Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 724/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 724/R/2008
Ședința publică din data de 4 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
- -
GREFIER: - -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat inculpata împotriva încheierii nr. 700/28 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatei depune la dosar un certificat de naștere al minorei aflată în întreținerea inculpatei și un certificat de handicap al fiicei inculpatei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, solicită admiterea cererii, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale și că cererea este întemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 160/8a pr.pen.
Constată că instanța de fond a motivat hotărârea atacată pe aceea că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, iar toate celelalte argumente se subscriu la aceste considerente pe care îl menține în încheierea instanței de fond. Aceste considerente ale instanței de fond sunt neîntemeiate și nefondate pentru că din dosarul de urmărire penală nu rezultă de nicăieri acest lucru. Inculpata a fost reținută și arestată în flagrant, astfel că nu avea posibilitatea ca în stare de arest preventiv să zădărnicească aflarea adevărului, cu mențiunea că nu poate preciza în ce mod inculpata putea zădărnici aflarea adevărului. Faptul că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei reprezintă un mijloc de apărare, ce nu poate fi folosit împotriva sa, mai ales cât timp susținerile inculpatei nu sunt combătute de alte probe, astfel că solicită a nu se avea în vedere ca element de respingere pe acest temei. De asemenea, consideră că nu trebuie avut în vedere nici modul în care se coroborează declarațiile inculpatei cu declarațiile numitului, fiind în fapt vorba de un mijloc de apărare pe care inculpata a înțeles să-l facă.
Totodată, constată că, prin raportarea la temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, temeiuri care de altfel subzistă, instanța de fond s-a referit la temeiul prev. de art. 148 lit. c pr.pen. respectiv că există date că inculpata pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, însă în opinia sa în acest moment nu se poate reține acest temei, cât timp instanța de recurs a stabilit cu caracter definitiv că există acest temei. Apreciază că dispozițiile art. 148 lit. c pr.pen. sunt identice cu cele ale art. 160/2 alin. 2.pr.pen. iar dacă legiuitorul ar fi înțeles să excludă de la liberarea provizorie anumite temeiuri, ar fi făcut-o în mod expres; nefăcând-o, cel puțin teoretic, chiar dacă ar fi incidente toate dispozițiile art. 148.pr.pen. cererea nu poate fi respinsă prin raportare la aceste temeiuri.
Instanța de fond a apreciat incidente dispozițiile art. 160/2 alin. 2.pr.pen. dar consideră că nu este suficient a se face trimitere la acest text de lege, ci trebuie arătat care sunt aceste infracțiuni, natura lor, modul lor de săvârșire și în ce măsură există date că le-a săvârșit. Învederează faptul că există și alte infracțiuni de trafic de influență de acest gen sau incidente infracțiunilor de corupție, iar instanța nu se poate referi în abstract la orice infracțiune, ci la cele în strânsă legătură cu cea pentru care inculpata a fost învinuită; nu doar în legătură directă cu fapta, ci și cu încadrarea juridică. Apreciază că instanța de fond nu a arătat modul concret de săvârșire al infracțiunii imputate inculpatei, iar date că pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni nu sunt.
Consideră că esența cererii de liberare provizorie pe cauțiune are drept esență cauțiunea și instituția cauțiunii, respectiv garanția că dacă s-ar dispune liberare provizorie pe cauțiune ar putea fi împiedicată să săvârșească alte infracțiuni, dacă s-ar descoperi date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Este evident că dacă s-ar aprecia de instanța de recurs în aceeași manieră ca instanța de fond, această garanție ar fi lipsită de fundament, respectiv că oricare ar fi cuantumul garanției, cererea este neîntemeiată. Apreciază că trebuie avută în vedere garanția depusă pentru a garanta că va respecta obligațiile legale. Învederează că o altă garanție este și faptul că s-a instituit sechestru asigurator în valoare aproximativ egală cu suma care se reține că face obiectul material al infracțiunii ( respectiv s-a instituit sechestru asigurator asupra două autoturisme ). În opinia sa, aceasta este o altă garanție că indiferent de soluția care se va pronunța pe fond nu va exista prejudiciu.
La soluționarea recursului solicită a se avea în vedere și situația familială a inculpatei, pentru că și soțul acesteia este arestat preventiv și astfel a rămas o familie fără sprijin, cu un copil minor și cu unul ce prezintă un handicap. Consideră că aceste aspecte reprezintă o garanție că inculpata va respecta obligațiile pe care instanța le va dispune, mai ales că aceasta cunoaște care sunt criteriile de revocare a acestei măsuri. De asemenea, nu se poate face abstracție de faptul că instituția liberării provizorii pe cauțiune trebuie privită în ansamblu în momentul în care s-a depus cauțiunea, pentru a-i da inculpatei posibilitatea de a-i dovedi că merită să beneficieze de această instituție.
