Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Sentința 263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(1862/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.263
Ședința publică de la data de 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu- - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect cererea de reabilitare formulată de condamnatul G.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspunde condamnatul G, fiind reprezentat de avocat din oficiu, împuternicire avocațială nr.-/05.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei adrese de la.P din care reiese că ultimul domiciliu cunoscut al petentului condamnat este în orașul Scăieni, județ P, precum și faptul că figurează ca fiind imigrat în SUA din anul 1981,
Apărătorul condamnatului, arată că la dosar nu există chitanță prin care condamnatul a achitat cheltuielile de judecată la care a fost obligat prin sentința penală nr.33/14.04.1982 a Tribunalului Teritorial București.
Curtea constată că la fila 41 din dosarul Judecătoriei Ploiești se află o chitanța prin care petentul condamnat a achitat cheltuieli de judecată.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul condamnatului, având cuvântul, solicită admiterea cererii de reabilitare formulată în baza art.137 Cod procedură penală, urmând a se constata că obligațiile stabilite în sarcina persoanei condamnate au fost îndeplinite, motiv pentru care solicită admiterea cererii și a se pronunța reabilitarea petentului condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, în raport de condamnarea care apare în evidența, cererea de reabilitare este inadmisibilă.
Consideră că nu există temei pentru a se dispune reabilitarea judecătorească pentru o condamnare la pedeapsa cu moartea, în privința căreia nu sunt dovezi de modificare de comutare la altă pedeapsă, de executare, de constatare ca prescrisă a condamnării și nici de grațiere, drept urmare, cererea de reabilitare este inadmisibilă.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, petentul Gas olicitat reabilitarea judecătorească cu privire la pedepsele aplicate prin sentința penală 33 din 14.04.1982 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul 127/1982.
Cererea de reabilitare judecătorească a fost formulată pentru condamnat de dna avocat care a primit procură specială în acest sens de la inculpat (fila 9 dosar Jud. P), în cerere făcându-se precizarea că petentul locuiește în Beach, SUA.
La solicitarea instanței, Tribunalul Militar Teritorial Ba comunicat copia sentinței penale 33 din 14.04.1982 pronunțată în dosarul 127/1982 (fila 28).
Prin sentința penală 1245 din 30.06.2009, Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale și a declinat cererea în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI cu motivarea că cererea de reabilitare trebuie soluționată de instanța căreia i-ar reveni, la acest moment, competența să judece cauza în primă instanță, aceasta fiind Curtea de APEL BUCUREȘTI, întrucât petentul a fost condamnat pentru infracțiuni care, potrivit art.28/1 C.P.P. sunt de competența acesteia. În drept, s-a făcut trimitere la dispozițiile art.494 și C.P.P. la decizia 83/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată la 29.07.2009 pe rolul acestei instanțe, sub nr-.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin sentința penală 33 din 14.04.1982 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul 127/1982, petentul Gaf ost condamnat la:
- pedeapsa cu moartea pentru atentat împotriva unei colectivități prev. de art.161 Cod Penal;
- 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de complot prev. de art.167 alin.1,3 și 4.pen;
- 15 ani închisoare pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste prev. de art.166 alin.2 pen;
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în paguba avutului obștesc prev. de art.208, 209 lit.a,c,e și g rap. la art.224 p,; În baza art.2 și 8 din.189/1981 s-a constatat că pedeapsa este grațiată condiționat cu 1/6 urmând a executa 5 ani și 10 luni închisoare, iar în baza art.1 și 8 din același decret s-a constatat că pedeapsa de 5 ani este grațiată condiționat în întregime;
- 3 ani închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei prev. de art.245 alin.1
Cod PenalPentru petentul condamnat G, hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare la 17.06.1982 când s-a emis 53/1982.
Din fișa de cazier rezultă că petentul nu a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni, singura condamnare a acestuia fiind cea aplicată prin sentința penală 33 din 14.04.1982 (fila 13).
