Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 716/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 716/
Ședința publică din 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr. 27/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4.C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176-181cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea în baza art. 301 cod pr. penală întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, învederând că tribunalul a pus în discuție în principal, competența materială de soluționare a cererii, întrucât, pronunțându-se o soluție pentru inculpatul, tribunalul s-a desesizat, competența de soluționare a cererii de liberare provizorie fiind a Curții de Apel, însă, ulterior, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie ca inadmisibilă, implicit reținând competența acestuia în soluționarea cererii.
Pe fond, arată că în mod greșit s-a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât, prin schimbarea de încadrare juridică prin înlăturarea dispozițiilor al. 5 al art. 215 cod penal, nu se mai poate reține în cauză inadmisibilitatea cererii față de cuantumul pedepsei, care ar depăși 18 ani închisoare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea cererii.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea încheierii ca temeinică și legală. Arată că prin pronunțarea unei hotărâri, instanța s-a desesizat, astfel că soluționarea cererii de liberare provizorie ar putea fi de competența Curții de Apel, însă numai în cazul exercitării unei căi de atac. Dar, având în vedere că, curtea nu a fost investită cu o cale de atac, competența revine primei instanțe, respectiv Tribunalului Constanța.
Cu privire la admisibilitatea cererii, arată că aceasta este admisibilă în principiu prin schimbarea încadrării juridice, respectiv prin înlăturarea dispozițiilor al. 5 din art. 215 cod penal, care prevede o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare, aspect ce ar atrage inadmisibilitatea cererii.
Apărătorul recurentului în replică, arată că potrivit art. 1601cod pr. penală, pe parcursul întregului proces penal, până la soluționarea căilor de atac, inculpatul are posibilitatea de a formula astfel de cereri, chiar dacă s-a pronunțat o hotărâre în cauză. Față de faptul că tribunalul a emisa mandatul de executare, acesta este competent în soluționarea cererii de liberare provizorie.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită judecata în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea nr.27/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.160/4 alin.1 teza II - a cod procedură penală, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.430/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus în baza art.334 cod procedură penală, menținerea încadrării juridice a unei fapte reținută în sarcina inculpaților și, de participație improprie la înșelăciune, prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 215 alin 1,2,3 Cod penal, astfel cum a fost stabilită prin încheierea din 17 04 2009 și condamnarea inculpatului, la pedepse cu închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art.189 alin 1 și 2 cod penal, pentru o infracțiune prev. de art.31 rap. la art.215 alin 1,2,3 cod penal, pentru o infracțiune prev. de art.31 rap. la art.288 alin.1 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și pentru o infracțiune prev. de art. 31 rap. la art. 293 alin.1 cod penal, pedepse ce au fost contopite, și la care s-a adăugat un spor, acesta urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 350 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a apreciat, în raport de dispozițiile art.1604cod procedură penală și art. 1606alin.4 cod procedură penală, că, prin pronunțarea sentinței penale nr.430/13.11.2009, tribunalul s-a dezinvestit, cu precizarea că, nu a fost sesizată încă instanța de control judiciar și întrucât cauza se află în termenul de redactare a hotărârii, formularea unei astfel de cereri de liberare provizorie pe cauțiune este inadmisibilă.
S-a învederat, din perspectiva inadmisibilității de facto a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, că, deși instanța, la pronunțarea sentinței penale nr.430/13.11.2009 s-a raportat la schimbarea încadrării juridice a faptelor conform încheierii din data de 17.04.2009, trebuie avut în vedere că instanța a fost legal sesizată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.31 rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5 cod penal, pentru care regimul sancționator nu se încadrează în normele imperative ale art.160/4 alin.1 în ref. la art.160/2 alin.1 cod procedură penală, pedeapsa pentru astfel de infracțiuni fiind prevăzută de norma incriminatoare peste 18 ani închisoare, aspect în raport de care cererea este, de asemenea, inadmisibilă.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a apreciat cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca fiind inadmisibilă, sub cele două aspecte relevate.
Se arată că, tribunalul a pus în discuție în principal, competența materială de soluționare a cererii, întrucât, pronunțându-se o soluție pentru inculpatul, tribunalul s-a desesizat mastfel încât, competența de soluționare a cererii de liberare provizorie ar fi revenit Curții de APEL CONSTANȚA însă, ulterior, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie ca inadmisibilă, implicit reținând competența acestuia în soluționarea cererii.
Se apreciază că, nu prezintă relevanță, sub aspectul competenței materiale de a soluționa cererea de liberare provizorie pe cauțiune faptul că tribunalul, ca instanță de fond s-a dezinvestit, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, având în continuare, până la sesizarea Curții de Apel, ca instanță de apel, competența de a soluționa o asemenea cerere.
Referitor la aprecierea tribunalului privind inadmisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune raportat la condiția referitoare la cuantumul pedepsei prev. de lege pentru infracțiunea pentru care petentul a fost trimis în judecată, se relevă că, în mod greșit instanța de fond s-a raportat la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și nu la cea stabilită prin hotărârea de condamnare care a înlăturat încadrarea juridică ce determina inadmisibilitatea cererii.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
, că, aspectele reliefate de instanța de fond în raport de dispozițiile art.1604cod procedură penală și art. 1606alin.4 cod procedură penală, nu țin de admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune ci de competența tribunalului dea soluționa o asemenea cerere.
În acest sens reliefăm că, până în momentul în care se pronunță o hotărâre definitivă asupra acțiunii penale cu care o instanță a fost investită, acea cauză se află în cursul judecății, astfel încât, orice cerere formulată în cursul judecății a cărei promovare este reglementată prin dispoziții legale procedurale, este admisibilă urmând să fie soluționată de o instanță.
Tribunalul avea obligația ca, în raport de dispozițiile art.1604cod procedură penală și art. 1606alin.4 cod procedură penală, să stabilească instanța competentă să se pronunțe asupra unei asemenea cereri.
Întrucât, tribunalul, ca instanță de fond, a pronunțat o hotărâre de condamnare, acesta s-a dezinvestit, și în consecință, instanța competentă să se pronunțe asupra unei asemenea cereri este instanța care ar putea soluționa cauza în calea de atac ce urmează judecății în fond, respectiv instanța de apel, care, în speță este Curtea de APEL CONSTANȚA.
În consecință, în mod greșit tribunalul a apreciat, din acest punct de vedere, că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este inadmisibilă, aspectul care, a fost pus în discuție, fiind, în realitate, competența acestei instanțe de a se pronunța asupra unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, după ce s-a dezinvestit, ca instanță de fond.
Față de cele reliefate, apreciem că este incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 alin.1 pct.1 cod procedură penală, fapt pentru care, se impune, conform art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. c cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune de către Curtea de APEL CONSTANȚA, completul de judecată urmând să fie stabilit în compunere de doi judecători, și aceasta deoarece, Curtea de Apel poate fi investită numai ca instanță de apel.
, raportat la cel de-al doilea aspect în raport de care tribunalul a apreciat cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca fiind o chestiune de fond asupra căruia urmează să se pronunțe instanța competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(2) lit.c) cu ref. la art.3859pct.(1) Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii nr. 27/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea de către Cac ererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
I
Jud. fond.:
Tehnored.dec.jud. -
3 ex./3.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Adriana