Dacă se admite cererea de liberare provizorie formulată în cauză, pe lângă obligațiile legale constată că instanța poate lua măsura prevăzută la 160/2 pr.pen. cu referire la cele prev. la lit. c și d, solicitând a se impune aceste măsuri, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale atacate, ca temeinică și legală, instanța de fond reținând în mod corect că cererea inculpatei este neîntemeiată. Constată că instanța de fond a reținut că subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv face ca, cererea inculpatei să fie neîntemeiată, arătând în mod judicios că soluția pronunțată este în concordanță cu practica CEDO, conform căreia este cert că în situațiile în care buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, cererea de liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar se impune a fi respinsă.
Raportat la faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, la faptele deduse judecății, la natura acestora și pericolul pentru ordinea publică, apreciază că soluția atacată este temeinică și legală,solicitând respingerea recursului și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece o fată de 30 de ani, ce prezintă un handicap pe gradul 2 și a înfiat o de 5 ani, de care nu are cine să aibă grijă. Solicită a se avea în vedere că nu va lua legătura cu părțile din dosar.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.700 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 1608aalin.6 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata (CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 în B M, județul M, domiciliată în B M,-/5, județul M și cu reședința în B M,-/D, județul M, arestată preventiv, aflată în Arestul M).
În baza art. 1605alin.4 lit.f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de la CEC BANK - Sucursala B M în sumă de 90.000 lei (recipisa de consemnare nr. -/1) pentru inculpata, înregistrată în Registrul de valori a Tribunalului Maramureș la poziția 20/2008.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 40 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de inculpata prin apărător ales, înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Maramureș, a solicitat a fi liberată provizoriu pe cauțiune de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 22/U/22.10.2008 emis de Tribunalul Maramureș în baza încheierii penale nr. 608/22.10.2008 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii sale inculpata a arătat, în esență, că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.160 indice 4 raportat la art.160 indice 2 Cod procedură penală, pentru infracțiunea reținută în sarcina ei pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani și nu există nici una din situațiile prevăzute de alin.2 al aceluiași text legal. Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență s-a arătat că deși toate probele aflate la dosar conduc la o legătură directă doar între deținuții și, inculpata neefectuând nici un act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență, învinuirea față de aceasta este de autoare a acestei infracțiuni. Dar din toate probele administrate nu rezultă decât că inculpata a intermediat pentru ridicarea unor sume de bani de la poștă, trimise de asemenea prin intermediar de către deținutul. Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență se arată că toate probele administrate până în prezent dovedesc că indiferent ce înțelegere există între deținuții și, inculpata nu avea cunoștință de aceasta. S-a apreciat că din perspectiva strării de fapt stabilite în cauză lăsarea inculpatei în libertate nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică, căci presupusele fapte de corupție au avut loc în penitenciar, între persoane încarcerate acolo.
Prin încheierea penală nr.629 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, împotriva acestei încheieri inculpata declarând recurs. Prin decizia penală nr.655/R/06 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluja admis recursul inculpatei și a dispus rejudecarea de către instanța a cărei încheiere a fost casată, respectiv Tribunalul Maramureș.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Maramureș sub dosarul nr-.
După verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, conform art. 1608alin.2 pr.pen. inculpata a făcut dovada depunerii cauțiunii fixate în sumă de 90.000 lei, apoi în ședința publică din 28 noiembrie 2008 tribunalul i-a admis în principiu cererea.
Examinând cererea inculpatei, în temeiul art. 1608apr.pen. tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 608 din 22 octombrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile (22.10.2008-19.11.2008 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.c,d,f pr.pen. pentru infracțiunea de trafic de influență prev.de art. 257.pen. rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
S-a reținut, în esență, faptul că în perioada august-octombrie 2008 pretins împreună cu suma de 11.000 euro de la deținutul, aflat în Penitenciarul Baia Mare, căruia i-a promis că prin influența pe care o are asupra funcționarilor de la penitenciar, a comisiei pentru liberări condiționate și a procurorilor îi va determina să îl scotă la muncă și să obțină liberarea sa condiționată.