Curtea consideră că termenul de reabilitare judecătorească ce trebuie socotit se stabilește în raport de pedeapsa cea mai grea aplicată pentru infracțiunile aflate în concurs, respectiv pedeapsa cu moartea, în acest sens fiind decizia în interesul legii nr.3/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art.3 din Decretul Lege 6/1990, pedepsele cu moartea, aplicate prin hotărâri rămase definitive dar neexecutate, se înlocuiesc cu pedeapsa detențiunii pe viață, potrivit procedurii privind înlocuirea acestei pedepse.
La solicitarea instanței, Tribunalul Militar Teritorial Ba comunicat că petentului condamnat nu i s-a făcut aplicarea Decretului 11/26.01.1988 și nici a Decretului Lege 6/1990 cu privire la pedepsele aplicate prin sentința penală 33 din 14.04.1982. S-a mai precizat că acesta s-a sustras executării pedepsei, fiind dat în urmărire generală cu ordinul -/08.07.1982 (fila 16).
Potrivit relațiilor Inspectoratului Național pentru Evidența Populației, petentul condamnat figurează cu domiciliul în orașul - Scăeni,-, județul P, precum și cu mențiunea "emigrat SUA/1981".
Conform art.135 Cod Penal, termenele de reabilitare judecătorească sunt mai scurte sau mai lungi în funcție defelulpedepsei aplicate - detențiune pe viațăcomutată sau înlocuită cu pedeapsa închisoriisauînchisoare,precum și în funcție deduratapedepsei închisorii aplicate.
Curtea consideră că nu se poate calcula termenul de reabilitare judecătorească întrucât pedeapsa la care trebuie să se raporteze, pentru a calcula acest termen, este pedeapsa cu moartea care nu a fost înlocuită cu detențiunea pe viață, conform art.3 din Decretul Lege nr.6/1990, așa după cum a comunicat instanța de executare, Tribunalul Militar Teritorial B.
Chiar dacă s-ar considera că pedeapsa cu moartea a fost înlocuită cu detențiunea pe viață, prin efectul legii (deși art.3 din Decretul Lege 6/1990 prevede că înlocuirea se facepotrivit proceduriiprivind înlocuirea acestei pedepse), Curtea constată că tot ar fi în imposibilitate de a calcula termenul de reabilitare judecătorească.
Aceasta pentru că reabilitarea judecătorească nu operează în cazul detențiunii pe viață decât dacă această pedeapsă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, argument de text fiind dispozițiile art. 135 alin.1 lit. d Cod Penal, care arată modalitatea de calcul a termenului de reabilitare în cazul detențiunii pe viață,dar numai dacă a fost comutată sau înlocuită cu închisoarea.
În aceste condiții nu are relevanță că termenul de reabilitare se poate socoti și de la data când pedeapsa s-a prescris, iar prescrierea detențiunii pe viată, în speță, ar putea fi considerată la 16.06.2002, după calculul impus de art.126 alin.1 lit.a Cod Penal, pentru că durata termenului de reabilitare conține pe lângă un termen fix de 7 ani și o variabilă constituită din J din durata pedepsei închisorii care a înlocuit detențiunea pe viață.
Așadar, dacă pedeapsa cu moartea ar fi fost înlocuită cu detențiunea pe viață ar fi fost necesar ca și această pedeapsă, la rândul ei, să fie comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, pentru a se putea calcula termenul de reabilitare judecătorească.
Rațiunea pentru care nu se poate pune în discuție reabilitarea judecătorească a unei persoane condamnate la detențiune pe viață care nu a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii, rezidă în natura juridică a reabilitării care este un mijloc legal prin care fostul condamnat este repus în deplinătatea drepturilor politice, sociale și economice pe care le-a avut înainte de condamnare, având ca efect încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților ce rezultă din condamnare.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul condamnat G.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. petentul va fi obligat la plata a 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat G.
Obligă petentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. - 13.11.2009/4 ex.
16 2009
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu
