Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 96/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere de liberare provizorie pe cauțiune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 96
Ședința publică din 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva încheierii nr. 68 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocatul ales.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și chestiuni prealabile de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public învederează că inculpatul - care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 4/2009 din 10 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni (sustragere de înscrisuri, fals intelectual, abuz în serviciu și luare de mită) - a formulat o cerere de liberare pe cauțiune, pe care Tribunalul Suceava, prin încheierea nr. 68/11.03.2009, a admis-o și a dispus punerea în libertate a celui în cauză. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, cerințele art. 143 Cod procedură penală și cele ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală fiind îndeplinite. Astfel, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate de legea penală cu pedepse mai mari de patru ani și apreciază că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, pericolul este dat de natura și gravitatea faptelor, de calitatea pe inculpatul o avea la data săvârșirii infracțiunilor, de modalitatea concretă de comitere a acestora (încercând să implice în activitatea infracțională și alte instituții publice, atitudinea sa aducând grave prejudicii autorității din care făcea parte, dar și autorităților cu care acesta conlucra) și apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar genera un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și neîncredere în instituțiile statului. Într-adevăr, la soluționarea cererii era îndeplinită condiția prevăzută de art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că era depusă cauțiunea stabilită de instanță, și erau date și cerințele prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, dar aceste aspecte nu duc în mod automat la punerea în libertate a inculpatului, ele nefiind suficiente, instanța având datoria să analizeze cererea și sub aspectul temeiniciei. Deși într-o cauză cerințele liberării provizorii sunt formal îndeplinite, instanța este cea care poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii de ședință recurată și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea cererii de eliberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul intimat. În situația în care se va admite recursul Parchetului, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor 1605pct. 4 lit. f Cod procedură penală.
Avocatul ales, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, ca nefondat, întrucât motivele invocate (ca și motive de recurs) nu se circumscriu temei pusă în discuție. Atât în scris, cât și oral, astăzi în instanță, s-au susținut situații care vizează analizarea altor instituții juridice, cum ar fi revocarea arestării preventive, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură (ceea ce nu este dat în cazul de față), pentru că legiuitorul, atunci când a instituit această instituție juridică privitoare la liberarea provizorie pe cauțiune, a obligat părțile să se refere strict la alte situații. Sunt două astfel de situații, respectiv cea prevăzută de art. 160 Cod procedură penală, și anume faptul dacă prin punerea în libertate cel în cauză ar face diferite activități în scopul zădărnicirii aflării adevărului și, pe de altă parte, dacă cel în cauză ar fi dispus să săvârșească alte infracțiuni prin admiterea cererii de punere în libertate și luarea măsurii liberării provizorii. Apreciază că niciuna din cele două condiții nu subzistă în cauză și solicită a se lua act că inculpatul își însușește întru totul motivația primei instanțe în justificarea punctului de vedere pe care l-a avut la momentul când a admis cererea de punere în libertate pentru că, de fapt, argumentele respective reprezintă pledoaria făcută în susținerea (inițial, în fața instanței de fond) a admiterii cererii de punere în libertate pe cauțiune și asupra cărora nu mai insistă.
În ceea ce privește invocarea gradului de pericol social concret, gravitatea faptelor etc. apreciază că aceste circumstanțe nu pot fi puse în discuție decât atunci când se apreciază că cel trimis în judecată - cu ocazia judecării în fond a cauzei - găsit vinovat și, evident, la acel moment (pentru stabilirea modalității de executare a pedepsei, a cuantumului acesteia) instanța de fond va avea în vedere aspectele respective, nici într-un caz de liberare provizorie pe cauțiune nu pot fi invocate astfel de argumente. Deci motivele de recurs nu se circumscriu temei puse în discuție. Prin invocarea și motivarea că ar exista un pericol social concret în cazul de față, așa cum este el expus, fără niciun fel de probatoriu concret în sprijinul acestui punct de vedere, trebuie reținut faptul că art. 148 lit. h Cod procedură penală (unde nu se mai cerea existența unui pericol social concret în justificarea vreunei măsuri, ci se cerea pentru fapta respectivă, alături de alte chestiuni, să fie dat un pericol social în ce privește persoana inculpatului) este abrogat. Dacă s-ar pune în antiteză cele două terminologii, respectivpericolul social(din vechiul art. 148 lit. h Cod procedură penală) cu pericolul social concret (așa cum este reglementat astăzi), s-ar observa că legiuitorul a avut în vedere existența unei distincții și a unei deosebiri între acestea, pentru că altfel nu se justifica reglementarea în acest mod. Mai mult, este de notorietate că dacă se săvârșește vreo faptă, preconstituirea probelor are loc prin comunicatele de presă și, cu motivarea acestei situații, se spune că se produce un pericol social concret și o anumită stare de rezonanță negativă (ca și cum ar exista vreun aparat pentru măsurarea rezonanței pozitive sau negative a vreunei fapte). Dar articolele de presă nu constituie o rezonanță a faptei, iar dacă rezonanța în sine a pericolului social concret pentru ordinea publică este pusă în discuție de juriști, trebuie să existe probe palpabile în acest sens, ceea ce nu este dat în situația de față. se referă la situații când, după darea publicității (deci aducerea la cunoștință a colectivității cu privire la săvârșirea vreunei fapte, așa cum este în situația de față), colectivitatea respectivă ar reacționa în orice fel și această reacție ar fi concretizată în niște probe palpabile pentru completele de judecată, pentru ca văzând ce fel de reacții sunt și în ce modalitate este perturbată buna activitate a grupului social respectiv, să poate aprecia dacă este o rezonanță sau nu.
Referitor la generarea unui sentiment de nesiguranță, așa cum s-a invocat astăzi în instanță, arată că, dacă s-ar interpreta terminologia folosită de către recurentă, s-ar putea înțelege că până la data săvârșirii faptei respective de către inculpat nu era generat acest sentiment de nesiguranță (deci era un sentiment total de siguranță) și de la acel moment și până astăzi (chiar și în viitor) sentimentul de nesiguranță a luat naștere și el există (dar nu este măsurat, nu este exemplificat, nu este concretizat). Apreciază că toate susținerile de astăzi nu au legătură cu cauza, motiv pentru care solicită să fie înlăturate. De asemenea, consideră că măsura luată de instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, existența sau inexistența celor două condiții obligatorii prevăzute de lege, coroborate și cu cerința la fel de imperativă a instituției juridice de achitare a cauțiunii (rezultatul unui mare efort financiar din partea întregii familii a inculpatului), tocmai pentru a satisface condiția prevăzută de lege. În speță, cauțiunea este achitată, inculpatul cunoaște care-i sunt obligațiile care-i revin, a înțeles și știe care sunt sancțiunile în cazul în care nu respectă una sau mai multe din prevederile sau din obligațiile ce au fost impuse. Ca atare, consideră că procesul penal (care e în faza de judecată la fond, fiind depășit primul termen) poate fi dus în continuare și, de asemenea, se poate pronunța și o soluție, cu inculpatul în stare de libertate, pentru că acesta nu vrea și nici nu poate să zădărnicească în orice mod aflarea adevărului, date fiind antecedentele sale înainte de săvârșirea faptei.
Față de cele de mai sus, apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, ca nefondat, și menținerea punctului de vedere manifestat în încheiere de către instanța de fond.
Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, regretă cele întâmplate și solicită respingerea recursului declarat de Parchet, cu precizarea că este distrus din punct de vedere fizic și psihic. Învederează, de asemenea, că a luat cunoștință despre obligațiile pe care le are în situația în care va fi eliberat pe cauțiune și solicită judecarea în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 5.03.2009 sub nr-, inculpatul a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală și, de asemenea, nu se află în nici unul din cazurile prev. de art. 1602alin. d Cod procedură penală. Astfel, a apreciat că liberarea sa provizorie pe cauțiune este admisibilă, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu poate influența în mod negativ desfășurarea cercetări judecătorești. În acest sens, a arătat că este o persoană tânără, se află pentru prima oară în conflict cu legea penală, provine dintr-o familie organizată și respectată în societate.
Tribunalul Suceava - Secția penală, prin Încheierea nr. 68 din 11 martie 2009, admis cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul și a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a acestuia, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal; fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal; uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 emis de către Tribunalul Suceava, în baza încheierii Camerei de Consiliu cu același număr din 20.01.2009.
În temeiul art.1604alin.2 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații, prev.de art.1602al.3 Cod procedură penală:
a) să nu depășească limita teritorială a Statului Român decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organele de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția municipiului S, județul S, desemnată cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
Totodată, în baza art. 1604al.2 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul a fost obligat să respecte și următoarele obligații, prev.de art.1602al.31Cod procedură penală:
c) să nu se apropie de martorii din lucrări, indicați în rechizitoriul nr.4/P/04.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și membrii familiei lor și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
Potrivit art. 1602al. 32Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că,în cazul nerespectării cu rea-credință a obligațiilor sus-menționate, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În temeiul art. 1605al. 5 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în cazul nerespectării obligațiilor stabilite de instanță, cu ocazia revocării liberării provizorii pe cauțiune și condamnării la pedeapsa închisorii, cauțiunea instituită nu se va restitui și se va face venit la bugetul de stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. 1,3 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art. 145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale, suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu nr. 4 din data de 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă. La momentul adoptării acestei măsuri preventive judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv, există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art.681Cod procedură penală, că prin modalitatea în care a acționat inculpatul, s-a cantonat în sfera ilicitului penal, că infracțiunile pentru care este trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, cât și date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică care rezultă din gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise și starea de pericol creată pentru interesele publice.
S-a mai reținut că starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social concret al faptei, presupune o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică și de insecuritate socială. În cazul de față, faptele inculpatului poartă amprenta evidentă a unei atitudini de sfidare atât a semenilor, cât și a autorității publice menite să vegheze și să asigure ordinea și liniștea publică, securitatea cetățenilor, integritatea teritorială, autoritate pentru care oamenii trebuie să manifeste respect și considerație, așadar un comportament ordonat raportat la normele de drept, iar nu unul mai presus de lege.
În prezenta cauză, Tribunalul a reținut că instituția liberării provizorii pe cauțiune este reglementată de dispozițiile art. 1604- 16010Cod procedură penală.
Art. 1604al. 1 Cod procedură penală, statuează că liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie pe cauțiune nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
la cazul în speță, Tribunalul a reținut pentru început că cerința imperativă, aceea de a depune cauțiunea este satisfăcută, făcându-se dovada că suma de 50.000 lei fixată cu acest titlu a fost depusă la CEC pe numele inculpatului la dispoziția instanței, fiind atașată la dosar chitanța nr. -/1 seria - nr. - din data de 10.03.2009 în sumă de 50.000 lei și recipisa de consemnare a acestei cauțiuni nr. -/1 seria - nr. -, ambele emise de CEC Bank - Sucursala
Totodată a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602al. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, se mai reține de Tribunal că în cauză nu este dată cerința negativă prev. de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa formulat recurs, solicitând casarea încheierii și respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Critica este întemeiată pentru următoarele considerente:
Temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive din data de 29 ianuarie 2009 subzistă, fiind întrunite în continuare prevederile art. 136 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Inculpatul a săvârșit un concurs infracțional pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și se apreciază că există probe care să conducă la ideea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este dat de calitatea inculpatului, de modul în care a acționat pentru desfășurarea activității infracționale, încercând să implice în această activitate și alte instituții (inculpatul a afirmat că parte din suma luată drept mită urmează să ajungă la un procuror), atitudinea sa aducând grave prejudicii autorității din care face parte și autorităților cu care acesta conlucrează, generând un sentiment de nesiguranță și neîncredere în instituțiile statului. Lăsarea în libertate a acestui inculpat ar accentua acest sentiment în rândul opiniei publice.
Este adevărat că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că a fost depusă cauțiunea stabilită de instanța de judecată și că au fost date și cazurile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, dar aceste aspecte nu conduc automat la punerea în libertate a inculpatului, în situația în care lăsarea în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică pentru motivele invocate. De altfel, inculpatul s-a adresat anterior instanței de judecată cu o cerere de liberare sub control judiciar, cererea care, prin încheierea nr. 56/02.03.2009 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată (de același complet de judecată) și care a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, de către Curtea de APEL SUCEAVA. considerăm că după aproximativ 8 zile de la cererea anterioară, instanța de judecată nu putea aprecia că pericolul pentru ordinea publică nu subzistă și că inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate.
Așa cum am arătat în precedent, deși în speță condițiile liberării provizorii pe cauțiune sunt formal îndeplinite, Curtea apreciază că este oportun ca pentru buna desfășurare a procesului penal inculpatul să rămână în continuare privat de libertate, punerea sa în libertate putând provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Așa fiind, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa încheierea atacată și în rejudecare se va respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
În temeiul art. 1605alin. 4, lit. f Cod procedură penală, se va dispune restituirea către inculpat a sumei de 50.000 lei, consemnată la CEC-BANK - Sucursala
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva încheierii nr. 68 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Casează încheierea sus-menționată și în rejudecare:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În temeiul art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală dispune restituirea către inculpat a sumei de 50.000 lei, reprezentând cauțiune, consemnată la CEC-BANK - Sucursala S cu recipisa nr. -/1 din 10.03.2009.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecător
.
3 ex. / 16.03.2009
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ghertner Artur, Maierean Ana
