Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 277/2010)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către petenta () împotriva sentinței penale nr. 33/15.01.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta - petentă personal și asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18592/03.02.2010, atașată la fila 11/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosarul cauzei a motivelor de recurs de către petentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, considerând că în faza actuală cererea de reabilitare ar putea fi admisă prin armonizarea legislației europene cu cea internă, momentul împlinirii termenului de reabilitare, în opinia sa, fiind împlinit, întrucât procesul penal a durat 6 ani de zile, cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 3 și art. 6 din în condițiile în care petenta avea dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil.
Apărarea precizează că, deși motivarea se pliază pe normele interne, contrazice normele comunitare la care a făcut referire anterior, în sensul că se încalcă rezonabilitatea termenului în condițiile în care de la judecarea cauzei pe fond până la soluționarea recursului au trecut 6 ani de zile. Or, celeritatea unui proces creează prestanța justiției din România, iar încălcarea acestei rezonabilități a condus la condamnarea petentei.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către petentă, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, apreciind că în mod legal s-a reținut că nu s-a împlinit termenul de reabilitare, care se calculează de la 27.02.2005, considerându-se îndeplinit la data de 27.05.2011.
Cu privire la dispozițiile invocate, consideră că nu sunt aplicabile în această fază, pentru că ele privesc un proces penal efectiv, or, prezenta cauză ca are ca obiect o cerere de reabilitare, care practic este o cerere care poate fi formulată după etapa considerată ca executată, în faza execuțională.
Recurenta-petentă)., în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de reabilitare, întrucât nu se poate reintegra în societate datorită fișei sale de cazier judiciar.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 01 martie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 277/2010 )
DECIZIA PENALĂ NR. 369R
Ședința publică de la 01 martie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR- - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de către petenta )., împotriva sentinței penale nr.33/15.01.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2010, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 22.02.2010 la data de 01.03.2010, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.33/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală, în dosarul nr-, s-a respins ca prematură cererea având ca obiect reabilitarea judecătorească privind condamnarea de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, aplicată prin sentința penală nr.107/27.03.1998 de Tribunalul București Secția a II a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.600/01.02.2002 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petenta (fostă ) domiciliată în B, nr.23,.129 B,.3,.6,.88, sector 5.
A fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Sectia a-II-a penală, la data de 4.12.2009, petenta ( fostă ) a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reabilitarea judecătorească privind condamnarea de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, aplicată prin sentința penală nr.107/27.03.1998 de Tribunalul București -Sectia a-II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.600/01.02. 2002 Curții Supreme de Justiție.
În motivarea cererii, petenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 Cod penal și art.137 Cod penal respectiv, este îndeplinit termenul de reabilitare prevăzut de lege, în aceasta perioadă neintervenind nici o condamnare, după punerea sa libertate și-a câștigat existența prin muncă, având o conduită bună în colectivitatea locului de muncă și a achitat în întregime toate cheltuielile de judecată la care a fost obligată.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei copia sentinței penale nr. 107
din 27 martie 1998 pronunțată de Tribunalul București, Sectia a-II-a penală, cu
mențiunea rămânerii definitive, copia deciziei penale nr.156 A din 15 aprilie 1999
pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, copia deciziei penale nr.600 din 1 februarie
2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, copia sentinței civile nr.3814 din 26
mai 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B, adeverința emisă de
societatea unde își desfășoară activitatea petenta.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat ca fiind prematură
cererea de reabilitare judecătorească formulată de către petenta fiind respinse,
considerentele avute în vedere:
Potrivit prevederilor art.135 Cp. termenul de reabilitare în prezenta cauză este de 4 ani la care de adaugă J din durata pedepsei aplicate, respectiv, 2 ani și 3 luni, rezultând astfel, un termen de 6 ani și 3 luni, termen care se socotește conform prevederilor art.136 alin.1 Cp. de la data executării pedepsei sau de la data considerării acesteia ca executată și nu se data liberării condiționate a petentei condamnate astfel cum susține apărătorul său.
Prin urmare, s-a apreciat că termenul de reabilitare în prezenta cauză se împlinește peste aproximativ 2 ani dată la care petenta - condamnată poate formula o nouă cerere de reabilitare judecătorească.
Ca atare, Tribunalul, a respins ca prematură, cererea având ca obiect reabilitarea judecătorească formulată de petenta ( fostă ).
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs petenta ( fostă ).
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod just a apreciat tribunalul că cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta a fost prematur formulată, termenul de reabilitare nefiind împlinit.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 135 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate.
Cum pedeapsa pronunțată în cauză a fost de 4 ani și 6 luni, termenul de reabilitare conform dispozițiilor anterioare, va fi de 4 ani la care se adaugă 2 ani și 3 luni, deci 6 ani și 3 luni.
În conformitate cu art.136 din Codul d e procedură penală termenele prevăzute în art.134 și 135 se socotesc da la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la dat când aceasta s-a prescris.
Din interpretarea textului menționat rezultă că în cazul liberării condiționate, curgerea termenului de reabilitare începe de la data împlinirii duratei pedepsei, când pedeapsa este considerată executată.
Din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, pedeapsa de 4 ani și 6 luni ce i-a fost aplicată petentei putea fi considerată executată la 27.02.2005, dată de la care se socotește termenul de reabilitare de 6 ani și 3 luni, urmând ca acesta să se împlinească la 26.05.2011.( fila 67 din dosarul de fond)
Petenta a susținut că cererea de reabilitare ar putea fi admisă prin armonizarea legislației europene cu cea internă, termenul de reabilitare, în opinia sa, fiind împlinit, întrucât procesul penal a durat 6 ani de zile, cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 3 și art. 6 din în condițiile în care avea dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil.
În dreptul român, după rămânerea definitivă a hotărârii, părțile pot solicita numai repararea prejudiciului patrimonial sau moral produs de autorități prin depășirea unui termen rezonabil al procedurii.
Astfel, cu toate că de iure dreptul la un remediu efectiv în cazul lipsei de celeritate în desfășurarea procesului penal poate fi valorificat în fața instanțelor sub toate aspectele, de facto lipsa unei reglementări exprese a procedurii și a soluțiilor pe care instanțele le pot pronunța permite satisfacerea efectivă a acestui drept numai sub aspectul acordării de despăgubiri, pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, chiar dacă petenta are dreptul la un remediu efectiv, el poate fi valorificat, în prezent, numai prin acordarea de despăgubiri și nu în cadrul soluționării unei cereri de reabilitare judecătorească.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală va obliga recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta condamnată ). împotriva sentinței penale nr.33/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II- a penală.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 martie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SC-05.03.2010/Dact.EA-18.03.2010/2ex/07.04.2010
-Jud.SM
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