Potrivit art. 1604alin. 1 din Codul d e procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 din același cod.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că acele condiții prev. de textul legal menționat trebuie să fie îndeplinite cumulativ nefiind suficientă îndeplinirea numai a condițiilor de legalitate a cererii formulate, fiind necesar ca aceasta să fie și temeinică.
Chiar dacă inculpata a făcut dovada achitării cauțiunii și îndeplinește condițiile prev. de art. 1602alin. 1 din Codul d e procedură penală, tribunalul a apreciat că cererea de față nu este întemeiată, fiind incidente prev. art. 1602alin. 2 din Codul d e procedură penală, întrucât din actele de la urmărire penală rezultă că inculpata ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Așa cum în mod justificat a arătat și apărătorul inculpatului cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu poate fi analizată independent de motivele care au stat la baza arestării preventive a acestuia întrucât așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi admisibilă, cererea trebuie să îndeplinească nu numai condițiile de legalitate ci și acelea de temeinicie.
Chiar dacă inculpata a avut o poziție de nerecunoaștere a faptelor și de negare a oricărei legături cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați care au fost arestați ulterior în aceeași cauză, actele din dosar oferă suficiente date cu privire la împrejurările în care se presupune că s-ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal pentru care a fost arestată prin încheierea penală nr. 608 din 22 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Raportat la persoana inculpatei, la conduita avută de aceasta, instanța a apreciat că nu se poate ignora existența în continuare a tuturor temeiurilor de fapt și de drept care au stat la baza arestării acesteia, motiv pentru care în interesul unei bune desfășurări a anchetei penale, se justifică menținerea în continuare în detenție a inculpatei.
În același sens s-a pronunțat și CEDO cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, care prin deciziile date a statuat că nu numai "existența și persistența unor indicii grave de vinovăție" constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți ci și împrejurarea că prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită "tulburare socială" de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei.
Împotriva încheierii menționate inculpata a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului, a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de liberarea provizorie pe cauțiune a recurentei argumentând că aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, cu toate că această împrejurare nu reiese din dosarul de urmărire penală.
A specificat că instanța nu a arătat care sunt aceste infracțiuni, modul lor de săvârșire și în ce măsură există date că le-a săvârșit inculpata.
A mai arătat că trebuia avută în vedere situația familială a inculpatei care are un soț arestat preventiv iar copii lor au rămas fără sprijin.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform art.3856al.3 pr.pen. - Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.708/22.11.2008 Tribunalul Maramureșa dispus arestarea preventivă a recurentei, în temeiul art.148 al.1 lit.c,d,f pr.pen. pentru infracțiunea de trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. constând în aceea că în lunile august - octombrie 2008 a pretins împreună cu suma de 11.000 Euro de la deținutul, din Penitenciarul Baia Mare, promițându-i în schimb că prin influența pe care o are asupra Comisiei pentru liberări condiționate, vor obține scoaterea la muncă a deținutului și liberarea sa condiționată.
Deși prima instanță a argumentat respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune a recurentei pe considerentul principal al pericolului concret pe care-l presupune lăsarea în libertate a acesteia, a menționat subzistența tuturor temeiurilor arestării preventive precum și riscul perturbării anchetei penale aflate la început.
Unul dintre temeiurile arestării inculpatei îl constituie art. 148 al.1 lit.c pr.pen. justificat de împrejurarea că la percheziția efectuată la locuința inculpatei au fost găsite un număr de 81 cereri de chemare în judecată întocmite de către deținuți din Penitenciarul Baia Mare, care urmau să fie înaintate Judecătoriei Baia Mare, existând bănuiala că sunt folosite drept pretext pentru comiterea unor infracțiuni.
Conform art.1604al.1 pr.pen. rap.la art.1602al.2 pr.pen. liberarea provizorie pe cauțiune nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
În consecință, în speță, cererea de liberarea provizorie pe cauțiune, în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece din existența cererilor de chemare în judecată de la domiciliul recurentei rezultă riscul comiterii de către aceasta a altor infracțiuni similare, având în vedere că și faptul primirii sumei de bani cu ocazia flagrantului a fost justificat de către recurentă ca provenind dintr-o datorie stabilită de către instanța de judecată.
Situația familială a recurentei nu înlătură acest temei care să opună liberării provizorii pe cauțiune a acesteia.
Așa fiind în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpată.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, deoarece acesta a studiat dosarul și a fost prezent la un termen de judecată.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962, aflată în Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale nr. 700 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru av,.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
09.12.08/4 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
