Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 97/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 97/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.04.1992 în G, domiciliat în G-, -.6,.111, jud. G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d Minori și Tineri ), împotriva încheierii de ședință din 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av. Didel, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de avocatul său.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul inculpatului recurent supune atenției controlului judiciar anumite chestiuni de nelegalitate în opinia sa, care sunt cuprinse în încheierea pe care a recurat-
Cererea de liberare provizorie pe cauțiune a fost respinsă de Tribunalul Galați, în opinia sa, fără a se motiva sau fără a avea legătură cu motivele arătate.Este evidentă nelegalitatea hotărârii atacate, prin prisma faptului că instanța de fond a motivat respingerea cererii pe cu totul alte considerente decât cele prevăzute de legiuitor.
În esență, Tribunalul Galația respins cererea de liberare pentru cinci motive evidente:datorită gravității aduse ca învinuire, natura și importanța valorilor sociale lezate, pericolul social ridicat al acestei infracțiuni, starea de neliniște și nesiguranță promovate în rândul societății și pericolul pentru ordinea publică.
Solicită a se observa în disp.art.161 și urm. Cod pr.penală că legiuitorul nu arată nici una dintre aceste condiții ca fiind cele obligatorii sau fiind necesare pentru respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.Din contră, legiuitorul în art.1602alin.2 Cod pr.penală care se referă la liberarea provizorie sub control judiciar, dar care sunt aplicabile și cererilor de liberare pe cauțiune, vorbește despre faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul când există date că inculpatul zădărnicește aflarea adevărului, ascunde probe, încearcă să influențeze martori
Instanța de fond, deși a făcut vorbire că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor, nu s-a referit absolut la aceste aspecte. Din contră, a înțeles să motiveze pe cu totul alte împrejurări.
. a acordat asistență juridică unui alt inculpat - într-o cauză în care cinci sau șase persoane, printre care erau minore, au fost arestate pentru trafic de droguri de risc - pentru o cantitate de 1.100 gr cannabis. Este încheierea de ședință pe care a legalizat-o, iar instanța își reamintește de această cauză,respectiv că în momentul în care au fost puși în libertate acei minori, curtea a motivat următoarele: " este adevărat că fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, însă actele depuse de acesta la dosar dovedesc că acesta a avut o comportare bună în familie, în societate, a obținut rezultate bune la învățătură, în activitatea sportivă" - aceasta era o persoană eminamente.
Instanța arată că acei minori erau participanți la olimpiade, cu merite deosebite la învățătură.
Apărătorul inculpatului, în continuare, arată că dorește să scoată în evidență - să aducă în discuție că din 2005 au trecut patru ani și acești minori nu au fost trimiși în judecată pentru 1.100 gr de cannabis adus din Republica M și intrat în România.Solicită a se observa diferența enormă și pune în talerul balanței situația de față.
Inculpatul avea 16ani și 11 luni la momentul când s-a săvârșit fapta, nu este trimis în judecată cu art.41 Cod penal - forma continuată, are un singur act material. Actul material se poate verifica în ce constă. A deținut timp de 10 minute acel pachet care trebuia să fie vândut de, care de altfel l-a și vândut.
El nu avea nici un beneficiu material, nici un fel de beneficiu, iar când a discutat cu el, acesta i-a arătat că îl duceau și pe el prin lume și îi plăcea cu ei,că alții mai mari discutau cu el. Este evident în opinia sa, că acest minor, în opinia inculpatului a fost folosit ca un scut în cazul în care poliția va interveni. Ideea este că urmează a se observa că în cauza de față nu există nici un indiciu din care să rezulte că dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate ar zădărnici cumva aflarea adevărului.
El a recunoscut săvârșirea faptei, a adus aportul la aflarea adevărului, nu există nici un impediment din care să rezulte că dacă ar fi lăsat în libertate s-ar duce să vorbească cu martorii, pentru că nu are cum să vorbească cu martorii, întrucât unul este investigator sub acoperire și unul este colaborator și nici nu îl interesează.
Mai mult decât atât, este de reținut o chestiune foarte importantă: părinții săi au făcut eforturi deosebite, au împrumutat suma de 100 milioane stabilită de instanța de fond, au ipotecat apartamentul, deci inculpatul știe că dacă nu respectă obligațiile pe care Curtea le stabilește, se întoarce în arest,părinții săi pierd banii și casa va fi scoasă la vânzare. Este evident că nu se va întâmpla acest lucru.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Depune la dosar încheierea legalizată, la care a făcut referire.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea Tribunalului Galați este legală și temeinică, este corect motivată, iar în ceea ce privește susținerile apărării, apreciază că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare. În cauză aceste temeiuri subzistă întrucât fapta pentru care este cercetat inculpatul este o infracțiune gravă, față de modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptei apreciază că se imune în continuare menținerea acestuia în libertate. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul este de acord cu apărătorul său și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin rechizitoriu nr. 16/D/2009 din 11.05.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul TERITORIAL GALAȚI, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 99 și următoarele Cod penal.
În sarcina inculpatului se reține că, împreună cu inculpații și, a deținut o cantitate de hașis - drog de risc înscris în Tabelul anexă III al Legii nr. 143/2000, ajutând la distribuirea acesteia.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Galați la data de 12.05.2009 și, potrivit programului de repartizare a primit termen de judecată la data de 22.06.2009.
La data de 11.05.2009, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea cererii a susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1602alin. 1 și 2 Cod proc. penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește 18 ani, a avut o conduită bună, a recunoscut săvârșirea faptei, a cooperat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, contribuția sa la săvârșirea faptei a fost modică, la data săvârșirii faptei era elev, nu există riscul să săvârșească alte infracțiuni și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință nr- din 09.06.2009 a Tribunalului Galați, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși este îndeplinită condiția impusă de art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, datorită gradului ridicat de pericol social al faptei săvârșite, natura și importanța valorilor sociale lezate (relații sociale referitoare la sănătatea publică) și starea de neliniște și nesiguranță generată de săvârșirea unor astfel de fapte în rândul comunității, lăsare inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 09.06.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinice.
În motivarea recursului a susținut că aspecte reținute de instanța de fond pentru respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, respectiv, gravitatea faptei săvârșite, natura și importanța valorilor sociale lezate, pericolul social al infracțiunii, starea de neliniște și nesiguranță promovate în rândul comunității și pericolul pentru ordinea publică nu sunt prevăzute de art. 1602Cod proc. penală, ca fiind condiții de admisibilitate a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
A susținut cp, potrivit art. 1602alin. 2 Cod proc. penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului influențare unor martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
A invocat că aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece a avut o conduită sinceră a recunoscut și regretat fapta săvârșită, nu are antecedente penale, la data săvârșirii faptei avea 16 ani și 11 luni, nu are cum să influențeze martorii deoarece unul este investigator sub acoperire și unul este colaborator.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1604în ref. la art. 1602Cod proc. penală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul nu depășește 18 ani și s-a depus cauțiunea.
Conform art. 1602alin 2 Cod proc. penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului influențare unor martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Este evident că, dispozițiile legale de mai sus, rezultă că admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune este lăsată la aprecierea instanței și că aceste dispoziții legale trebuiesc interpretate în strânsă legătură cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod proc. penală, care reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive.
În cauză, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat nu depășește 18 ani și s-a plătit cauțiunea, în mod corect, față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de, natura și importanța valorilor sociale lezate (relații sociale referitoare la sănătatea publică) și starea de neliniște și nesiguranță generată de săvârșirea unor astfel de fapte în rândul comunității, prima instanță a reținut că lăsare inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul ca nefondată.
în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au deținut și vândut o cantitate de peste 100 grame hașiș, că la perchezițiile domiciliare au fost găsite și alte cantități de droguri.
În ceea ce privește riscul ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, trebuie avut în vedere că, pe lângă investigator și colaborator în cauză sunt de audiat și alți 5 martori și că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de o altă persoană, dar și faptul că până în prezent nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.04.1992 în G, domiciliat în G-, -.6,.111, jud. G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d Minori și Tineri ), împotriva încheierii de ședință din 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp. art.192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnired.CG/2 ex./19.06.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
