Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 220/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.220/
Ședința publică din data de 29 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.100 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de reabilitare formulată de petentul.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa intimatului petent.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și sub aspectul greșitei soluționări de către instanța necompetentă material.
Urmează a se observa că potrivit disp.art.494 Cod procedură penală, competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Ori, nici una din aceste condiții prevăzute expres de text nu au fost respectate de instanța de fond.
Soluția definitivă a fost pronunțată de Tribunalul București iar condamnatul are domiciliul la
Ne aflăm în fața unei soluții pronunțate de o instanță necompetentă.
Față de aceste împrejurări pe care instanța le va analiza, urmează a se constata că ne aflăm în situația în care soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă, iar pe fond, urmează a se observa că soluția a fost dată cu încălcarea normei de drept procedural și a art.134 Cod penal, care stabilește condițiile în care se poate admite cererea de reabilitare judecătorească.
Ori, inculpatul nu și-a îndeplinit toate obligațiile de la art.134 Cod penal, în sensul că nu a făcut dovada că a rezolvat acțiunea civilă.
Sub acest aspect, apreciază că în principal, urmează ca instanța să admită recursul, să caseze hotărârea recurată și trimiterea cauzei la instanța competentă, fiind o competență alternativă.
În subsidiar, apreciază că raportat la domiciliul inculpatului și pentru a nu-l pune în fața unor alte cheltuieli, competent ar fi Tribunalul Tulcea, ocazie cu care instanța de fond care urmează să verifice cererea formulată, să aibă în vedere și celelalte motive de recurs pe care le-a formulat în scris.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin sentința penală nr.100/26.02.2008 în baza art.135 Cod procedură penală a admis cererea formulată de către condamnatul.
A dispus reabilitarea judecătorească a condamnatului petent față de pedeapsa de 8 ( opt ) ani închisoare și 5 ( cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a,b" Cod penal aplicată prin sentința penală 959/10.10.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală 3226/03.07.2003 a Curții Supreme de Justiție.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut următoarele:
Condamnatul a solicitat la data de 03.12.2007, prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reabilitarea judecătorească față de pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit."a,c" Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.959/19.10.2002, pronunțată de Tribunalul București în dosarul penal nr.4485/2000.
Tribunalul a constatat că este îndeplinit termenul de reabilitare prevăzut de art.135 lit."b" Cod procedură penală, raportându-se și la reducerea termenului de reabilitare de 8 ani și 6 luni, dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar petentul a avut o bună comportare după condamnare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.
În motivarea cererii de recurs, se invocă nulitatea hotărârii recurate, deoarece aceasta a fost pronunțată de o instanță necompetentă din pucnt de vedere teritorial.
Se arată că, în primă instanță cauza a fost soluționată de Tribunalul municipiului B, domiciliul condamnatul este T și tot în T sunt și locurile de muncă ale petentului pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii.
În al doilea motiv de recurs, se susține că, cererea condamnatului nu putea fi admisă deoarece nu este îndeplinită condiția de formă prevăzută de art.137 al.1 lit."d" Cod penal.
Condamnatul nu a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat prin sentința penală de condamnare și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicat de motive obiective să le achite până la această dată.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este întemeiat.
Condamnatul, a solicitat instanței reabilitarea judecătorească privind pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de Tribunalul București prin sentința penală nr.959/10.10.2002.
Cererea a adresat-o Tribunalului Constanța.
Potrivit art.494 Cod procedură penală, instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este cea care a judecat în prim grad jurisdicțional cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea sau instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază.
În raport de dispoziția legală mai sus menționată, competența teritorială revenea Tribunalului municipiului B sau Tribunalului Tulcea.
Dar, nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența teritorială, este sancționată cu nulitate relativă, iar excepția de necompetență teritorială poate fi invocată numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată, conform art.39 al.2 Cod procedură penală.
Trebuie reținut, de asemenea, că nulitățile relative, conform art.197 al.4 Cod procedură penală, sunt strâns legate de existența unei vătămări procesuale, care trebuie să fie produsă prin efectuarea unui act în condiții nelegale.
În speță, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, a fost invocată numai prin motivele de recurs, deci tardiv, iar recurentul care a invocat-o nu a făcut dovada vătămărilor procesuale suferite.
În considerarea celor mai sus prezentate curtea constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Analizând cel de-al doilea motiv de recurs prin prisma dispozițiilor art.137 Cod penal și art.495-497 Cod procedură penală, curtea constată că este întemeiat.
Instanța de fond, înainte de a trece la soluționarea în fond a cererii de reabilitare, nu a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor de formă prevăzute d art.495 Cod procedură penală.
Potrivit art.495 al.2 lit."e" Cod procedură penală raportat la art.137 al.1 lit."d" Cod penal și art.499 Cod procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat a achitat în întregime despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri sau când instanța constată, că cel condamnat și a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare.
În considerentele hotărârilor recurate nu se face nici un fel de mențiuni cu privire la această condiție de formă ce trebuie îndeplinită cererea de reabilitare.
Din actele dosarului, rezultă că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 03.07.2003. Prin această hotărâre, petentul a fost obligat la despăgubiri civile de peste 26 miliarde lei vechi.
Până la data formulării acestei cereri de reabilitare, a achitat suma "considerabilă" de 500.000 lei vechi iar pe parcursul soluționării cererii a mai achitat 1.500.000 lei vechi.
Trebuie menționat că nici nu s-au adus probe că petentul s-ar afla în situația prevăzută de art.499 Cod procedură penală.
În considerarea celor mai sus menționate, curtea constată că cererea de reabilitare formulată de petentul nu îndeplinește condițiile de formă și în mod greșit prima instanță a procedat la judecata pe fond și a admis-
Drept urmare, recursul va fi admis și fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859punct 18 Cod procedură penală, sentința penală nr.100/26.02.2008 a Tribunalului Constanța va fi casată și rejudecând cauza pe fond, cererea de reabilitare formulată de condamnatul, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală,
Admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.100 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
Casează sentința recurată și rejudecând dispune:
Respinge cererea pentru neîndeplinirea condiției de formă.
Obligă petentul la plata cheltuielilor către stat, în sumă de 40 lei.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 4 ex.
Data: 08.05.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin Iancu
