauza neîndeplinirii procedurii de citare și respectiv stadiul procesului nu justifică lăsarea în libertate a inculpatului.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în perioada martie 2000 - ianuarie 2002, împreună cu inculpații, și a inițiat asocierea în scopul realizării unor circuite comerciale și financiare fictive, care au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea în contabilitatea SC SRL a unor documente justificative de achiziții produse petroliere, emise de societățile administrate de inculpat în mod fictiv, prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale prin omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor realizate.
Sub aspectul legalității încheierii recurate, Curtea constată Tribunalul a dispus admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute și constată că Parchetul de pe lângă Tribunalul București în susținerea recursului, s-a limitat la a invoca formal nelegalitatea, fără a preciza care sunt în concret cerințele legale încălcate, critica parchetului vizând în fapt temeinicia măsurii dispuse prin încheiere.
Curtea reține că motivarea Tribunalului, care a înțeles să analizeze cererea inculpatului prin raportare la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive este eronată. Menținerea temeiurilor care au justificat măsura arestării preventive este analizată de instanță periodic, înăuntrul termenului de 60 de zile în cursul judecății și în cazul constatării încetării temeiurilor sau a schimbării acestora, se dispune revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă.
În dispozițiile care reglementează liberarea provizorie legiuitorul nu impune analiza temeiniciei cererii prin raportare la subzistența sau nu a motivelor care au determinat arestarea preventivă, astfel încât, aprecierea trebuia să se limiteze la analiza oportunității și justificării necesității măsurii arestării în raport exclusiv de circumstanțele cauzei.
Din modul de redactare a textului rezultă dimpotrivă, că legiuitorul a prevăzut că liberarea provizorie poate fi dispusă în contextul menținerii temeiurilor care au justificat arestarea preventivă, atât timp cât prevede explicit soluțiile impuse în situația constatării încetării / schimbării acestora.
Pe de altă parte, aceeași concluzie se impune și prin raportare la art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, care prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Analizând temeinicia măsurii dispuse de Tribunal, Curtea apreciază că, deși infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt grave, raportat la cuantumul prejudiciului reținut, numărul mare de persoane implicate, judecarea cauzei se poate efectua în continuare pentru inculpat în stare de libertate cu respectarea condițiilor impuse, având în vedere perioada lungă de timp scursă de la momentul epuizării faptelor, (7 ani), schimbarea situației specifice de care inculpatul s-a prevalat la data săvârșirii infracțiunilor atât în ceea ce îl privește, cât și în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, stadiul cercetării judecătorești, care se desfășoară cu dificultate și din cauza procedurii cu străinătatea pentru anumiți inculpați.
Condițiile restrictive în care s-a dispus această măsură de Tribunal - de natură a se putea exercita un control eficient asupra inculpatului și a-i limita acestuia anumite drepturi, precum și valoarea ridicată a cauțiunii - 25000 lei - oferă suficiente garanții care justifică posibilitatea acordată inculpatului de a fi cercetat în continuare în stare de libertate.
Față de considerentele arătate, apreciem că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este nefondat și îl va respinge ca atare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție - declarat împotriva încheierii din 29.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a escu
GREFIER
Red. -
Dact./ 28.05.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
